Exclusiv! Giulia Nahmany, despre relaţia cu soţul ei şi suferinţele care au încercat-o în ultimii ani. Ce apreciază actriţa la George Burcea

După o perioadă de absenţă, vedeta a revenit în atenţia publicului odată cu participarea la Ferma. Află ce limite şi-a depăşit şi cum arată, de fapt, viaţa ei!

Pe lângă provocările pe care 2020 ni le-a oferit tuturor, Giulia Nahmany a trecut prin­tr-o perioadă plină de încer­cări, pe care ea le consideră ca făcând parte din evoluţia per­sonală, de care se preocupă constant. Şi dacă ar fi să spunem ce este Giulia, ne-ar fi greu să alegem, deoarece ea e actriţă, cântăreaţă, producătoare de filme şi femeie de afaceri. În acest interviu am vorbit despre toate schim­bările din viaţa ei, atât cele pozitive, cât şi cele mai puţin plăcute, şi am descoperit că nu e fata răsfăţată căreia toţi cred că nu-i lipseşte nimic.

Înainte de pandemie citeam despre tine că ţi-ai deschis un studio de Yoga, iar după izolare te-am descoperit în Fermă. Cum e viaţa ta după aceste luni?

Giulia Ştiu că pentru majoritatea oamenilor a fost o perioadă dificilă, dar eu nu mă pot plânge. A fost o perioadă foarte bună pentru mine, pentru că am reuşit să îmi împlinesc visul şi să deschid acest studio de yoga, am reuşit să facem şi platforma online, care este şi prima platformă de spiritualitate din România. Şi asta e misiunea mea, chemarea prin care eu pot ajuta oamenii în aceste vremuri grele, pline de depresie şi anxietate. Iar Ferma a venit pentru mine pentru a mă face şi mai bună, şi mai puternică, pentru că a fost ca o călătorie de redescoperire de sine. E uşor să ai o viaţă bună când eşti în zona ta de confort, cum era şi cazul meu, şi am acceptat să ies din zona asta şi să văd până unde pot ajunge ca să-mi depăşesc limitele. Şi am făcut mai mult decât m-am aşteptat că voi putea face.

Cu ce aşteptări ai plecat în Fermă?

Recunosc că nu văzusem nicio ediţie anterioară şi nici nu mi-am propus să văd tocmai pentru a nu avea idei preconcepute. Ştiam că este vorba despre un experiment social, am mers cu sufletul deschis şi mă gândeam că dacă fac faţă, bine, dacă nu, asta e, mă-ntorc acasă.

Şi ţi-ai propus doar să-ţi depăşeşti limitele sau te-ai gândit să şi lupţi pentru a câştiga marele titlu de Fermierul anului?

Nu m-am dus acolo cu gândul să câştig, voiam să văd cum pot trăi diferit faţă de cum sunt obişnuită: să nu am mâncarea cu care sunt obişnuită, eu fiind vegetariană, să nu am niciun fel de contact cu familia mea, lucru care mi s-a părut cel mai dificil. Şi am învăţat că oricât de evoluat ai fi din punct de vedere spiritual, tot există momente în care ego-ul devine mult mai puternic. Au fost situaţii pe care nu le-am gestionat cum le-aş fi gestionat în viaţa de zi cu zi, dacă eram în zona mea de confort. Am învăţat multe lucruri despre mine şi am aflat unde trebuie să lucrez mai mult cu mine.

Unii te-au redescoperit la Fermă şi unii te-au cunoscut pentru prima oară. Ce făceai înainte ca noua ordine mondială să ne ia pe sus? Cu ce te ocupai?

În 2013 am deschis compania de producţie Goldline Production, care se ocupă cu producţia de film. În ultima perioadă am lucrat la proiecte cinematografice mari, suntem în discuţii cu oameni din industria americană de film. Majoritatea proiectelor le filmăm în România, pentru că există mult potenţial aici, atât în ceea ce priveşte locaţiile, cât şi în ceea ce priveşte plaja de actori talentaţi. Pandemia a schimbat şi această industrie şi s-au oprit multe proiecte.

Dar în afară de producţia Love by Design, în care ai jucat alături de celebra Jane Seymour din Dr. Quinn, în ce alte filme te-ai implicat?

Am mai făcut şi alte filme. Spre exemplu, am făcut un film regizat de Horaţiu Mălăele, care se numeşte Luca şi care trebuia să aibă premiera acum, dar s-a amânat. Am filmat în martie un film al cărui regizor este Adrian Sitaru, un scurt metraj care se numeşte Audiţia finală şi în care am avut rolul principal. Recent l-am înscris în competiţie la Festivalul de Film de la Berlin şi sperăm că vom fi acceptaţi. Am jucat alături de actorul Arndt Schwering-Sohnrey, cunoscut publicului din filmul The Inglorious Bastards. Rolul este unul de compoziţie, foarte greu, pentru că are legătură cu Holocaustul. Am filmat în condiţii foarte grele. Eu mă implic direct ca şi producător în obţinerea finanţărilor internaţionale, pentru a putea produce aceste filme.

Mai ai în plan şi o altă producţie internaţională?

Da, suntem în discuţii cu Iura Luncaşu pentru a regiza varianta românească a Sex and The City. Va fi ceva fantastic, garantez şi îmi doresc să-l fac în limba română şi sperăm să ajungem pe reţelele de streaming în toată lumea. Dorim să fie şi în cinematografe, dar momentan îl conturăm până trece nebunia asta.

La ce nume v-aţi gândit pentru distribuţie? Te-ai gândit şi la cineva din Fermă?

Am avut o discuţie cu George Piştereanu, deoarece îmi place foarte mult de el, pe Alina Puşcău aş lua-o ca un cameo. Lui George i-aş da un rol mai mare. Lucrăm şi la distribuţie, momentan ne-am gândit să-l numim Unde-s bărbaţii?, dar se mai poate schimba pe parcurs.

Ai lansat o carte, ai făcut un film la Hollywood, ai cântat pe scena Cerbului de Aur, ai avut şcoală de machiaj, din afară pare că ai tot ce-şi poate dori o femeie. Ce-ţi lipseşte, totuşi?

Ştiu că aşa poate părea, dar eu am muncit foarte mult în ultimii ani să evoluez spiritual pentru a putea să mă iubesc şi să mă accept cu adevărat. Acceptarea de sine este unul dintre cele mai dificile lucruri şi trebuie să ne identificăm imperfecţiunea şi să lucrăm la ea. Nu-mi lipseşte nimic din lucrurile materiale, nici în ceea ce priveşte cariera nu pot spune că îmi lipseşte ceva, dar ceea ce chiar îmi lipseşte este timpul să fac tot ce-mi doresc, pentru că eu mă implic personal în toate aceste proiecte.

Spuneai că ţi-a luat timp să te accepţi aşa cum eşti. Ce-ţi reproşai, ce te nemulţumea?

Recunosc că am dus lupte seculare cu mine pentru că nu mă iubeam din punct de vedere fizic, aveam mereu probleme cu greutatea şi îmi reproşam lucruri. E foarte greu să ajungi la o armonie totală între trup şi mental. Dar acum, privindu-mă, am ajuns în punctul în care mă simt foarte bine în pielea mea. Aveam presiuni foarte mari să arăt într-un anumit fel, dar până nu m-am transformat din interior, nu am putut să arăt bine la exterior.

Ai luat în calcul operaţiile estetice, ce părere ai despre ele?

Cred că sunt benefice până la un anumit punct. Dacă cineva are o problemă cu nasul, spre exemplu, şi suferă din cauza asta, e bine să apeleze la rinoplastie. Dar nu sunt de acord cu exagerările. Eu nu am operaţii estetice, nici măcar la botox nu am apelat.

Povesteşte-mi puţin viaţa ta până să ajungi vedetă. Regreţi că după facultatea făcută la Londra nu te-ai mutat în Israel?

Familia mea plecase în Belgia când eu aveam şase ani. Apoi, pe la 11 ani am venit cu ai mei în România, unde ei şi-au deschis propriile afaceri după ce au început privatizările. Au pus bazele firmei de băuturi răcoritoare Tropicana, care a avut mare succes la vremea aceea. Mama mea a desenat logo-ul cu palmier de pe cutiile cu pai. Am continuat şcoala aici şi apoi am plecat la Londra, la facultate. După ce am terminat facultatea, m-am dus o perioadă în Los Angeles, dar mi-am dat seama că nu e pentru mine. Apoi m-am întors în Israel, unde am stat un an, am venit în România în 2005 şi am participat la Cerbul de Aur, mi-am deschis şcoala de machiaj în 2008 şi apoi am intrat în televiziune, la TVR. Şi am rămas aici.

Îţi pare rău că n-ai rămas în Israel sau că n-ai ales altă ţară să te stabileşti?

Nu, sub nicio formă. Iubesc România. Aveam şansa să rămân la Los Angeles, dar acela nu este un loc în care te poţi dezvolta spiritual, lumea nu îmi pare autentică. Aici lumea e mult mai deschisă, energia de aici este fantastică şi de aceea am ales să promovez România făcând cinematografie.

Ai urmat cursurile de Business Administration şi sunt convinsă că ştii că banii se duc dacă nu sunt păstraţi sau înmulţiţi. Ce alte business-uri mai ai în plan?

Din păcate, am închis business-ul cu bijuterii după ce am pierdut-o pe mama, pentru că mă dedicasem total ei şi după aceea am fost foarte afectată. Dar voi lansa o gamă de îngrijire a tenului şi de suplimente cu colagen, care se va numi Colagen Plus by Giulia Nahmany. O să fie şi online, dar şi în magazine şi o produc în Israel cu materie primă din Germania.

Citeam, recent, un interviu cu tine în care dădeai de înţeles că relaţia cu tatăl tău avusese de suferit şi cât ai fost în Fermă, el a trecut în nefiinţă. Ce s-a întâmplat, de fapt?

Tata a plecat în Israel în martie, dar nu se simţea prea bine, iar eu trebuia să mă duc la el în aprilie, dar eram în izolare, aş fi stat în carantină acolo. Am un mare regret şi o durere imensă, cu care va trebui să trăiesc toată viaţa, aceea că n-am apucat să-mi iau rămas bun de la tata. Pentru că am plecat la Fermă şi a doua zi după ce m-am întors de la filmări, am aflat că a murit. Eu cu tata am avut, în ultimii zece ani, o relaţie cu suişuri şi coborâşuri. După ce au divorţat părinţii mei, eu am rămas lângă mama. Tata şi-a făcut o altă viaţă şi pentru mine a fost greu să accept acest lucru, deşi eram adult. Dar când a avut nevoie de mine, am fost lângă el, iar acum doi ani de zile ne-am apropiat din nou, când necesita un transplant de rinichi şi am alergat în trei ţări să-i găsesc donator.

Te-au răsfăţat părinţii?

Da, poate am fost mult prea răsfăţată. Am primit tot ce mi-am dorit din punct de vedere material, dar dacă aş putea da timpul înapoi, aş fi preferat să fi petrecut mai mult timp cu părinţii mei.

Pentru tine luxul pare un lucru firesc. A fost vreodată o povară?

M-am confruntat cu multe preconcepţii, pentru că lumea vede doar ce vrea să vadă. Pot apărea invidii, dar pot spune că nu e vina mea că m-am născut aşa. Eu cred în karma şi cred că într-o viaţă anterioară am făcut mult bine de am primit atâtea în viaţa asta. Şi îmi doresc să fac în continuare bine, prin înfiinţarea unei fundaţii care să ajute copiii cu probleme. Nu contează cât de bogat eşti sau cât de bine arăţi, ci cât de împlinit eşti cu ceea ce ai făcut. Nu luxul mă defineşte pe mine, de aceea am mers şi la Fermă, ca să mă îmbogăţesc spiritual.

Ai o căsnicie de durată. Cum eşti ca soţie?

Sunt o feministă, dar înţeleg rolul femeii şi nu încerc niciodată să fiu bărbatul în casă. Este foarte important să îmi port mereu feminitatea, să o păstrez, să acord partenerului atenţia de care are nevoie, căci lucrurile astea mai dispar sub greutatea rutinei sau grijilor pentru copii. Eu cu soţul meu, Cătălin, încercăm să ţinem vie pasiunea, evoluând spiritual împreună.

De cât timp sunteţi împreună şi cum a început povestea voastră?

Eu cred că am fost împreună într-o viaţă anterioară, căci suntem făcuţi unul pentru celălalt. Ne-am cunoscut acum 12 ani, pe stradă, eu am oprit maşina după ce l-am văzut şi am strigat după el. El a venit la mine la maşină şi parcă s-a oprit timpul în loc. Am făcut schimb de numere de telefon, m-a sunat a doua zi şi după prima întâlnire ştiam amândoi că suntem făcuţi să rămânem împreună.

El te răsfaţă sau e genul mai pragmatic, îţi mai reproşează chestii, îţi zice să ai grijă cât cheltuieşti?

E cel mai pragmatic, dar nu e zgârcit. E opusul meu, e perfecţionist, ordonat, la noi e ca la armată, dar e necesar şi e important să fie aşa, pentru a avea un echilibru. Eu am evoluat foarte mult datorită lui, pentru că nu eram atât de atentă la cheltuieli. Noi nu mai avem nevoie de dovezi materiale de iubire, dar îmi cumpără mereu flori, deoarece el e cel care face piaţa acasă şi mereu trece pe lângă florării.

Pe fetiţe cum le-aţi educat? Ştiu valoarea banului sau primesc întotdeauna ce-şi doresc?

Având în vedere faptul că la noi acasă e o semi-militărie, şi spun semi pentru că eu mai echilibrez lucrurile, ele sunt învăţate să-şi facă patul dimineaţa, îşi iau singure micul dejun, iar dacă vor să cumpere ceva, lucrăm pe buget, nu au buget nelimitat. Spre exemplu, Caroline a făcut, recent, zece ani şi am mers să-şi aleagă cadoul de la mall. Şi doar pentru că era ziua ei a avut voie două păpuşi LOL, căci în mod normal avea voie doar una. Nu vreau ca Stephanie, care are acum 8 ani şi Caroline (10) să fie nişte fetiţe care cred că li se cuvine orice. Nu le lăsăm la televizor decât foarte puţin, nu primesc telefoane ultimul model, cea mică nici nu are telefon. Nu vreau să fie nişte femei care consideră că li se cuvine orice şi, dacă nu primesc, intră în depresie.

Ce ai considerat că trebuie să le transmiţi din propriile experienţe?

Le spun mereu că trebuie să aibă încredere în ele, că pot face orice dacă sunt dispuse să muncească. Lucrurile nu pică din cer doar pentru că le visăm. Încerc să le fac să înţeleagă profunzimea lucrurilor, nu să fie superficiale.

Dar care a fost cea mai grea experienţă prin care ai trecut?

Cred că perioada în care s-a îmbolnăvit mama şi am stat lângă ea şi am văzut-o suferind. Eram cu ea non-stop. Dar şi perioada în care au divorţat părinţii mei, când mi-am dat seama că nu contează cât de mari suntem, tot copii rămânem. Părinţii mei reprezentau idealul pentru mine şi divorţul lor a spulberat mitul.

Apropo de experienţe dificile, la Fermă părea, de multe ori, că ai vrea să renunţi în timpul filmărilor. Ce te-a determinat să continui?

În fiecare zi aveam momente în care ziceam că nu mai pot şi că vreau să plec acasă, dar găseam rezervele necesare să continui. A fost o provocare care m-a făcut să văd până unde sunt în stare să merg. Am dormit cinci săptămâni în groapă şi mi-am demonstrat că pot mult mai multe decât credeam vreodată.

Ai legat şi o prietenie care, pentru noi, părea că s-a sfârşit cu o trădare. În ce relaţii eşti acum cu Gabi Toader?

Pe moment, atunci, m-am supărat foarte tare pe el că m-a trimis la duel, dar privind în urmă, mă bucur că m-a scos el din joc. Gabi ajunsese să mă cunoască şi şi-a dat seama că era prea mult pentru mine. El a fost ca fratele meu şi păstrăm legătura şi acum. Este o fire vulcanică, dar în esenţa lui este un om bun.

Ai urmărit emisiunea după ce ai ieşit? Cum ţi s-a părut din faţa televizorului ziua în care ai fost fermier şef şi dădeai ordine?

Voiam să sparg televizorul, nu mi-a venit să cred, m-am supărat pe mine că nu am ştiut să gestionez momentul acela. Am intrat într-un rol dusă de Gabi, care nu mă caracteriza. Voiam să educ lumea, să le arăt ce pot. Realitatea mea era altfel, la televizor s-a văzut doar o parte din ceea ce s-a petrecut. Cel mai greu mi-a fost să gestionez comentariile negative, pentru că eu nu eram obişnuită cu aşa ceva. Eu nu jucam teatru, eu voiam să mă înţeleg cu toată lumea, dar nu se putea lucrul ăsta şi Gabi s-a simţit trădat.

După Fermă ai schimbat ceva la tine, la felul în care priveşti lumea?

Da, în primul rând m-am potolit cu tehnologia. După ce am ajuns acasă, cred că 24 h nu am vrut să pun mâna pe telefon. Mi-a prins atât de bine această detoxifiere. Am făcut un pact cu mine ca duminica să nu mai stau deloc pe telefon. Am devenit mult mai răbdătoare,

m-a făcut să fiu mai atentă la ce se întâmplă în jurul meu. Acum apreciez şi mai mult tot ce am.

Ai avut vreun favorit? Cine crezi că merita, din punctul tău de vedere, să câştige Ferma?

Cred că George Burcea, el a fost omul cel mai priceput la toate. Mi-a plăcut felul lui de-a fi, a fost un strateg foarte bun. Dar şi Viziru a fost un strateg foarte bun şi, din punct de vedere karmic, merita să câştige după ce se accidentase la ediţia cealaltă.