Ellie White & Doru Tinca: ”Cei doi copii ne-au sudat şi mai bine relaţia”

2 noiembrie 2015   Interviu

La 31 de ani, Elena Baltagan aka Ellie White are aproape tot ce şi-a dorit. Aproape. Şi nu neapărat în ordinea pe care a gândit-o, poate. Şi-a început cu succes cariera în muzică în 2003 şi şi-a întemeiat o familie cu managerul ei, Doru Tinca. O singură după-amiază ală­turi de ei te face să înţelegi de ce n-au apucat încă să facă nunta – dar au apucat, în schimb, să facă al doilea copil, o fetiţă pe nume Maria! Amândoi sunt firi agitate, pasionale, extrem de dinamice şi perfecţioniste. Aşa că nunta lor ori va fi una de poveste ori nu va fi deloc. Până atunci, însă, se poate spune că... botezurile le ies pe cinste!

Cum aţi pregătit botezul fiicei voastre, Maria?

Ellie: Pe Mihăiţă l-am văzut de mic asemenea unui ştrumfuleţ, iar pe Maria ca o mică şoricică. Aşa că tema petrecerii ei a fost Minnie Mouse. Cu aranjamente florale potrivite, iar noi două am avut ţi­nute asemănătoare create de Ana Novic.

A cui a fost ideea cu Minnie Mouse?

A mea, bineînţeles. Şi la Mihăiţă tot a mea a fost ideea cu te­matica ştrumfului, pentru că asta îmi inspira când mă uitam la el. Acum Mariei i-am luat nişte autocolante cu Minnie pe care o să i le lipim pe pereţi.

Doru, tu te-ai implicat în organizarea botezului?

Doru: Total m-am implicat! De obicei, la noi lucrurile funcţionează aşa: Elena îmi spune ce vrea şi eu fac să se întâmple.

Şi a fost exact cum mi-am dorit.

Acum bănuiesc că aveţi bonă.

Doru Da, păi altfel n-am reuşi să ne descurcăm cu evenimente, shootinguri... Avem o bonă care se preocupă în principal de Mi­hăiţă, dar în momentele în care avem nevoie, vine şi stă şi cu cea mică.

Ellie, înţeleg că tu ţi-ai fi dorit un al doilea băieţel, de fapt?

Da. Mai demult, înainte să am copii, îmi doream mult un bă­iat şi o fată. Şi cred că Dumnezeu mi-a ascultat dorinţa. Numai că după ce s-a născut Mihăiţă şi am văzut cum e să ai băiat, am zis: „Ah, mai vreau încă unul!“. Dar Dumnezeu cred că a ştiut cel mai bine. Acum îmi dau seama că Maria trebuia să fie a mea!

Cum ţi-ai revenit în formă după naşterea din luna mai?

Ellie: Doar acum am doi copii, alerg după amândoi. Şi dacă la Mi­hăiţă am revenit pe scenă cam după o lună şi puţin, şi la Maria s-a întâmplat cam la o lună jumate. Păstrăm tradiţia, plus sau minus câteva săptămâni. (râde)

Te-ai întors şi la sală?

Încă nu m-am întors la sală, pentru că nu am cum să mă îm­part, cea mică este alăptată exclusiv şi atunci e puţin mai dificil să o iau cu mine la sport. Dar o să încep cât de curând sportul.

Păi, a mers şi el o săptămână şi a stat trei acasă, pentru că s-a îmbolnăvit. Reacţia lui a fost ca a oricărui copil care merge prima dată la grădiniţă. „Nu vreau grădi, nu vreau grădi!“ Iar seara l-a apu­cat: „Tati, vreau grădi!“. Păi, mâine grădi... Şi tot aşa, e un proces care nu are cum să ne plictisească. (

)

Şi Mihăiţă, până la urmă, o vede pe mami la TV? Pentru că citeam pe blogul tău, Ellie, că nu prea vrei să-l laşi la TV....

Merge televizorul, dar pe desene. Am preferat să-l las să se uite la desene în limba engleză, pentru că a şi avut ce învăţa. Aşa a ajuns să ştie culorile şi să numere până la zece în limba engleză şi asta ne bucură foarte mult. Din clipurile mele vede exact ce-i arătăm noi. Tati îl tot întreabă: „Cine e? Cine e?“ „Mami!“

Da, dar când îmi aude vocea, e foarte atentă, cască ochii mari şi nu prea mai are chef de somn. Deci îi cânt doar cât s-o liniştesc. Pentru că dacă e atentă la mine, se calmează puţin.

Dar poveşti? Asta e considerată o chestie demodată, dar judecând după convingerile tale de pe blog...

Lui Mihăiţă i-am citit de pe la un an şi la un moment dat avea şi povestea lui preferată: „Scufiţa roşie”. Mergea la somnic şi zicea: „Mami, cufiţa, cufiţa!“. (

)

Ţi-ar plăcea să-ţi moştenească vreunul talentul?

Nu e uşor să construieşti o carieră în acest domeniu. Tocmai de asta mi-aş dori să le placă muzica, dar nu într-atât încât să facă din asta o carieră. Mihăiţă deja are valenţe muzicale. Îi place să cânte la pianul de-acasă, aşa cum se pricepe. Îi place să cânte când plânge Maria, de exemplu. Îi spunem şi eu, şi Doru: „Cântă-i, mami, cântă-i să nu mai plângă...“. Şi începe: „Twinkle, twinkle little star...“ Şi îmi place mult să-l văd aşa. Dar mi-aş dori să-l văd îndreptându-se spre o carieră mai sigură din punct de vedere financiar. În muzică, dacă nu mergi la concerte, n-ai bani. Nu-ţi dă nimeni salariu.

Eu îmi doresc, în primul rând, să fie fericiţi cu alegerile lor. Şi orice carieră decid să urmeze, îi vom susţine.

Mihăiţă arată ceva semne de gelozie faţă de Maria, care e mai mică şi vă concentrează acum toată atenţia?

Foarte puţin. Doar când e obosit îmi spune că vrea în braţe şi atunci îl iau şi pe el. Încercăm să împărţim iubirea de-aşa natură încât să nu se simtă niciunul dat la o parte.

Când Mihăiţă are momentele lui de „lasă-mă, pleacă, hai, ia-mă în braţe“, atunci ne focusăm pe el...

Cât te implici ca tată? Schimbi scutece?

A, da. N-am treabă. Schimb scutece, gătesc, spăl, ies cu copiii la plimbare, fac tot ce e nevoie. Dar din păcate, la cea mică mai rar, Elena trebuie să stea cu ea, fiindcă o alăptează şi, atunci, eu stau mai mult cu cel mic.

Da, aşa ne împărţim rolurile. Şi dacă eu stau mai mult cu ea, normal că eu o schimb de scutece. Dar dacă se nimereşte el, o schimbă şi el, bineîn­ţeles. E obişnuit de la Mihăiţă cu schimbatul scu­tecelor.

Şi dacă Maria plânge noaptea, cine se trezeşte primul?

Nu plânge noaptea pentru că doarme lângă mine şi o aud înainte să se trezească. O aud cum îşi bagă degetele prin guriţă şi atunci mă trezesc şi-i dau să mănânce. Nici nu e foarte plângăcioasă decât la ora mesei sau când vrea somnic. În rest, e superfericită, râde, e avidă de atenţie... Dar dacă o prinzi în momentele alea, e-adevărat, nu te înţe­legi cu ea. Iar din punctul ăsta de vedere, e puţin mai plângăcioasă decât Mihăiţă, fiindcă el ador­mea puţin mai repede.

Citeşte restul interviului în cel mai număr al revistei OK!, disponibil acum la toate chioşcurile de presă din ţară!

foto: sorin stana; Hairstyle: daniel cristea, Gett’s Color Bar; make-up: ana mironescu; Stilist: madena pasăre; Vestimentaţie: Debenhams, Next, BCBGMAXAZRIA. Mulţumim pentru sprijin showroom-ului noctooorne, str. chopin 10-12.

Mai multe