EXCLUSIV Alina Sorescu, primul interviu despre divorț: „M-am schimbat și nu încerc să dau vina pe trecut“

După ce vestea divorțului său a cutremurat anul trecut lumea mondenă, artista a prins curajul de-a se redescoperi și de a experimenta lucruri noi, concomitent cu lupta pe care o duce în instanță cu fostul ei soț.

Crescută de mică în lumina reflectoarelor și având un ca­pi­tal de imagine imaculat și onest, Alina Sorescu (37), care își aniversează ziua de naștere chiar azi, concomitent cu Ziua Franței, și-a clădit o imagine de zână bună, alături de picii din trupa ei. O imagine după care a ascuns multe trăiri personale și care i-a servit drept paravan atunci când era întrebată cu insistență despre căsnicia ei. „Eu nu m-am lamentat“, ne spune franc Alina în primul său interviu amplu despre divorț. N-a plâns și n-a făcut turul televiziunilor. În schimb, și-a adunat forțele să se recompună, ca artistă, ca femeie și ca mamă, iar acum vede viața în nuanțe noi.

OK!: A trecut mai mult de un an de când am aflat că divorțezi, iar acum pari mai puternică și complet schimbată. Cum te simți?
Alina Sorescu: Da, mă simt mai puternică. (zâmbește) Profesional, simt că am revenit la nivelul activității mele de dinaintea căsătoriei. Iar în plan personal, fetițele sunt cele care îmi dau putere. Din păcate, situația va mai dura, pentru că etapele procedurale sunt lungi. Custodia e comună, niciuna din părți n-a cerut custodie exclusivă, dar problema e că fetele au acum reședință alternantă, o săptămână la mine, o săptămână la tată - așa cum a cerut el -, ceea ce e bulversant pentru fete.

De ce cazul vostru este diferit?
Alina Sorescu:  Noi am ajuns în instanță, unde inițial tatăl a solicitat domiciliul fetelor la el. Ideea divorțului nu a apărut de la mine, discuții despre separare erau de mai mulți ani. Din păcate, hotărârea judecătorească cu reședința alternantă a devenit executorie imediat, iar eu și fetițele suntem obligate să o respectăm. Eu fac tot ce ține de mine să le ajut să accepte această realitate impusă, dar continuu să lupt în instanță, fiind în interesul lor să aibă o viață liniștită și stabilă.

„Credeam cumva greșit că venirea copiilor va rezolva și va închega mai mult o familie“ 

Din păcate, azi, de ziua ta nu ești cu ele.
Alina Sorescu: Da, așa e.

Ceea ce e o premieră pentru tine.
Alina Sorescu: Așa s-a nimerit, pentru că tipul ăsta de program nu ține cont de sărbători, de aniversări, de alte ocazii. Așa că nu pot să-mi fac planuri. De fapt, orice activitate ne-am propune, trebuie s-o confruntăm cu acest calendar.

Dar sigur faci un bilanț. În afară de nereușita căsniciei, îți dă cu plus ce ai făcut până acum?
Alina Sorescu: Asta e prima cumpănă a vieții mele. Până acum, am avut un traseu destul de lin.

Păreai chiar o răsfățată a sorții.
Alina Sorescu: Da, așa păream. Desigur, acum sunt într-un punct culminant al unei situații care trena și trebuia rezolvată de mai mulți ani. Dar, dacă mă gândesc bine, îmi dă cu plus, pentru că acum se clarifică totul. Mulți ani am crezut în povestea cu prințesa și prințul pe cal alb, iar apariția fetițelor m-a determinat să sper că totul se va schimba în bine. Pentru ele încercam să lupt ca totul să fie bine.

Problemele au început până să apară copiii?
Alina Sorescu: Da, dar în mod special după nașterea Carolinei și a Raisei. Și credeam cumva greșit că venirea copiilor va închega mai mult familia. Dar realitatea mi-a demonstrat că nu a fost așa.

Cu toate că vorbeați serios și despre un al treilea copil.
Alina Sorescu: Alea erau discuții colaterale, pentru că el își dorea foarte mult și un băiat.

Fetele sunt încă mici. Ce înțeleg ele din tot ce se întâmplă cu voi?
Alina Sorescu: Sunt bulversate în urma acestui program de vizită. Efectele sunt vizibile asupra lor. Când noi doi ne-am separat, tatăl lor era plecat la cursuri la Paris, așa că ele nu au simțit foarte puternic separarea noastră, pentru că erau obișnuite cu plecările lui. Ceea ce au resimțit puternic e această mutare a lor săptămânală și faptul că jumătate din timpul lor nu stau cu mine, eu și părinții mei fiind până acum prezenți nonstop în viața lor, încă de la naștere.

Raisa pare timidă și retrasă.
Alina Sorescu: Da, e foarte sensibilă, introvertită, atașată de mine...

Iar Carolina este la vârsta pre-adolescenței.
Alina Sorescu: Da, e în prag de pubertate.

Au început să aibă cochetării?
Alina Sorescu: Da, normal. Ele sunt fascinate de felul în care mă îmbrac eu, de felul în care mă pregătesc, mai ales atunci când am evenimente. Le simt că sunt foarte mândre că au, prin mine, acces la lumea asta frumoasă.

Mai ales că tu ai și imaginea asta de zână bună și ești mereu înconjurată de mulți pici.
Alina Sorescu: Da. (zâmbește) Le place să vină la orele mele cu copiii. Noi am avut o discuție legată și de asta în cadrul procesului. S-a decis că ele pot veni la cursurile mele de muzică pentru copii, însă, în fapt, ele vin doar în săptămânile în care sunt la mine. Le-am luat cu mine, de exemplu, când am filmat videoclipul și la alte câteva activități, însă doar pe timpul meu, din păcate. Ar trebui să aibă continuitate, ca la înot, de pildă, unde merg fără intermitențe.

Au înclinații vocale?
Alina Sorescu: Amândouă au ureche muzicală, au simțul ritmului. Cea mare, Carolina, e și la școală într-o trupă de dans, cu care participă și la festivaluri. Ea e genul mai activ, mai curajos, are și un timbru foarte frumos, o dicție foarte bună. E atrasă de tot ce înseamnă arts&crafts, dar e și foarte bună la matematică.

Și cea mică?
Alina Sorescu: Raisa s-a schimbat mult, mai ales de când a început să vină cu mine pe scenă. E foarte conștiincioasă, meticuloasă, grijulie, îi place să fie un elev model, să aibă caietele scrise curat, fără greșeli. E foarte cuminte și-mi seamănă până în cele mai mici detalii.

După anunțul divorțului, și breasla te-a îmbrățișat.
Alina Sorescu: Da. Am simțit o susținere mare din partea tuturor, din partea oamenilor care mă cunosc, din partea colegilor, dar și din partea celor care mă știu doar de la televizor. Nu mă așteptam la un așa val de solidaritate, pe care nu l-am cerut. Eu nu m-am lamentat, am încercat să expun totul cât se poate de obiectiv, deși în ultimii ani, presa mă tot întreba despre relația noastră, pentru că apăreau tot felul de zvonuri și de fotografii cu el. Iar oamenii au văzut că a fost o suferință a mea, pe care am încercat să nu o expun, dar pe care nu am mai putut s-o țin în frâu.

Ai găsit și confidenți printre colegii de breaslă?
Alina Sorescu: Da, am vorbit cu câteva persoane, și nu doar cu femei! Chiar au fost mulți bărbați care îmi spuneau că nu înțeleg de ce am stat atât, de ce un tată cere un așa program și domiciliul copiilor la el. Situația noastră a creat multe semne de întrebare și mult timp m-a înfrânat gândul că ce va spune lumea despre o eventuală despărțire. Eu am încercat să-mi feresc fetele de lucrurile deranjante. De pildă, ele au aflat recent de pe Google că tatăl lor a mai fost căsătorit. Și alte detalii de acest gen, pe care le-am evitat. Asta m-a și ținut pe loc, însă am înțeles că nu aveam de ce să-mi fie teamă, pentru că lumea mă cunoaște de mic copil, am avut mereu o imagine curată și, până la urmă, eu nu am greșit ca soție ori ca mamă.

Spune-mi despre prietenia cu Edward Sanda, care a contat în ecuația schimbărilor tale.
Alina Sorescu: Mi-am dorit să lucrez cu un om tânăr, care să aibă un stil fresh. Ne cunoșteam de pe la emisiuni și, după o emisie, l-am abordat: „Edi, ți-ar plăcea să compui o piesă pentru copii?“, știind că el are acasă o surioară. Și a zis: „Da, hai să facem“. Apoi, a compus Suflet de copil, un cântec care a devenit foarte iubit de copii și chiar un imn al școlilor, la serbări. După care l-am rugat să-mi scrie și mie o piesă, pentru că mi-era dor să cânt singură. Iar când am lansat piesa Tot ce a fost a fost, toți au crezut că e o piesă cu dedicație, însă el n-avea de unde să știe de situația mea când mi-a compus-o. Pur și simplu, s-a potrivit și m-am agățat cumva de acel mesaj ca să merg mai departe.

„Am descoperit că am un curaj de-a mă juca și de-a experimenta, pe care înainte nu l-aș fi avut“

Tu ai avut și două concerte importante, cel umanitar și cel cu Al Bano.
Alina Sorescu: Am avut o echipă cu care am lucrat la organizare, pentru că în proiecte de mare anvergură nu poți lucra de unul singur. Am vrut să încerc și experiențe noi, să arăt că pot să fac și asta. Mi-am dorit să fac evenimente caritabile pentru copii, pentru că cele două concerte de la Ateneu, de Crăciun și de Paște, au fost în beneficiul copiilor. Tot atunci, am primit de la Al Bano un mesaj de susținere pentru acest proiect și, atunci când a hotărât să facă un spectacol în România, m-a contactat și am urcat pe scenă alături de el, de Paula Seling (cu care el a tot colaborat) și de soprana Silvia Micu. Al Bano e un partener de scenă fabulos! Și, când m-a văzut în rochia albă de la Cera Mihăilescu, m-a complimentat și mi-a pus pălăria lui albă pe cap, spunându-mi că sunt Al Bana. (râde) Am cântat alături de el „Chi sara“ și „Sharazan“, iar apoi am încheiat toți patru cu „Felicità“, care a fost punctul culminant, când sala s-a ridicat în picioare.

Se vede o schimbare a ta și la nivel estetic. Și, deși ai trăit cu un designer în casă, te redescoperim prin ochii altui designer.
Alina Sorescu: Eu m-am schimbat și asta se vede. Am încredere în mine și am dorința de-a recupera tot ce am pierdut într-o perioadă semnificativă din viața mea. Acum fac lucrurile profesionist și bine gândite. Colaborez cu Eli Adam pentru clipuri și tot ce ține de zona muzicală, și cu designerul Cera Mihăilescu pentru evenimentele de gală și în proiectele ei tematice.

Cum te-ai simțit îmbrăcată în negru, transformată într-o dark lady?
Alina Sorescu: Am luat-o ca pe un rol, mai ales că propunerea Cerei a fost să fiu complet în negru, de la haine, la păr, buze, machiaj, pentru că asta era și tematica propusă de colecția ei, Wednesday. Așa am descoperit că am un curaj de-a mă juca și de-a experimenta, pe care înainte clar nu l-aș fi avut.

Practic, acum unde stai și câte joburi ai?
Alina Sorescu: Stăm într-un apartament cu patru camere dintr-un complex frumos și sigur, cu grădină interioară, unde fetele se joacă și și-au făcut noi prieteni printre copiii vecinilor. Cât privește activitatea mea, reușesc să fac multe lucruri, având totuși același program pe care îl au și fetele, ceea ce e un mare avantaj. Am vacanță când au și ele au vacanță. În primul rând, am școala de muzică pentru copii, apoi am activitatea mea de artist, la studio, filmări, clipuri, apariții. Iar pentru podcastul pe care-l fac, pot filma în două zile pentru mai mult timp. Mai pun voce pentru un canal de animație pentru copii, dar lucrez grupat câteva zile și apoi se difuzează tot anul.

Ești mai productivă ca oricând!
Alina Sorescu: Am fost productivă și în timpul căsniciei, chiar dacă am lăsat muzica pe plan secund, și m-am întreținut singură. Iar acum, după separare, pot să fac lucrurile la nivelul la care le făceam înainte de căsătorie. E un paradox: eu am fost alături de soțul meu în cariera lui, dar nu s-a întâmplat și viceversa. Nu sunt un om conflictual, bătăios, dispus să iasă în evidență cu orice preț. Eu aveam deja notorietate, n-am avut o problemă să o împart cu el, dimpotrivă, m-am gândit că ne va ajuta, că putem fi creativi împreună. Și cred că aveam toate datele să funcționăm pe termen lung.

Te-am văzut recent mergând la Palatul Mogoșoaia, locul unde v-ați căsătorit și ați botezat-o și pe Carolina, dar și unde ați făcut primul pictorial de familie pentru revista OK!. Cum a fost să te întorci acolo?
Alina Sorescu: Am fost prima oară acolo, de la botezul Carolinei, și i-am arătat și ei bisericuța în care a fost creștinată. Ne-am dus special să vedem irișii, care apăreau și în pictorialul făcut pentru voi, dar nu i-am mai prins înfloriți.

N-ai avut o strângere de inimă?
Alina Sorescu: Sunt multe locuri în care am fost împreună și am trăit experiențe diverse, dar încerc să iau partea bună a lucrurilor și să le arăt fetițelor locurile care au fost semnificative în viața lor.

Deja ai prins aripi și cred că, în tot răul, vezi și un mare bine.
Alina Sorescu: Da, încerc să văd partea bună a lucrurilor și să înțeleg că așa a fost să fie. Nu încerc să dau vina pe trecut, vorba piesei, tot ce a fost a fost. Iau toată experiența ca pe o lecție și mă bucur că în urma acestei perioade au apărut Carolina și Raisa în viața mea, pentru care trăiesc și fac totul. Și probabil că Dumnezeu mi le-a dat ca să am curajul să mă pot prețui mai mult decât o făceam înainte.

FOTO: Mircea Maieru; vestimentație: Cera Mihăilescu; locație: Ateneul Român.