Exclusiv! Cornel Ilie, prima ședință foto alături de cei doi copii ai lui: "Iubesc că sunt tatăl lor"

Înainte de-a urca pe scena Sălii Palatului, liderul trupei VUNK s-a lăsat eclipsat de copiii săi, Zara și Cezar, la o ședință foto plină de bună dispoziție.

În compania lor, n-ai cum să nu zâmbești. Cu toate că ne-am întâlnit pe un viscol crunt, pentru a realiza ședința foto, Cornel, Zara și Cezar ne-au făcut să simțim că venise deja primăvara. Solistul trupei VUNK și-a rupt din programul încărcat și ne-a povestit despre Suflet digital, noul lor album, dar și despre spectacolul manifest de la Sala Palatului, care a avut loc pe 4 martie. Iar Zara (10) și Cezar (6) au pozat minunat alături de Cornel Ilie, un tătic de nota 10 și unul dintre cei mai talentați și mai îndrăgiți artiști din România.

Cornel, te vedem cu toții, în acest pictorial, într-o ipostază pe care n-o arăți lumii prea des – alături de copiii tăi. Cum a fost întreaga experiență, ați avut vreunul dintre voi emoții?

Cornel Ilie: Cred că cel mai emoționat am fost eu, dar de emoții pentru ei, să se simtă în largul lor, să simtă că se distrează și să vadă toată experiența ca pe o joacă. Am fost emoționat și pentru că sunt foarte mândru de Zara și Cezar și-mi doresc să nu existe momente care să îi oprească să-și arate bucuria și liniștea copilăriei lor, iar o ședință foto ar fi putut fi ceva care să îi facă să simtă mai puțin confortabil, dar nu a fost cazul.

Cât de obișnuiți sunt Zara și Cezar cu o astfel de expunere? Înțeleg că Zara joacă deja în musicalul Invizibilii. Cezar e și el înclinat spre actorie sau muzică? 

Sunt destul de obișnuiți cu prezența oamenilor, a fotografiatului și a filmatului, îi iau cu mine prin țară la multe concerte sau în culise la emisiuni, tocmai pentru a se obișnui cu toată atmosfera asta, dacă vor simți să aibă o carieră artistică. Zara, da, joacă în musicalul Invizibilii împreună cu alți copii ai celor din echipă, creând un rol special pentru ei toți, iar Cezar, deși este încă destul de timid, este un baterist foarte bun, foarte talentat. Cred că o să fie un muzician foarte bun și asta nu este ceva ce i-am impus în vreun fel, ci este ceva ce există în spiritul lui deja.

Te-am prins chiar înainte de concertul de la Sala Palatului și înainte de-a pleca în turneu cu noul album. Vorbește-ne puțin despre Suflet digital, care este ideea din spatele conceptului?

Povestea spectacolului se întâmplă în 2088, într-un viitor în care mi-am imaginat că lumea va trăi într-o ruină digitală, după ce tot ce înseamnă tehnologie își va fi consumat tot ce are de oferit, iar oamenii vor simți o nevoie uriașă de a se întoarce la ce este uman cu adevărat. Conceptul pune întrebarea: ce rămâne aprins în oameni după ce se sting ecranele? Iar noi vom încerca să dăm și un răspuns până la finalul concertului.

Faci muzică de mai bine de 30 de ani. E ceva diferit acum, când te întâlnești cu publicul tău la concerte, sau retrăiești aceeași emoție ca la începuturile carierei tale?

Emoția și bucuria de a cânta nu s-au diluat niciun pic. Eu am aceleași emoții când urc pe scenă, iar ăsta cred că este cel mai important aspect pentru un artist, să nu își piardă „teama” aceasta de a nu ști ce îl așteaptă dincolo de cortină, ce public e în fața lui. Este un privilegiu uriaș să ai în față mereu oameni care vin să te asculte, dar este și o responsabilitate de a îi face pe oamenii din fața ta să călătorească într-o lume mai frumoasă decât cea în care trăiesc, atâta timp cât se lasă pe mâna ta și vin la un concert să te asculte.

Tu pui mult accent pe text, pe versuri pline de însemnătate, pe storytelling, într-o lume în care tinerii se exprimă prin emoticoane și gif-uri. Cum ajungi la ei, cum cucerești generația tânără?

Indiferent de generație sau de vremuri și trenduri, oamenilor le plac poveștile. Emoji-urile și gif-urile sunt o formă de entertainment, dar oamenii vor reacționa și se vor emoționa la cuvintele potrivite, la poveștile pe care și ei le trăiesc, dar nu reușesc să le exprime. Iubesc cuvintele și, indiferent de ce trenduri apar, voi încerca să le folosesc pentru a-i face pe oameni să se simtă mai puțin singuri.

"Sunt prietenul lor cel mai bun"

Că tot vorbim despre generația tânără, copiii tăi vor fi preadolescenți în curând. Ai emoții în acest sens, care consideri că e cel mai bun mod de-a comunica cu ei?

Prietenia cred că este forma cea mai solidă de a-i face pe cei de lângă tine să poată avea încredere în tine. Până la urmă, dacă reușești să construiești în primii ani de viață ai copiilor tăi o relație de prietenie adevărată, să le arăți că îi înțelegi, că nu îi judeci, că le dai încredere să încerce lucruri chiar și când greșesc, atunci cred că sinceritatea și a mea și a lor este firească și putem comunica orice, oricând. Deocamdată, simt că pentru copiii mei sunt prietenul lor cel mai bun.

Povestește-ne puțin despre activitățile pe care tu și cei mici le faceți împreună – faci lecții cu ei, îi duci la școală, cum vă distrați?

Zara și Cezar locuiesc cu mama lor în afara Bucureștiului și, de fiecare dată când ne vedem, facem de toate. Facem și teme, ne și jucăm, îi și duc sau îi iau de la școală, facem și sport sau activități artistice. Iubesc că sunt tatăl lor, însă Eliza, mama lor, duce cea mai mare și mai grea parte din educația și creșterea lor de zi cu zi, care nu este mereu doar joacă și distracție.

Îți educi copiii instinctiv sau după metode faimoase de parenting?

Întotdeauna, prima cale este cea calmă și de a explica, de a-i face pe copii să înțeleagă de ce nu este bine ceva, nu doar pentru că așa spun eu.

Și Eliza e de acord cu tine?

Nici Eliza și nici eu nu suntem pentru modelul interdicției sau al pedepselor, ci pentru exemplul de bunătate, explicație și prietenie.

Cât de mult te-ai inspirat din modul în care ai fost tu crescut de părinții tăi, pentru a-ți educa copiii?

Am avut noroc să cresc într-o familie caldă și foarte iubitoare. Părinții mei au fost primul meu exemplu de oameni și sunt convins că asta m-a format și pe mine ca părinte, încercând să le ofer copiilor mei aceeași structură emoțională și mentală, liniște, putere și curaj.

Ce diferențe majore observi între copilăria ta și cea a copiilor tăi?

Nu există comparație și nici nu ar trebui să fie. Sunt societăți total diferite, lumea a evoluat enorm de când eram eu copil și acum. Mă bucur că și Zara, și Cezar se pricep foarte bine să folosească telefoanele și tabletele, dar și că mereu aleg joaca reală în locul statului pe telefon.

Cornel, îți mai dorești o țară ca afară? În toți anii de până acum, ai fi putut să te muți oricând peste graniță, dar n-ai făcut-o. Ce-ți oferă România și n-ai găsi în alte țări? 

Iubesc România, nu m-aș muta de-aici, mai ales acum când copiii mei sunt aici. Mi-aș dori foarte tare să călătoresc nu doar în vacanțe, dar și pentru a colabora cu oameni și artiști din alte țări. Ce mi-aș dori să fie mult mai prezent în România, ca exemplu al țărilor civilizate din Europa, este respectul pentru artiștii de toate felurile, respectul și grija pentru breasla asta care aduce atât de mult bine în viețile oamenilor, iar societatea i-a învățat că este ceva ce li se cuvine și nu au fost educați că artiștii sunt oameni cu aceleași probleme legate de modul de viață: drepturi, asigurări, cheltuieli, protecție legală etc. Educația, cultura și sănătatea sunt mereu lăsate ultimele, indiferent de cine a condus țara asta, iar asta mi se pare foarte frustrant și periculos pe termen lung. Deja simțim cu toții această lipsă de viziune în societatea noastră.

Ești o voce destul de puternică în societate. Nu te temi că-ți poți pierde din popularitate spunând ce gândești? 

Deloc. Voi spune mereu ce gândesc, chiar dacă nu rămâne decât un singur om să mă asculte.

Dacă n-ai fi avut succes în muzică, ce altceva te vedeai făcând?

Probabil, tot ceva ce ține de folosirea imaginației și a creativității. Sau jucător profesionist de tenis.

Puțină lume știe că ai fost, la un moment dat, angajat la ProTV, ai lucrat ca inginer de sunet. Cum a fost acea experiență?

A fost o experiență foarte intensă, m-a prins în perioada cea mai frumoasă și boemă a ProTV-ului, eu fiind angajat încă dinainte de lansarea oficială și am prins cele mai importante momente din istoria acestei televiziuni. Am învățat enorm cât am lucrat acolo, în special în relația cu alți oameni, și am rămas prieten cu mulți colegi din acea perioadă, parte dintre ei fiind acum chiar vedetele principale ale televiziunii.

Spuneai mai sus de tenis, mai joci?

Joc, da. Îmi place la fel de mult și încă îmi fac programul astfel încât să pot ajunge și să joc tenis sau să pot urmări la televizor turneele din timpul anului.

Și i-ai învățat și pe copiii tăi să joace? 

I-am dus și pe copiii mei să joace puțin sau la meciuri și le place foarte mult.

Chiar așa, cum reușești să-i ții departe de telefoane și televizor pe Zara și Cezar? Îți propui asta sau crezi că viitorul lor va fi oricum... digital?

Cum spuneam, nu încerc să le interzic nimic, ci să le ofer alternative de activități mai interesante decât orice găsesc să privească la TV și pe telefon și să fie alegerea lor să petreacă timpul în offline, nu în online.

Care este cea mai importantă lecție pe care ai învățat de la copiii tăi?

Pentru copiii contează mai puțin ce le spui, ci energia pe care o transmiți. Orice le spui sau vrei să le transmiți, dacă o faci cu liniște și încredere reală, atunci te vor crede și te vor asculta.

Îți dorești să-ți extinzi familia, să ai și alți copii?

Asta este ceva ce trebuie să vină de la sine, nu spun nici „nu” și nici că „am un plan”.

Dar la altar te mai vezi ajungând?

Valabil același răspuns ca cel de la întrebarea anterioară, cumva ar trebui să fie legate între ele.

Divorțul de mama copiilor tăi, Eliza Suditu, a fost cât se poate de amiabil, așa cum rar vedem în showbiz. Cum e coparenting-ul?

Eliza și cu mine suntem prieteni foarte buni, suntem doi oameni maturi și educați și punem tot timpul fericirea copiilor înaintea noastră, așa că ne sfătuim mereu și ne completăm ideile și programul foarte bine.

Cum e Cornel Ilie când vine seara acasă, după concerte, în spatele camerelor de filmat?

Sunt un om liniștit, firesc, cald și calm. Înainte să adorm încerc să văd mereu un episod dintr-o comedie, de preferat Seinfeld sau Friends, am o lume a mea în spatele pereților casei mele, cu pian, gin tonic, cărți și discreție.

În mai, împlinești 50 de ani. Cum vezi lumea acum, percepi această vârstă ca pe un prag psihologic?

N-am ținut niciodată cont de vârsta mea, nici de cum este ea privită de către cei din exterior. Mă simt din ce în ce mai tânăr și simt că asta va continua până în ultima mea zi. Departe de mine conceptul de „criza vârstei mijlocii”, chiar îmi trăiesc frumos fiecare zi.

Cornel, e ceva ce n-ai reușit să realizezi până acum și regreți sau îți propui neapărat să bifezi?

Nimic din ce nu poate fi plătit cu bani sau cu multă muncă. Sunt un om împlinit și norocos, pentru oamenii din viața mea, și asta este cea mai mare realizare.

Foto: Sorin Stana, PR

Mulțumim InterContinental Athénée Palace Bucharest!