Exclusiv! Ileana Badiu “Ideea de a vorbi public despre menopauză a venit și de la fiul meu”

Vedeta a acceptat pentru prima dată provocarea de a apărea într-o ședință foto alături de fiul său, care s-a dovedit natural în fața camerei.

Când ne-am întâlnit cu Ileana pentru acest shooting de toamnă blândă, nu știu ce m-a frapat mai mult: cât de tânără și frumoasă este ea, proaspăt intrată în Club 50, sau cât de înalt și chipeș e fiul ei, Sasha, recent intrat la liceu. Ideea este că cei doi fac o pereche mamă-fiu ideală, în ciuda ciocnirii celor două perioade sensibile prin care trece fiecare: menopauza și adolescența. Ce-i drept, în cazul Ilenei, recent încoronată drept Regina Menopauzei, ce-a fost mai greu a trecut, deși acest fenomen fiziologic a lovit-o nemeritat de devreme. De-atunci, vedeta a pornit această cruciadă împotriva tabu-urilor și a rușinii de a vorbi despre ceva atât de natural, contând și pe sprijinul unui soț medic, Cătălin Badiu, și-al unui fiul empatic. Vorbind cu Ileana despre experiența ei și cum a depășit-o, mi-am dat seama de ce conferințele ei pe acest subiect se țin mereu cu săli pline...

Cum te găsim în această toamnă, Ileana? În afară de faptul că ești plină de energie și arăți fenomenal. În ce stare de spirit ești?

Ileana Badiu

Într-una dintre cele mai bune pe care le-am avut vreodată. În ciuda faptului că, uite, îmbătrânesc. Am împlinit anul ăsta 50 de ani...

Nu se vede. Mulți înainte cu ani la fel de frumoși!

Într-adevăr, acum e momentul în care mi se pare că se întâmplă e explozie a vieții mele. Pot spune că menopauza m-a pus în centrul vieții mele, pentru că toate proiectele pe care le fac au legătură cu acest subiect. Urmează o lansare a unei platforme incredibile, multidisciplinare, care se cheamă suntlamenopauza.ro și întrunește 20 de specialități medicale, cu întrebări și răspunsuri colectate dintr-o comunitate pe care-am creat-o în jurul meu, de 350.000 de femei. Apoi, urmează lansarea unui institut de menopauză, andropauză și longevitate al cărui membru fondator sunt. După care, în toamna mai târzie, adică noiembrie, urmează să lansez prima mea carte, de care sunt foarte mândră, cu un conținut extrem de interesant. Sunt într-o zonă în care construiesc lucruri, iar construcția asta am început-o după 45 de ani. Sunt proiecte care au prins contur și sunt într-o zonă de trend ascendent.

Am observat asta. În plus, ai și conferințe despre menopauză, prin toată țara. Ești neobosită, cum spuneam.

Da, fac conferințe și asta pentru mine a fost o mare surpriză. Am început acest proiect în ianuarie și, între timp, am ajuns la șase evenimente în cadrul unui road-show. În fiecare loc în care am ajuns, în țară, am avut săli pline, cu prezența a 500-600 de femei. Vorbind pe o temă care, până nu demult, era considerată tabu. Între timp, datorită cumva și acestei mișcări pe care am creat-o, femeile simt nevoia să vorbească despre asta, să accepte dialogul, să-și dorească soluții medicale. Fac treaba asta împreună cu prietena mea din copilărie, Ana. Cererea este atât de mare, încât ni se blochează inbox-urile cu mailuri primite de la femei care vor să participe. Sunt conferințe realmente medicale, iar acest limbaj medical este tradus de mine: eu îmi folosesc povestea personală și fac niște intervenții ocazionale în discursul medicilor, ca să țin lucrurile într-o zonă accesibilă și de înțeles pentru femeia normală.

Ne-ar plăcea să auzim și noi povestea ta personală, mai ales că o avem în față pe Regina Menopauzei. E o etichetă care-am înțeles că nu te deranjează.

Nu, din contră. A venit firesc, la primul eveniment din acest road-show, de la Timișoara. Inițial am rezervat o sală de 100 de locuri, dar în câteva ore s-au înscris peste 200 de femei. Am mutat locul de desfășurare de trei ori, până am ajuns la cea mai mare sală din oraș, de 500 de locuri. Iar eu nu mai vorbisem în fața unei astfel de audiențe despre menopauza mea. Ca să-mi fac curaj, m-am îmbrăcat într-un sacou cu paiete, strălucitor. Și toate doamnele care m-au văzut, înainte de eveniment, îmi ziceau că arăt ca o regină. Și-atunci mi-am început și eu discursul așa: am venit în calitate de regina menopauzei, în sala tronului menopauzei. De-atunci, presa a preluat treaba asta, iar eu am devenit Regina Menopauzei.

Aveai și tu nevoie de o astfel regină care să te ghideze, în momentul în care ai intrat la menopauză?

Da! Foarte tare aș fi avut, mai ales că dorința mea de a vorbi despre acest subiect vine dintr-o experiență personală, și anume faptul că eu am avut o menopauză precoce, la doar 42 de ani, experimentând o groază de simptome asociate cu asta. Eu nu am avut o evoluție clasică, ci am început cu o peri menopauză, o perioadă de tranziție despre care nu știam nimic, destul de violentă ca simptome. Doar că nu le asociam cu asta. Nici ginecologul nu m-a întrebat, nicio secundă, dacă există vreo schimbare în viața mea din perspectiva menstruației. I se părea că, la 42 de ani, este exclus acest lucru. Iar pentru mine șocul a fost enorm, pentru că eu m-am dus la doctor ca să văd dacă mai pot face un copil. Fiind foarte concentrată pe ce mi se întâmpla pe plan profesional, am vrut să fac câteva investigații, ca să văd dacă mai pot amâna puțin acest moment. Dacă aș fi știut ce se întâmplă cu corpul meu, mi-aș fi ajustat prioritățile, dar eu n-am știut. La câteva luni, am intrat la menopauză. M-am simțit singură și blocată în aceste tabuuri, căci n-aveam nici cu cine să vorbesc. Acum, însă, brusc și dintr-o dată, toată lumea vorbește despre menopauză.

Ai aflat și care-au fost cauzele intrării la menopauză precoce?

Da, este toată emanciparea asta a femeilor, care are și-un revers al medaliei: ți se schimbă tot echilibrul hormonal. Femeile sunt astăzi în poziție de conducere și au parte de mult stres. Ca atare, secretă mai mult testosteron decât au făcut-o mamele și bunicile lor. Prin urmare, secretă mai puțin estrogen. Sunt foarte preocupate să facă sport ca să arate bine, mănâncă puțin și prost. Sănătos nu înseamnă să mănânci puțin sau doar legume, ci să mănânci echilibrat. Eu însămi am făcut toate aceste greșeli, neștiind de ele. Nu mai spun despre factorii oxidativi: fumat, alcool, poluanți din mediu. Pe de altă parte, acum a crescut longevitatea, dar intrăm la menopauză mai devreme. Și atunci trebuie să schimbăm percepția asta. Nu ne putem considera bătrâne de la 42 de ani, în condițiile în care trăim până la 90.

"Eu deja am opt ani de când am intrat la menopauză"

Oricum, mă uit la tine și numai bătrânețe nu văd...

Da, dar vezi tu, eu deja am opt ani de când am intrat la menopauză. Este cât se poate de real că, atunci când hormonii sunt în declin, lucrurile degenerează. Apare riscul bolilor adiționale, asociate cu scăderea estrogenului. Creșterea în greutate este cea mai mică problemă. Scade producția de colagen: eu când am intrat la menopauză, efectiv am simțit că niște pitici mici îmi trag de față în jos. Simți că-ți cade fața, la propriu. Acum mă amuz, c-am depășit aceste lucruri. De-aia, în conferințele mele, merg alături de medici, eu îmi folosesc doar influența personală și propria poveste pentru a atrage atenția asupra acestui subiect. Acolo, femeile găsesc soluții medicale. Nu e sfârșitul lumii, iar eu sunt un exemplu viu, deși am avans de degradare de 8 ani înaintea lor. (râde) Găsind soluții, am înțeles că nu-i vorba de nicio pauză. Singurul lucru schimbat este faptul că, da, nu mai poți face copii. Pentru toate celelalte, există soluții.

Cum a fost acum opt ani comunicarea cu cei din casă? Cu soțul tău, cu fiul tău, care era mai mic atunci?

Ideea de a vorbi public despre menopauză a venit și de la fiul meu. El era în clasa a cincea atunci. Și, la ora de educație sanitară, a avut o prezentare. Li se explica incursiunea în adolescență, aflau despre ciclu menstrual și despre cum, de-atunci, fetele sunt capabile să dea viață. Dar prezentarea asta se încheia cu o bunică cu coc alb, imaginea clasică, cu explicația următoare: când femeia intră la menopauză, ea este bunică. Am crezut că fac infarct. Și-atunci l-am întrebat pe Sasha: Tu ce crezi despre mine, ți se pare că sunt bătrână? Și el a zis că nu, eu sunt tânără. Și-atunci i-am zis, brusc, că eu am intrat la menopauză.

A înțeles atunci despre ce-i vorba?

Da, i-am explicat că fiecare are particularitățile lui. Cum fetelor le vine ciclul unora la 11 ani, altora la 15, așa e și cu femeile. Unele intră la menopauză mai devreme, altele mai târziu, dar asta nu le face să arate ca o bunică. Și-am încercat să-i explic, și cu ajutorul soțului meu, care-i medic, ce înseamnă asta. Când am văzut că fiul meu înțelege asta, la vârsta lui, am zis că poate schimbăm o generație. E foarte importantă susținerea familiei, mai ales a partenerului. Dacă soțul tău te percepe ca pe o femeie care nu mai e... femeie, e groaznic. Cea mai mare satisfacție din toate proiectele astea vine de la bărbații care-mi scriu mesaje și-mi mulțumesc că i-am ajutat să-și înțeleagă partenera. Și-n cazul meu, dacă n-aș fi avut susținerea soțului meu, medic fiind, care să-nțeleagă tot ce se-ntâmplă cu mine, nu mi-ar fi fost ușor. Iar acum, calitatea vieții noastre de cuplu nu este deloc afectată, având în vedere că sunt într-o formă a mea extrem de bună, iar el nu mă percepe altfel decât ca înainte. Însă statisticile arată că foarte multe cupluri divorțează în pragul acestei vârste, dacă nu știu că această etapă trebuie parcursă împreună.

Chiar și-nainte de această etapă, tu și soțul tău ați trecut prin niște hopuri. Povestea voastră e mai ceva ca o telenovelă. Vă știți din grădiniță, v-ați îndrăgostit la o reuniune de liceu...

Da, la reuniunea de zece ani de la terminarea liceului, dar ne cunoaștem de la 3 ani.

Și-apoi, din acel mariaj care însumează 16 ani, am înțeles că 11 i-ați trăit la distanță.

Da, noi suntem împreună de 21 de ani, căsătoriți de 16 și 11 ani din aceștia 21 i-am petrecut la distanță. Cred că atunci când oamenii se iubesc cu adevărat și calitatea sentimentelor este puternică, pot depăși orice fel de bariere. Și iubindu-ne, ne-am și respectat fiecare dintre noi profesiile. Niciunul n-a impus celuilalt să renunțe la sine, pentru a fi împreună. Soțul meu a avut un parcurs profesional cu niște etape despre care știam. N-o să zic c-a fost ușor, dimpotrivă, a fost foarte greu. Eu n-am vrut să merg cu el în Germania, iar compromisul a fost că el va reveni în țară când își va fi încheiat parcursul profesional, adică atunci când va deveni medic primar și neapărat conferențiar. Iar eu aveam propria mea viață profesională, cu o firmă de publicitate care mergea foarte bine, în România. Nimeni nu-și punea problema ca eu să mă reinventez profesional la 38 de ani, în altă țară. Am preferat să trăim la distanță, ducându-l tot timpul pe Sasha, care era micuț, la Munchen, ca să vadă biroul tatălui său și locul în care lucrează. Iar când soțul meu venea în weekend acasă, ni s-a recomandat ca ei doi să petreacă un timp de calitate, ca băieții. Iar Sasha de-abia aștepta timpul lui cu tatăl lui, era o emoție incredibilă. Dorul ăsta stimulează mult. Așa că distanța, dacă sentimentele dintre parteneri sunt profunde, te apropie.

N-ai avut niciun moment de frustrare?

Ba da, multiple. Apar foarte multe urgențe. Și-n plus de asta, el era în Germania, iar când intri în sala de operație nu intri cu telefonul. Așa că el afla orice ultimul. Până ieșea el din operație, eu deja rezolvasem problema, iar asta creează frustrări. Dar îmi dădeam seama că îl iubesc prea tare pentru ca asta să constituie un impediment în calea relației noastre.

Profităm de prezența lui Sasha aici, ca să te întrebăm cum e viața cu un adolescent? Pentru că și adolescenții trec prin niște stări, nu doar femeile aflate la menopauză.

Al meu nu este așa. Este un copil absolut minunat și-un adolescent super echilibrat. Înțeleg că, la băieți, adolescența aia mai violentă intervine mai târziu. Eu nu cred c-o să fie cazul cu el. Noi avem o relație foarte bună, bazată pe comunicare. Ne respectăm reciproc, nu-l îngrădim în niciun fel, doar îi explic unde sunt limitele, iar el este un copil inteligent, care înțelege asta.

Și-unde sunt limitele, Sasha?

Sasha

În mare parte, îmi impun eu limitele. În rest, responsabilitatea pe care mi-o dau ei mie face ca relația dintre noi să fie mult mai bună.

Hai să aflăm câteva lucruri despre tine! Ești la liceu, am înțeles.

Da, am intrat la liceu, la profilul de matematică-informatică. Nu pot să-mi spun că-mi place așa de tare la liceu. (râde) Eu m-am atașat foarte tare de gimnaziu, mie nu-mi place deloc schimbarea. Acum e și foarte obositor, că am foarte multe lucruri extra curriculare de făcut. De exemplu, am înființat un club de medicină, alături de o colegă de-a mea, care este pe profil de uman, cu toate că și ea vrea să dea la Medicină, ca și mine. Eu m-am ocupat de proiect, de promovare, de partea de site și social media.

Deci Medicina e drumul tău. Te-ai gândit și la o specializare?

Da, aș vrea să-l urmez pe tata, să mă fac și eu chirurg cardiovascular.

Ileana, ești pregătită pentru doi medici în familie?

Ileana

Sper să fie viitoarea lui soție pregătită, că nu-i ușor. (râde)

Sasha, cum o percepi pe mama ta? Mi-a spus aici că ați discutat despre menopauză și că pentru tine e o femeie tânără și frumoasă.

Sasha

Da, mama e și foarte activă. Și o mamă cool, e prietena mea. Mă uit în jur și văd că relația mea cu mama este diferită de cea a altor copii cu mamele lor. N-am nicio problemă când mama mai stă pe lângă mine, deși evident că ce-i prea mult strică. (râde)

Ileana, pe tine ce te face mândră de fiul tău?

Este foarte empatic și foarte sigur pe el. N-am văzut în viața mea atâta ambiție într-o persoană. Nimic nu se compară cu ce este copilul ăsta. Nu poți să înveți pe cineva să fie ambițios; ești sau nu ești. Eu am lucrat cu foarte mulți oameni tineri, pe care i-am ajutat cu partea asta de mentorat, iar ambiția nu se poate învăța. El este extrem de ambițios, iar asta este o calitate care o să-l ajute foarte tare, dar o să-l și încurce, totodată. 

Foto: Sorin Stana

Make-up: Laura Perian

Hair: Mihai Adrian Patilea/Jovsky Studio

Mulțumim InterContinental Athénée Palace, strada Episcopiei 1-3, București