Diana Dumitrescu: „Acum visez la rolul de mamă în viaţa de zi cu zi“

23 februarie 2016   Interviu

A întruchipat-o cu succes pe Marilyn Monroe în shootingul nostru, „6 pentru Oscar”. Dar cel mai important rol pentru ea ar fi să fie mamă, în viaţa de zi cu zi.

Diana Dumitrescu alias Marilyn Monroe.

A câta oară te transformi în Marilyn?

Diana: Am mai făcut o campanie în care am fost transformată de doi make-up artişti diferiţi, aşa că acum ar fi a treia oară.

Şi cum te simţi în acest rol?

Pe vremea aia, mă regăseam cumva în ea. Eram şi eu mult mai zburdalnică, mai nebună. Acum, nu mă mai regăsesc în felul de-a fi al lui Marilyn.

Marilyn Monroe

Apropo de personaje, anul acesta s-a schimbat iarăşi grila de eroi de la Oscar. Ai reuşit să vezi câteva dintre filmele nominalizate la Gala Academiei?

Da, am reuşit să văd câteva dintre ele: „The Revenant“, „The Danish Girl“, „Room“, „The Martian“...

Care dintre ele ţi-a lăsat o impresie puternică?

„The Danish Girl“. Sincer, mie mi-a plăcut mai mult rolul ei, decât rolul lui. M-a impresionat foarte mult cum a jucat Alicia Vikander rolul soţiei unui bărbat care se transformă în femeie. Iubirea care a ţinut-o lângă el până la sfârşit pe mine m-a şocat. Mie, dacă mi s-ar întâmpla aşa ceva în viaţa reală, nu cred că aş rezista astfel. Mi-a plăcut şi povestea, şi felul în care a jucat ea. Şi el şi-a intrat bine în rol, dar nu e ceva nemaivăzut ca un bărbat să se transforme în femeie. Să ne amintim, dând istoria actoriei înapoi, că până să ajungă femeile actriţe, bărbaţii interpretau pe vremea lui Shakespeare roluri şi de femei, şi de bărbaţi, pentru că femeile nu aveau voie să joace. Şi este mult mai uşor să transformi un bărbat într-o femeie decât invers, iar asta ţine de fizic. Începând de la ochi, mimică, buze, sprâncene, care pot fi modificate şi pot efemina foarte mult un bărbat, din punct de vedere fizic, după care vin hainele, cu care poţi să te joci, să creezi nişte suprapuneri şi să dai senzaţia de volum în zona sânilor, la femei e mult mai greu. Adică, orice mustaţă i-ai pune unei femei, ochii or s-o trădeze întotdeauna.

Ai putea să-ţi asumi un astfel de rol ca al Aliciei Vikander?

Aş putea să încerc. Cu cât e provocarea mai mare, cu atât e mai captivant să faci un rol. E genul de personaj care ţi se oferă poate once in a lifetime!

Spune-mi despre noul tău rol din „Hârca se întoarce“.

„Hârca“ e o piesă de teatru care mi se potriveşte şi pe care o joc la Teatrul Elisabeta. Nu fac un contre-emploi, nu e ceva diferit, nu e greu de făcut, dar e o altfel de scenă. Provocarea constă în faptul că trebuie să cânt două-trei cântecele, ceea ce eu nu fac defel şi e ceva destul de dificil pentru mine, dar fac lecţii de canto special ca să mi se formeze vocea cât de cât. Dacă stau să mă compar cu ceilalţi colegi ai mei de scenă, mai ales cu Dana Rotaru, care are o voce extraordinar de frumoasă, eu n-am un astfel de talent, nu-mi place vocea mea, dar norocul este că şi cântecele sunt potrivite pe stare şi pot să le cânt uşor vorbit.

E primul tău rol în teatru?

Nu, nu e primul. Eu am mai jucat şi în facultate şi în alte piese.

Lumea te cunoaşte mai mult de pe sticlă.

Da, pentru că în perioada în care jucam în telenovele şi eram în Buftea de dimineaţă până noaptea şi de luni până sâmbătă sau de luni până vineri, nu aveam timp să fac teatru. Şi am început să joc din nou teatru când programul a devenit mai lejer. Iar acum, de când nu se mai fac telenovele, am avut şi mai mult timp să mă concentrez să fac un astfel de rol, care e mai greu din punct de vedere al prestaţiei artistice. Dar şi ce fac acum e interesant, e altceva.

Ţi-e dor să faci film? Tu ai jucat şi cu Andi Vasluianu.

Da, am jucat şi cu Andi Vasluianu şi mi-a plăcut să fac film. Dar mi-e dor să fac telenovele. Îmi plăcea mai mult ritmul ăla, aşa am fost obişnuită. Încă de pe băncile facultăţii, am ajuns la Bucureşti făcând telenovele şi, ştii cum e, cu ce eşti învăţat mai mult asta îţi place să faci. Şi filmul e frumos şi interesant de lucrat la el, ai un scenariu cap-coadă, dar telenovele mi se par o provocare mai mare, pentru că porneşti de undeva şi nu ştii niciodată unde ajungi, iar scenariul te surprinde mereu, pentru că se scrie de pe o săptămână pe alta, lucrezi într-un ritm alert şi n-ai timp să citeşti dinainte, ba chiar de multe ori primeşti replici chiar în ziua filmării pentru unele scene.

Dar perioada telenovelelor româneşti a cam apus.

Asta pentru că n-a avut nimeni bani să investească şi pentru că piaţa din România, cu tot ce înseamnă televiziune şi Asta pentru că n-a mai avut nimeni bani să investească şi pentru că piaţa din România, cu tot ce înseamnă televiziune şi producţie TV, filme, scurtmetraje, cinematografie, e foarte jos. A căzut piaţa, iar filmul independent e foarte greu de făcut. Şi, să fim serioşi, cred că e un singur om în Bucureşti care să ştie la ora actuală să facă telenovele cu adevărat şi acela este Ruxandra Ion.

Am înţeles că s-a mutat la Euforia.

Ceea ce e un lucru bun, pentru că asta înseamnă că există cerere pentru aşa ceva.

Există un rol pe care ţi-l doreşti cu ardoare?

Sincer, acum visez la rolul de mamă în viaţa de zi cu zi. Îmi doresc foarte mult să fac un copil şi nu m-am mai gândit la carieră deloc, nu m-am mai concentrat pe profesie. Toată lumea îmi spune că n-am mai făcut nimic. N-am mai făcut nimic pentru că am ales să nu mai fac nimic, pentru că mi-am aranjat foarte mult viaţa personală, am lucrat la relaţia mea şi am preferat să pun viaţa profesională deoparte. Acum îmi doresc o familie, vreau să trăiesc şi în viaţa reală.

Diana Dumitrescu poate fi aplaudată la scenă deschisă pe 24 februarie (de Dragobete!) şi pe 7 martie, în comedia cu momente muzicale  „Hârca se întoarce“, la Teatrul Elisabeta, de la ora 20.00.

Actriţă a Teatrului Elisabeta.

Mai multe