Dan Cruceru: „Televiziunea, dacă va mai fi, va fi doar un hobby“
Dan si fetiţa lui
Dan Cruceru s-a transformat mai nou în cel mai cool tătic. Şi-a dedicat timpul unui proiect de suflet pe care l-a dezvoltat alături de fiica sa, micuţa Sophia. Despre copilărie, experienţa de tată şi proiectele de viitor, ne vorbeşte în cele ce urmează fosta vedeta Acasă TV.
Ai lăsat televiziunea în plan secund?
Poate că am îmbătrânit pentru aşa ceva. :) Nu ştiu dacă mă mai încadrez în standardele 90/60/90. Se va întâmpla şi asta cu televiziunea, probabil. Cine ştie, poate, chiar anul acesta. Până atunci, însă, mă concentrez pe Taticool şi pe distribuţia de produse pentru copii. Sunt afacerile mele. Televiziunea, dacă va mai fi, va fi doar un hobby.
Ce ne mai poţi spune despre afacerile tale?
Odată cu apariţia Sophiei, cum spuneam, mi-a crescut şi interesul pentru identificarea celor mai bune produse pentru copii. Aşa se face că am descoperit multe produse excepţionale care, însă, nu sunt comercializate şi în România. Încet, încet, am reuşit să aduc eu în ţară câteva dintre aceste produse, la nivel de distribuţie naţională şi exclusivă. Sunt produse premium pentru copii, de o calitate ridicată.
Ai lansat un site pentru tătici cool. De unde ţi-a venit ideea?
Muza e Prinţesa, evident. Fiică-mea Sophia. Odată ce ea a apărut în viata mea, am început să devin din ce in ce mai preocupat de zona de parenting şi de produsele pentru copii. Şi am pus la cale Taticool.eu, un blog dedicat tăticilor, cu scopul clar de a creşte implicarea taţilor în creşterea copiilor. Acolo povestesc din experienţă sau din documentări, cu umor sau cu multa seriozitate, după caz, despre lucruri faine pe care un tată trebuie să le facă alături şi cu micuţul lui. Iar oamenilor pare să le placă. Sunt în jur de 5.000 de cititori care îmi accesează blogul zilnic, un număr impresionant de cititori pentru un site autofinanţat şi cu un singur editor, adică eu.
Cum erau părinţii tăi? Unde ai crescut?
Am crescut în Focşani, cu cheia de gât. Sunt din acea generaţie care se ducea singur la şcoală, îşi făcea temele singur etc. Părinţii mei erau oameni simpli, muncitori, care au încercat să-mi dea tot ce aveau mai bun şi să-mi insufle valori sănătoase. Mama, în special, toată viaţa ei, s-a uitat pe ea pentru mine. S-a sacrificat mereu, şi-a luat de la gură, ca eu să am tot ce putea ea să-mi ofere. M-a ajutat enorm, de la teme, până la sfaturi de viaţă. Scopul ei in viaţă a fost să facă un om mare din mine. Şi, zic eu, acum îşi vede visul împlinit.
Ce rol au avut bunicii în ceea ce ai devenit azi?
Bunica din partea mamei a fost foarte importantă în copilăria mea. De fapt, mersul la ea. Am copilărit mult la ţară, în zona Prutului, în judeţul Galaţi. Eram săraci, dar, în colbul de pe uliţă, toţi eram egali şi ne distram extraordinar. Aveam o gaşcă numeroasă de prieteni, cu care mă întâlneam în fiecare vară, în vacanţă. Povesteam, cântam, făceam focuri de tabară, furam porumb de copt sau mergeam la cules de ciuperci.
Care sunt cele mai frumoase momente cu fetiţa ta, Sophia?
Sunt foarte multe, mi-e imposibil să aleg doar câteva. De la momentele noastre dimineaţa, când o duc la gradiniţă, şi povestim noi toate cele, până la momentele de dinaintea somnului, când îi citesc o poveste. Mai sunt apoi îmbrăţişările, pupăturile sau dansurile pe care le facem în mijlocul casei. De la balet, la hip hop, la vals. De exemplu, avem o melodie preferată - Once upon a December, pe care de fiecare dată când o auzim, lăsăm totul deoparte şi ne apucam de dans.
Care este cel mai important lucru pe care l-ai învăţat din căsnicia ta până acum?
Că trebuie să asculţi înainte să tragi concluzii. Cred că toleranţa, cumpătarea, disponibilitatea de a auzi şi părerea partenerului fac ca lucrurile să meargă într-o căsnicie. Nu există extreme, nu există măsuri radicale. Atât timp cât cuplul comunică, atât timp cât îşi deschid sufletele unul altuia, căsnicia va fi faină, vor depăşi orice obstacol, inclusiv pe cel al trecerii timpului şi al rutinei.