Cosmina Păsărin: ”De un an mă iubesc doar pe mine”

5 septembrie 2016   Interviu

Vedeta vorbeşte deschis despre viaţa ei, despre cum e, cum a fost şi despre ce ar vrea să fie altfel.

Cosmina Păsărin arată la 34 de ani ca la 20.

E un moment în viaţă, acela în care afli câţi ani are Cos­mina Păsărin. Senzaţia că o ştii de-o viaţă se scurtcircu­itează când îţi zice ea nonşalant: 34 de ani. Ideea că tim­pul trece repede intră în derapaj. Mă uitam consternat la ea, în timp ce-mi răspundea, parcă ne blocasem în timp. Pe faţa Cosminei nu se citeşte timpul. Cosmina pare tot timpul că are timp. Timp de jumătate de oră, la asta m-am gândit. Cât timp Cosmina rămâne tânără, parcă nici noi n-am îmbătrânit.

Remarc la tine, de fiecare dată când te văd, această capacitate de a fi neschimbată.

Cosmina Eşti tu amabil. Dar sunt şi la mine schimbări, îţi dai seama. Anul acesta împlinesc 34 de ani. Nu pot să spun că arăt ca la 20.

Cum 34 de ani? Am senzaţia că te ştiu de-o viaţă.

(râde) Toată lumea îmi zice asta. Să ştii că transformări care apar odată cu vârsta sunt şi la mine.

În interior? Că ştim cu toţii, interiorul contează.

(

) Pe interior cred că sunt mai tempera­tă. Nu mai am atâta energie ca înainte. În ulti­mii doi ani am devenit şi puţin mai pesimistă. Astea poate ar fi schimbările. În rest, încerc să-mi menţin spiritul viu. Şi să iubesc. Că asta ne face să fim mai frumoşi decât suntem.

Eşti greu de iubit, Cosmina?

Eu zic că nu.

Eşti complicată.

N-aş zice. Nu sunt greu de iubit. Şi dacă am face şi o socoteală, ar fi cam trei ani jumătate, cu încă doi ani jumătate şi încă vreo cinci ani, măi, păi mi-am petrecut foarte mulţi ani în relaţii stabile. Acum, de un an sunt aşa, într-o pauză. De un an mă iubesc doar pe mine (

).

La tine şi pauzele sunt lungi şi stabile.

Adevărul e că ai dreptate. Între relaţiile pe care le-am avut, prima dată mi-am luat un concediu mic, de un an. Apoi a urmat unul de vreo doi ani jumătate şi acum, iată, deja s-a îm­plinit anul de când am terminat ultima relaţie care a durat vreo cinci ani.

Sper că din cauza ta.

Dragostea se consumă. Toţi ştim asta, toţi am simţit asta. Tu eşti un bărbat căsătorit şi mi se pare un lucru demn de admirat în zilele noastre. E greu să ţii o relaţie şi o căsătorie. Ai văzut şi ai simţit şi tu, cei doi parteneri au şi evoluţii individuale şi o evoluţie pe care o au împreună. La evoluţiile individuale au apărut, în cazul meu, desincronizările.

Fiecare om are o traiectorie proprie, e adevărat.

Eu, când am început ultima relaţie, aveam 28 de ani. La 33 de ani, gândeam altfel. Ne schimbăm. Şi, la un moment dat, în ultima mea relaţie, lucrurile pe care ni le doream individu­al erau complet diferite. Asta din păcate a pro­dus şi ruptura. Efectiv nu ne mai înţelegeam. Şi atunci fiecare şi-a văzut de drumul lui. Ne-a părut rău că a trebuit să încheiem această relaţie, şi mie, şi lui. Ce e bine este că pentru prima dată în viaţa mea pot spune că-mi pare bine că am rămas prietenă cu omul cu care am fost. Acum avem o amiciţie echilibrată, deşi până să punem stop relaţiei, deveniserăm cam dezechilibraţi.

Mie mi se pare că tu te şi enervezi bine. Şi dintr-o dată.

Da? Aşa pare? (

) Aşa e. În taxi mă ener­vez cel mai des. Şi sunt genul de om care spu­ne instantaneu ce-l enervează. Şi într-o relaţie fac aşa, dar nu te gândi că-mi pun poalele în cap şi fac un scandal acolo, în mijlocul străzii. Însă sunt genul care spune lucrurilor pe nume. Sigur, mă pot şi abţine uneori. Şi să ştii că de­ranjează atitudinea asta, din ce am observat.

Păi, sper că deranjează.

Eu nu spun lucrurile cu răutate. Dar să ştii că faţă de bărbaţi sunt mai sinceră decât faţă de prietenele mele. Cu bărbatul cu care stau şi locuiesc în casă consider că trebuie să calci pedala şi să fii sincer la maximum. Unei pri­etene reuşesc să nu-i reproşez chiar tot. Dar într-o relaţie sunt destul de autoritară. Dacă avem un drum împreună, consider că trebu­ie să ne spunem cam tot. (

) Acum, sper să nu se sperie viitorii, dacă citesc revista, să zică: „Mamă, asta e nebună“.

Păi, am numărat relaţii lungi. Înseamnă că lucrurile au mers şi bine.

Da, sunt un om destul de răbdător şi să ştii că nu-mi place să mă cert.

Dar uneori trebuie, Cosmina. N-ai ce să faci.

Trebuie, fir-ar să fie.

Dacă te-ar fi cerut în căsătorie băiatul acesta, să zicem în al treilea an din cei cinci, ce se întâmpla acum?

Să ştii că noi am discutat şi despre căsătorie. Şi este un tip cu care m-aş fi căsătorit.

Ai fi divorţat acum sau ar fi fost lucrurile altfel?

Asta e, că mie, deşi sunt o persoană care-şi doreşte familie, îmi place viaţa în doi, dar şi cea pe care o petrec singură. Însă recunosc, am mai mult echilibru când sunt acompania­tă. Chiar ador viaţa în doi şi-mi place să avem activităţi împreună. El era un om cu care clar m-aş fi căsătorit, dar pentru că-mi este foarte frică de divorţ şi de…

De finalurile astea...

Da. Se zice că frica şi dragostea sunt două sentimente care stau la baza tuturor senti­mentelor umane. Eu, uneori, aleg frica. Din frică n-am curaj să fac pasul acesta. E o frică de eşec. Vezi? În loc să aleg dragostea…

Se leagă poate cu ce-mi spuneai mai devreme, că ai devenit mai pesimistă în ultima vreme.

E adevărat. Acum stau de vorbă cu un om care are o căsătorie fericită, te-am văzut cu so­ţia ta, am văzut că aveţi şi copii, dar mă uitam şi vorbeam în gaşca mea de prietene. Suntem zece femei trecute de 30 de ani, niciuna dintre noi nu are o relaţie, a nu se înţelege că ne-am adunat toate nebunele şi acesta e lucrul care ne uneşte. (

) Nu. Sunt femei foarte mişto, actriţe, organizatoare de evenimente şi aşa mai departe. Foarte greu găseşti pe cineva. Şi chiar aveam această discuţie cu ele, dacă ştiu un cuplu căsătorit, fericit. Trebuie să recu­noaştem, sunt tot mai rare. Dar mie îmi place şi să petrec timpul doar cu mine. Am observat că trecerea asta la viaţa de om singur s-a făcut firesc şi normal. Nu-mi e urât singură. Şi cred că o femeie trebuie să înveţe să fie şi aşa, să fie fericită singură, ca apoi să se poată bucura de fericirea în doi mai bine.

Frica de singurătate...

A fost una dintre marile mele fobii. N-o mai am. Plus că pentru mine, vorbind aşa, ca de la om la om, e şi greu să-mi fac o relaţie. Şi cred că în general femeile care lucrează în domeniul acesta…

Al celebrităţii?

Nu neapărat, că n-avem star sistemul din străinătate, dar este într-adevăr o notorietate şi să ştii că nu oricine o poate duce. Mă refer la cel de lângă. Nu orice bărbat îşi doreşte să stea cu o femeie care, atunci când apare, automat toate privirile se îndreaptă către ea. Atunci apar mo­mente de posesivitate şi de gelozie. Ultima rela­ţie a fost cu un om care provenea dintr-un do­meniu complet diferit de domeniul meu. Partea asta artistică nu o înţelegea absolut deloc.

El având ce meserie?

Cea de medic.

Ce fel de medic?

Acum a devenit medic estetician, chirurgie plastică şi reparatorie.

Şi, paradoxal, la tine nicio chirurgie plastică şi reparatorie.

Păi, îţi dai seama? Am dormit cinci ani cu es­teticianul în pat. (

) Dar, în cazul că mă voi hotărî vreodată, pe mâna lui mă las.

Copii îţi doreşti să ai?

Mi-aş dori să am, dar întorcându-ne un pic la ce discutam mai devreme, toate gândurile pe care el am, frica asta cumva mă sperie foarte tare. Frica de divorţ, de separare, la ea mă refer. Îţi spun sincer, n-aş vrea să fiu o mamă singură. Sper să-l găsesc pe acel om care să mă convingă să fac pasul acesta. Am trăit într-o familie uni­tă şi ştiu cât de important e să ai ambii părinţi. Sigur, tatăl meu la un moment dat a murit şi am văzut cum destinul l-a luat. Aveam 16 ani atunci. Am văzut cât de greu mi-a fost fără el. Dar să plece, să ne separăm... Asta ar fi cu totul altă poveste. Le admir, să ştii, pe femeile care pot să-şi crească până la urmă copiii singure, dar eu nu cred că aş putea să fac asta.

Mă uitam la ce scrie la gâtul tău: „Live the life you love”. E viaţa pe care o iubeşti sau mai trebuie schimbată?

Da, mi-ar plăcea să călătoresc mai mult. Dar da, trăiesc viaţa pe care o iubesc. Cred că e foar­te important în general şi am învăţat şi eu asta de vreo trei ani: să am tot timpul gândul la lu­crurile pentru care sunt recunoscătoare. Ştiu, sună din cărţi. Acolo am găsit-o. Dar important e s-o practici şi atunci ajungi să te simţi bine în viaţa ta.

FOTO: SORIN STANA; STYLING: MADENA PASĂRE; VESTIMENTAţIE: FOLLI FOLIE, GUESS, CLARA ROTESCU, SCOTCH&SODA/MAGAZIN COLLECTIVE, TWINSET/MAGAZIN ICON, BANANA MOON/ MAGAZIN SPORT COUTURE; HAIR STYLE: OANA BUZDUGAN/GETT’S ARTISTIC TEAM; MAKE-UP: ELENA CIFTICI/WWW.CIFTICIELENA-MAKEUPARTIST.RO; MULţUMIM YOUNIVERS SUMMER CLUB: PIAţA PRESEI LIBERE NR.

Mai multe