Elan Schwartzenberg: „Sunt deschis să rămân toată viaţa burlac“

6 mai 2010   Interviu

În 2010, el insistă să trăiască în România, printre „ţuţumeni“ şi gentlemeni, certitudini şi incertitudini, între un viitor calculat şi unul pe care-l lasă să se producă natural… fără Mihaela.

În 2010, el insistă să trăiască în România, printre „ţuţumeni“ şi gentlemeni, certitudini şi incertitudini, între un viitor calculat şi unul pe care-l lasă să se producă natural… fără Mihaela

OK! Despre ce e vorba când mergi la vânătoare cu Ion Ţiriac? E tradiţie? Elan Schwartzenberg Timpul petrecut cu Ion Ţiriac e un privilegiu, o lecţie de viaţă pentru oricine. Înveţi foarte multe, din diverse domenii, fără să fii nevoit să faci greşeli proprii. Poţi beneficia de experienţa lui.

Deci nu e o competiţie.

Ba da. Bărbaţii au clasamente. Unii fac clasamentele fetelor. În tabloide văd diverşi crai de Dorobanţi care-şi etalează cuceririle. Eu vin dintr-o şcoală în care gentlemenii îşi păstrau cuceririle pentru ei.

E o formă de nesiguranţă când procedezi astfel?

Excelenţa sa, domnul Ion Ţiriac, spune că sunt două soiuri de bărbaţi: gentlemeni şi „ţuţumeni“.

Probabil fiecare generaţie a avut băieţii ei de Dorobanţi.

În generaţia mea au fost şi sunt mulţi crai. Nu i-am văzut să simtă nevoia de-a da telefoane în redacţii să anunţe unde sunt şi cu cine, ca să fie pozaţi. Sigur, domnul Ţiriac nu face aşa, deşi dumnealui are o viaţă bogată în cuceriri. Deşi suntem apropiaţi, nu ne-a povestit niciodată mie sau grupului nostru de vânătoare pe cine a cucerit sau pe cine a băgat în pat. Noi am aflat despre viaţa intimă a domniei sale din tabloide.

Te incomodează ipostaza publică?

Fosta mea soţie era persoană publică. Cu toate acestea, am încercat, în cei zece ani petrecuţi împreună, să fug de lumina reflectoarelor pe cât posibil. Am evitat să fiu prezent alături de ea la foarte multe evenimente, până când, din dorinţa discreţiei, am făcut-o să-mi reproşeze singurătatea (admit că avea dreptate) în momente importante pentru ea. Ulterior divorţul a declanşat o furtună mediatică. Proiecţia mea publică era de fapt o înşiruire de comentarii ce nu mă caracterizau. Am fost nevoit să explic. Eu sunt un om de afaceri cu un comportament decent, care a făcut exact ce face orice bărbat până la vârsta mea: şcoală, armată, facultate, carieră şi, bineînţeles, o familie.

Acum n-o mai ai.

Am făcut-o atunci. Am trăit-o. Cred că un bărbat împlinit e unul care se căsătoreşte. După ce copilăreşti, îţi alegi acea femeie cu care te căsătoreşti şi faci un copil. Dacă se ajunge la divorţ, uneori asta este o soluţie preferabilă şi onorabilă.

Şi-ţi pierzi ipostaza de bărbat împlinit?

Nu. Pentru că am trăit experienţa. Eu azi sunt foarte deschis să rămân toată viaţa un burlac. Îmi trăiesc viaţa frumos. Azi cu o persoană, mâine cu altcineva. Sunt un bărbat liber. Cu oricare dintre aceste doamne pot întemeia un cuplu, cu copii sau fără. Eu consider că eşti dator să te căsătoreşti o dată şi să faci un copil, apoi lucrurile devin opţionale.

A fost Mihaela Rădulescu o decizie bună în ideea de-a fi mama copilului tău?

Dacă îl priveşti pe Ayan cum arată şi dacă discuţi cu el cinci minute, poţi înţelege de ce răspunsul este un „DA“ apăsat...

Înţelegem din ultimele declaraţii ale ei că nu erai un individ bogat în momentul în care v-aţi cunoscut. Conduceai un Opel. Aşa a fost?

Ne-am cunoscut prima oară în 1995, când valoram aproximativ două milioane de dolari; patru ani mai târziu, în 1999, când aveam deja zece milioane de dolari, am început relaţia noastră de cuplu. Având în vedere că bogăţia e o noţiune relativă nu ştiu să-ţi răspund.

Românilor îmi pare că nu le plac oamenii cu bani.

Oamenii cu bani le creează locuri de muncă. Eu n-am făcut banii din politică. N-am făcut afaceri cu statul. Dacă am cunoscut un om politic cu o garsonieră şi o Dacie, şi el, după 15 ani de politică, are jeep, vile şi ne întâlnim în străinătate în aceleaşi hoteluri, am dreptul să fiu mirat. Ei au uitat să respecte oamenii de afaceri. Noi plătim taxe şi aşa le oferim lor luxul. Când mergem la ei să discutăm proiecte legale, ar trebui, la fel ca peste tot în lume, să ajute, pentru că aşa se creează locuri de muncă. Postura lor nu trebuie să fie cea a şmecherului politic, cu picioarele pe birou, care se uită de sus la omul de afaceri venit cu basca în mână. Oamenii de afaceri au devenit dependenţi de clasa politică. Ar trebui să fie un echilibru. Nu suntem slugile lor.

Ai 43 de ani, Elan. Sunt mulţi sau puţini? Ce părere ai?

Realist, când mă uit în oglindă, îmi par în regulă.

La 43 de ani, ai luat o decizie în privinţa ideii de-a mai avea un copil?

Ţi-am răspuns deja. E posibil să mai am. E posibil să nu.

Nu eşti un individ calculat?

Sunt extrem de calculat. Dar anumite lucruri trebuie lăsate să se întâmple natural.

Dacă îmi vei înţelege meseria ai să-mi răspunzi la această întrebare. Dacă nu, nu. Este neclară situaţia Mihaelei.

Care situaţie?

Cea în care a plecat şi cea în care este.

Nu am nicio calitate să-ţi răspund despre situaţia ei.

În sinea ta, lucrurile sunt limpezi?

În sinea mea, lucrurile care privesc trecutul meu sunt extrem de limpezi. Cele care privesc viitorul, la fel. Îţi doresc şi ţie să ai lucrurile la fel de clare în viaţă cum le am eu.

De când conflictul a devenit public şi până acum, când nu mai există, ai vrut vreodată să te împaci cu cea care este mama copilului tău?

Nu sunt certat cu Mihaela. Creştem împreună un copil. Suntem parteneri în lanţul de magazine Picioru’ Gras. La fel ca şi în perioada căsătoriei, beneficiază împreună cu familia ei de tot suportul meu financiar. Dacă întrebarea ta se referă la o posibilă reluare a relaţiei de cuplu, răspunsul e simplu: „NU“.

Foto: Sebastian Enache

Mai multe