EXCLUSIV 20 de ani de când e în showbiz! Cu ce s-a ocupat Gina Pistol înainte de a apărea pe micile ecrane

Gina Pistol e prezentă pe micile ecrane de ani de zile. Ea a debutat în showbiz în urmă cu 20 de ani, iar acum a reuşit să prezine cele mai urmărite emisiuni de la Antena 1, "Asia Express" şi "Chefi la cuţite". Dar cum arăta la debut?

Frumoasa prezentatoare a povestit într-un interviu exclusiv pentru OK! Magazine cum a fost viaţa ei înainte de celeritate, cu ce s-a ocupat, dar şi cum visul ei a devenit realitate. 

Gina, anul acesta se împlinesc 20 de ani de când eşti în showbiz!

Aoleu, da, sunt de 20 de ani în showbiz! Încep să mă panichez acum, pentru că asta înseamnă că fac 40 de ani anul acesta! (râde) Nu-mi vine să cred!

Ca veterană a showbiz-ului românesc, ce poţi să ne spui că s-a schimbat în aceste două decenii?

Am ajuns la concluzia că întreaga societate de astăzi e într-o continuă degradare. Din toate punctele de vedere. Serios!

Şi cum resimţi asta în domeniul tău?

Se întâmplă ceva cu oamenii. Le lipseşte empatia şi mă întristează mult asta!

Carieră nu-i decât o întâmplare? Până la urmă, tu te-ai născut într-un loc care nu-ţi oferea multe şi ai ajuns una dintre cele mai cunoscute femei din România!

Lasă-mă, te rog, să clarific un lucru! Atunci când mama era însărcinată cu mine, părinţii mei locuiau în Bucureşti, nu în Teleorman, cum a scris presa. Şi s-a întâmplat să meargă la mama ei în vizită, în Teleorman, şi să-i vină sorocul acolo. Cel mai apropiat spital era în Roşiorii de Vede şi acolo m-am născut eu. Eu am copilărit la bunici, în Teleorman, dar părinţii mei locuiau în Bucureşti. Nu e ca şi cum eram acel copil sărman care venea cu rata de la ţară. Nu vreau să se ştie despre mine că trăiam într-o sărăcie mai mare decât restul copiilor crescuţi în comunism.

Bănuiesc că ai avut o copilărie perfectă la ţară, cu căţărat prin copaci, alergat prin grădină…

Dar şi multă muncă! Culegeam porumbul, floarea soarelui, orice. Eu şi fratele meu mai mic cu 5 ani decât mine eram ajutoarele bunicilor. Şi tot acolo am învăţat că ţăranii au respect şi empatie pentru tot ce-i înconjoară, au o înţelepciune care nu se învaţă la oraş, la nicio facultate.

Apropo de muncă, înainte de-a deveni faimoasă ai avut câteva joburi obişnuite…

Da, muncesc de la 17 ani. Mi-a fost foarte greu atunci! Ţin minte că mergeam pe jos la serviciu şi iarna îngheţam în staţia de tramvai! Când ajungeam la muncă, spălam vitrina care aproape că îngheţa, aşa ger era afară! Primul meu job a fost de operator xerox. Eu sunt optician de meserie, făceam practică la cineva care avea un centru xerox şi mi-a dat o mână de ajutor angajându-mă. După care am lucrat ca vânzător la un magazin sportiv.. Tot atunci m-am dus la castingul Playboy, la insistenţele unui prieten. Eu aveam faţă de copil, nici vorbă să fi fost bombă sexy! Dar mulţi îmi spuneau că veneau la magazin doar pentru că eu eram acolo, voiau să se uite la mine…

Deci admiratori ai avut dintotdeauna!

Mi s-a spus de mică că eram un copil frumos, dar niciodată nu m-am bazat pe asta, nu eram conştientă de asta.

Ţi-ai făcut, totuşi, o carieră din asta! Să ne întoarcem puţin la pictorialul nud care te-a făcut faimoasă! Cum a fost la casting?

N-aveam nimic de-a face cu fetele care se prezentaseră la casting, care erau bombe sexy. Eu eram o puştoaică, aveam 19 ani! Dan Silviu Boierescu a fost singurul care m-a simpatizat, a văzut la mine acel ceva. Din juriu mai făcea parte şi Florin Călinescu, dar n-am fost pe gustul lui. Şi de la pictorialul acela a început totul. Deşi eu am continuat să lucrez ca vânzătoare…

Şi nu te recunoşteau clienţii la magazin?

Ba da! Veneau să le dau autografe… După care m-am mutat la alt magazin vestimentar, dar începusem deja să merg prin ţară, cu revista în care apărusem, la evenimente… Mi se schimba viaţa, călătoream mult, începeam să am ceea ce mi-am dorit de mică…

Ce anume?

Libertate. Voiam să fiu un om liber, care să călătorească, să aibă banii lui. Dacă ştii cum să mă iei, îţi ofer tot. Tot. Am întâlnit, în viaţa mea, oameni care voiau să mă controleze, dar n-a mers, nu s-au înţeles cu mine. Eu am crescut fără tată, aşa că nu poţi să vii acum să-mi spui ce să fac şi ce nu. Eu am fost un copil cuminte pentru că aşa am vrut eu, nu pentru că mama mă bătea sau mi-a impus asta. De-a lungul vieţii, mulţi mi-au spus ce să fac şi ce nu. Dar am dreptul să greşesc şi să învăţ din greşelile mele.