EXCLUSIV Ilinca Obădescu, vedeta Ştirilor Kanal D, într-un pictorial sexy de Sărbători

Anul acesta, vedeta Kanal D îşi va petrece Sărbătorile alături de telespectatori. Iar surprizele o aşteaptă în ianuarie, când își propune să cucerească muntele Kilimanjaro.

Nu-mi amintesc s-o fi văzut pe Ilinca Obădescu altfel decât zâmbind. Şi la evenimentele mondene, şi pe podiumul de modă, şi la pupitrul Ştirilor Kanal D ori în reportajele ei pline de adrenalină de la rubrica Ce faci în weekend?. Poate doar atunci când ştirile îi impun să aibă o mină serioasă. Dar acum, chiar am avut ocazia s-o văd pe Ilinca dezvăluindu-şi vulnerabilităţile şi vorbind deschis despre lucruri sensibile. Nu a alunecat, însă, pe vreo pantă pesimistă, chiar dacă perioada asta din an îi aminteşte de momente care-o dor. Şi asta pentru că ştie că va veni o vreme când Crăciunul va fi, din nou, vesel.

OK!: Eu te știu din prezentările de modă ale designerului Aleha Toncea.
Ilinca: Colaborez cu Aleha Toncea de ani buni. Culmea este că am cunoscut-o în cadrul unui proiect al revistei OK!, cu designeri care îmbrăcau vedete cu rochii roșii. Atunci m-am dus prima oară la ea, a fost o chimie instantanee între noi și, în urma acelei colaborări, am devenit prietene. Chiar și sărbătorile le-am petrecut împreună, Revelionul trecut l-am făcut cu ea, de exemplu. Și da, am mai apărut în prezentările ei de modă, deși nu sunt manechin.

Te-aș fi bănuit că ai făcut modelling înainte de televiziune.
Nu. Înainte de a intra în televiziune, eu am fost director de marketing și apoi director executiv în domeniul distribuției de echipamente de securitate. Eu sunt fată de inginer și chiar îmi plăcea ce făceam, acesta a fost jobul meu timp de 7-8 ani, iar atunci când am plecat mi-a fost greu.

Și atunci unde a fost declicul?
Eu scriam știri pentru singurul site din industria de securitate. Făceam interviuri filmate cu oamenii din industrie și mi s-a spus că ar fi bine să urmez o școală de televiziune. Și așa am ajuns studentă la Școala de Televiziune „Tudor Vornicu“.

Acolo ai avut-o profesoară pe Teo Trandafir.
Da. Mi-aduc aminte că a fost strictă cu mine, dar îi mulțumesc pentru fiecare replică, pentru fiecare test pe care mi l-a dat acolo. Eu eram preferată la capitolul scos în față și mi-aduc aminte că am fost foarte mândră de mine, la un moment dat, când ne-a pus să citim niște texte, iar eu am dorit să-mi citesc propriul text, care era și puțin mai emoționant, și am văzut că am impresionat-o, efectiv i-au dat lacrimile. Era ceva s-o impresionezi pe „doamna Teo“. Eu am fost mereu o fire mai emotivă, încă de mic copil. Însă, în industria de securitate, am ținut niște cursuri pentru vânzarea unor produse, în fața unor săli cu vreo o sută de persoane, și acolo a fost primul meu exercițiu de public speaking, unde mi-am înfrânt un pic din emoțiile astea. Apoi, în televiziune, au fost alte emoții. La început, chiar mi-a fost foarte greu.

În Kanal D ai ajuns imediat după terminarea cursurilor?
Am făcut practică la Realitatea TV și apoi am ajuns reporter la Kanal D. Mai întâi am avut ­rubrica Ce faci în weekend?, ca parte din jurnal, și, după doi ani, am ajuns la pupitrul știrilor cu jurnalul de prânz din weekend.

Jobul de știristă te-a făcut să te conformezi în vreun fel? Că e un soi de șablon pentru cum trebuie să arate crainicele de știri.
Și crainicele de știri au personalitate, nu sunt niște roboței, iar în ultimii ani a început să se vadă tot mai mult lucrul ăsta. Iar eu, care veneam din sistemul de securitate și mă îmbrăcam numai în negru, maro, gri și costume, eram deja obișnuită cu o anumită sobrietate.

Mai ai ceva din vechile haine?
Mai am un sacou de calitate, la care țin, dar în rest nu am mai păstrat nimic. Bine, au trecut și mulți ani, pentru că eu aveam 18 ani când m-am angajat prima oară în industrie, iar în televiziune am intrat când aveam 27 de ani.

Dar Iulia Albu a trecut să-ți facă ordine în dressing, că la un moment dat erați colege de televiziune?
Nu, n-a ajuns. Eu cu Iulia mă înțeleg foarte bine și-mi amintesc că, la un moment dat, mi-am cumpărat niște rochii de iarnă, lungi, din lână, și chiar mi le-a admirat. Dar nu mi-a făcut ordine în dulap sau să-mi comenteze vreo ținută.

La Bravo, ai stil! te uiți?
Da, mă uit. A început castingul pentru noul sezon, de-abia aștept să văd cum va fi. Când vin fete noi la TV, e foarte interesant să vezi cum se dezvoltă, acolo vezi cel mai clar schimbarea stilistică. VIP-urile vin să-și crească mai mult imaginea, dar fetele necunoscute se modelează. Și, uite, avem și noi colege dintre concurentele de la Bravo, ai stil!, pe Cristina Mihaela Dorobanțu la Știri și pe Adela Străvoiu la ROventura.

Te inspiri de-acolo?
Sigur! Dar să știi că eu cel mai bine mă simt într-un tricou simplu, cu jeanși și cu teniși, cam ăsta e stilul meu.

E stilul tău de weekend sau de dincolo de joi, când filmezi pentru rubrica Ce faci în weekend?.
Da. Mai plec în deplasări pentru rubrică, dar nu chiar în fiecare weekend. Şi mai realizez o rubrică, La psiholog, cu dr. Cristian Andrei, care se difuzează miercuri. Tema de săptămâna asta a fost Despărțirea în tăcere, despre cum ajung unii oameni să se despartă înainte de separarea oficială sau, mai bine zis, despre singurătatea în doi.

În toți anii în care ai colaborat cu Cristian Andrei, ce ai învățat despre tine?
Am învățat foarte multe de la dr. Cristian Andrei. Am discutat, la un moment dat, despre vulnerabilitate și mi-am dat seama că, ani la rând, am crezut că e foarte important să fii puternic, dar am învățat că e bine să-ţi arăţi vulnerabilitatea, din când în când, în fața unor persoane care merită să vadă și această latură a ta.

Te-a ajutat şi cu sfaturi?
Da, l-am sunat o singură dată, acum trei ani, de Crăciun, când a murit mama mea, și am avut nevoie de sprijinul lui. A fost momentul în care chiar am vrut să fiu puternică și atunci am primit lecția că nu poți fi mereu puternic în viață, că ai și momente în care ești vulnerabil.

Deci pentru tine Crăciunul aduce și bucurie, dar și tristețe...
Da, momentan, Crăciunul nu mai e așa de vesel, nu mai are aceeași semnificație. Într-un fel, chiar vreau să treacă mai repede Crăciunul. Mă bucur că-l am pe tata, că pot să-l văd, mă bucur că... suntem. Dar mă voi mai putea bucura cu adevărat de Crăciun atunci când vor apărea copiii în viața mea și-l voi trăi prin ochii lor. Odată cu trecerea timpului, voi redescoperi magia Crăciunului.

Am văzut o postare de-a ta, de undeva de la munte, unde scriai „Acasă la tata“.
Da, avem o casă la munte lângă Sinaia și, de când cu pandemia, stă mai mult acolo. E la două ore de mine și, dacă mi-e dor de el sau am poftă de spanac cu ouă sau de altceva ce știu că gătește el, dau o fugă să-l văd. Dar vine și prin București, are o casă lângă casa mea și ne putem vedea zilnic. Avem o relație foarte bună, vorbim în fiecare zi la 08:10 și, dacă nu mă sună el, îl sun eu la 08:11. (râde) Acum el e la pensie și mă bucur că e sănătos, că încă îi place să călătorească și să se bucure de viață. Chiar merită, pentru că ne-a crescut pe mine și pe sora mea.

Cum e sora ta?
Sora mea e mai mare decât mine, e căsătorită și are o fetiță de șapte ani, pe care o cheamă Ana.

Deci nu a fost o mare presiune pe tine să te măriți și să faci copii.
Nu, n-a fost, dar nici nu cred că ar fi fost o decizie pe care s-o iei la presiunea celor din jurul tău. Și nici n-aș putea să fac un copil cu oricine sau să-l fac doar pentru mine.

Cum ești ca mătușă?
Păi, Ana își face poze și mi le trimite, iar eu îi dau sfaturi cum ar trebui să stea la poză. Ea de mică era fascinată de trusa mea de machiaj și mima că se machiază. Și acum ne prefacem împreună că ne machiem, e jocul nostru. Ne mai facem unghiile câteodată, i le șterg înainte de școală... E domnișoară, ce să facem?

Acum e cineva special în viața ta?
Eu sunt specială în viața mea. (zâmbește)

Care a fost cea mai lungă relație a ta?
De patru ani și jumătate. Eram pe drumuri diferite…

Dar ai fost cerută vreodată de soție?
N-am spus niciodată „Da“. (zâmbește) Am 37 de ani, nu m-am căsătorit, nu am un copil, dar nu e nici târziu.

Ce ai vrea să știe un bărbat esențial despre tine în momentul în care te întâlnește și vrea să te cucerească?
N-aș vrea să știe nimic. Aș vrea să-și dorească să mă cunoască într-adevăr, să mă placă pentru cine sunt eu, autentic, să nu mă placă pentru că am un anumit job, pentru că am nu știu câți centimetri în talie – chiar, nici nu știu câți am?! Aș vrea să mă placă pentru cine sunt eu.

Nu ştii câţi centimetri ai în talie, dar tu ai, oricum, dimensiuni de manechin. Cum reușești să te menții?
Am un ritual zilnic. Mă trezesc devreme dimineață, îmi las organismul să se trezească natural, să se activeze toți hormonii, fac 5 minute de meditație, urmează 10 minute de citit și 15 minute de sport, îmi beau cafeaua abia după o oră și jumătate de la trezire. Cred foarte mult în elementele de rutină, care te construiesc și te dezvoltă.

Și ca alimentație?
Am grijă ce mănânc, dar nu neapărat pentru siluetă, și nu număr caloriile, ci am grijă la proporția de macronutrienți, la ce-mi aduce un aliment. Nu mănânc nimic supraprocesat, nu-mi pun ulei în salată, prefer să-mi pun un avocado.

Aveai tu un obicei cu nicio zi fără avocado.
(zâmbește) Da. Îl mai am, dar nu chiar în fiecare zi. Într-o zi mănânc avocado, într-o altă zi nuci. Mănânc foarte diversificat.

Cine te-a învățat să mănânci așa?
Am mers la un curs de nutriție, iar din septembrie am şi diplomă de nutriționist. Am învățat foarte multe lucruri și am înțeles cât de rău puteam să-mi fac, cât de mult muncește organismul și că merită să-i dai alimente de calitate. Eu nu mai mănânc nici la restaurant, mănânc doar mâncare făcută de mine.

Mulți au curiozități despre alimentaţie, dar nu toată lumea se face nutriționist. Tu ce vrei să faci cu diploma asta?
Păi, eu am mai multe diplome. Am terminat și cursul de instructor de yoga, momentan fac un curs de coaching, iar între timp m-am înscris la un altul, de „Sleeve, stress and recovery“, un curs din Statele Unite, pe care-l voi urma timp de un an online. La cursul ăsta înveți mai mult să asculți oamenii, nu să oferi soluții, ci să pui întrebările potrivite pentru ca celălalt să găsească singur soluția.

Pare că te duci într-o anumită direcție sau că îți pregătești un back-up.
La 60 de ani, știu ce-o să fac. (râde)

Și să spunem că mai ai și brevet de pilot...
... și școala de skipper terminată, și aș vrea și un brevet de zbor pe elicoptere. Sâmbătă, când am filmat pentru Ce faci în weekend?, am zburat cu un avion ultra-ușor, cu două locuri, făcut la Bacău, și am fost din nou la manșă. Ieri am fost la karting, am testat pista de la Romexpo. Îmi place adrenalina, dar nu sunt inconștientă.

Dar ce te mână să-ți tot testezi limitele?
E parte din job, care-mi hrănește și mie niște nevoi, nevoia de-a mă cunoaște și de-a mă dezvolta.

Am intrat în luna în care facem bilanțuri, ne scriem dorințele. Tu ce-ţi doreşti?
Liniște – și nu mă refer la liniștea aia de nu auzi nimic - , momente de fericire și să pot aduce și eu fericire celor din jurul meu.

Unde îți vei petrece Sărbătorile?
La muncă, de Crăciun și Revelion lucrez.

Cum, ai o casă lângă Sinaia și nu vei fi la munte?
Păi, tata oricum va fi la București, așa că o să petrecem aici. Dar o să am vacanță în ianuarie, când plec pe Kilimanjaro. Și pentru asta mă antrenez intens: mi-am schimbat și alimentația, și antrenamentele, acum chiar mă duc de șase ori pe săptămână la sală, fac antrenamente speciale... Și nu e vorba că voi ajunge în vârf, că poate trebuie să mă opresc la peste 3.000 de metri, dacă organismul nu se aclimatizează. E vorba despre experiența în sine, că în șapte zile voi face 65 de kilometri, e vorba despre cum va reacţiona corpul meu... Deja vizualizez cum mă trezesc dimineața în cort, cum îl deschid și văd natura...

Cu cine pleci?
Cu un grup de amatori de astfel de drumeții.

Ai avut parteneri care să se țină după tine sau să te ții tu după ei în experiențele astea nebune pe munte, cu avionul, etc.?
Nu.

Păi, poate aici e hiba.
Sau poate sunt eu prea plină de adrenalină. (râde)

Vestimentaţie & foto: Pretty Girl.