Exclusiv! Ioana Ginghină, în izolare cu prietenul ei şi cu Ruxandra: "Cred că nimic nu este întâmplător. Sunt mai bine decât anul trecut. Nu moare nimeni după un divorţ"

A reuşit să treacă peste un divorţ cu zâmbetul pe buze, fără regrete, fără paşi în urmă. Acum, chiar şi în plină pandemie, trăieşte una dintre cele mai bune perioade ale vieţii ei şi arată mai bine ca niciodată. Cum se pregăteşte pentru Paşte, cu cine îşi petrece izolarea, ce spune despre actuala relaţie şi ce s-a schimbat în rutina ei zilnică, de ce îi este cel mai dor Ioanei Ghinghină, aflaţi într-un interviu Ok!

OK! Ioana, ce făceai anul trecut pe vremea asta şi ce faci acum? De ce îţi este cel mai dor? Ioana Ginghină: Ce chestie că îmi pui această întrebare. Chiar ieri când făceam curăţenia de Paşte, am descoperit un jurnal pe care îl ţineam ca să mă descarc. Ei bine nu eram aşa de bine ca acum. Deci una peste alta eu sunt mai bine decât anul trecut, chiar şi cu autoizolarea aceasta.

Am descoperit că toată munca mea, cu mine de ani de zile, a dat roade. Sunt atât de liniştită, m-am adaptat foarte bine şi trăitul acesta în prezent, cu puţin şi cu cei dragi, este un foarte bun antrenament, pentru toţi.

Ruxandra nu este foarte afectată. Se joacă online cu prietenele ei, se joacă cu noi, cu animalele în curte. De curând chiar a primit doi iepuraşi. E fericită. Chiar şi relaţia noastră este perfectă acum. Singurele discuţii serioase le aveam pe tema şcolii, dar acum şcoala nu prea mai există, deci suntem ca într-o vacanţă. Contează foarte mult că avem spaţiu şi că stăm la casă. Cu tatăl ei se vede tot online. Ne-am gândit că este mai sigur aşa. Plus că aici nu se plictiseşte.

Da, suntem toţi trei. Aşa a fost să fie şi cred că nimic nu este întâmplător.

Mi-aş dori ca toate femeile care trec prin asta să înţeleagă un lucru. Nu te face nimeni să vezi viaţa altfel după divorţ decât tu. Eu sunt o persoană care iubeşte viaţa, iubesc să râd, să dansez, să gătesc, să decorez, să mă plimb, să văd marea. Viaţa mea a fost frumoasă dintotdeauna, indiferent dacă am fost singură sau cu cineva. Fericirea noastră nu este la nimeni. Ea este doar în sufletul nostru.

Crede-mă că nu am în casă dezinfectant mai mult decât aveam înainte. Nu sunt inconştientă, nu am ieşit din casă decât pentru cumpărături şi asta de două ori într-o lună. Am ieşit cu mască şi mănuşi şi am respectat toate regulile, însă nu pot spune că mă dezinfectez mai mult. Sunt speriată pentru părinţi, pentru bunici, pentru oamenii cu sănătatea mai sensibilă din viaţa mea. În rest nu mă gândesc prea mult la asta. Nu îmi face bine.

Da, aveam două proiecte pe care a trebuit să le amân. Unul la teatru la Ion Creangă şi unul pe TV. Automat că există pierderi. Toate evenimentele pe care le aveam la Miniartshow de Paste s-au anulat. Am noroc cu şcoala de actorie care se poate ţine si online. Chiar am găsit nişte lucruri drăguţe de făcut cu copiii.

Culmea, nu. Am redus într-o parte din cheltuieli, gen motorină, ieşit la restaurant, dar am început să renovez prin casă, să îmi cumpăr chestii online pentru mine, kituri de întreţinere, aparate şi accesorii pentru sport, cursuri online, cărţi şi iată că am cheltuit mai mult. Unde mai pui că vine Iepuraşul, a fost o lună cu multe cheltuieli.

Da, de multe ori. Eu nu am rate, pentru că meseria mea este de aşa natură încât nu îmi permit să am. Pot să am azi bani mulţi şi mâine nimic. De aceea sunt destul de chibzuită. Dacă îmi doresc ceva mai scump, strâng banii şi apoi îmi iau. Însă atâta timp cât am să mănânc şi unde să stau chiar nu mai contează restul. După cum vezi sănătatea este mai importantă, aşa că nu mă afectează lipsurile financiare.

Da, normal că viaţa noastră va arăta altfel, însă puterea şi toate răspunsurile de care avem nevoie sunt la fiecare, aşa că nu sunt panicată. Cred că prima dată mi-ar plăcea să trec pe la salon. Am nevoie de un răsfăţ profesionist. Aşa, în timp de criză, mă descurc şi singură, însă nu e acelaşi lucru.

Nu mai ştiu. Cred că să înţeleg ce se întâmplă de fapt. Sunt o persoană care nu trăieşte în trecut, aşa că am luat-o uşor, pas cu pas. Nu este aşa rău pe cât se povesteşte. Cel puţin nu a fost în cazul meu.

Nu, acestea sunt clişee. Alexandru nu a murit. El este bine, suntem părinţii Ruxandrei amândoi, nu are de ce să-mi fie greu să locuiesc în casă. Am amintiri foarte frumoase aici. Am avut un gând să plec pentru că este puţin prea departe, însă s-a dovedit că nu pot. Iubesc casa asta mult de tot, la fel şi Ruxandra la fel, deci încă rămânem aici.

De Paşte vom face ca în fiecare an, multă mâncare, iar după trei ani gătesc carne de miel. Ruxanda a început să mă ajute mult în bucătărie, datorită autoizolării, aşa că mă va ajuta cu siguranţă.

Salata de vinete, salata de boeuf, dar fără carne, icre, friptură de miel, borş de miel şi două trei feluri de prăjituri. Salata de vinete este preferata mea, dar cel mai bine o face mama. Eu sunt o impostoare, dar nu am ce face anul acesta.

Daaa... zilnic, dar sănătos şi destul de usor. Şi nu în cantităţi mari, aşa încât să ajungă la o masă.

Acum m-am îngrăşat un kg şi probabil că voi mai pune încă unul, dar ambele vor zbura până ieşim din izolare. Nu mănânc pâine şi dulciuri, dar acum, acasă, e greu.

Zilnic cred că avem discuţii in contradictoriu, însă nu trebuie să cedeze cineva. Eu o ascult, îi ascult părerea, nu trebuie să fiu de acord cu ea cum nici ea nu trebuie să fie de acord cu mine. Suntem personalităţi diferite, însă ne iubim şi asta este tot ceea ce contează.

Nici de asta nu prea am avut. Când am văzut primul semn de tristeţe m-am dus cu toată încrederea la psiholog. Nu am timp de suferit. Viaţa e prea frumoasă.

O Doamne, plâng zilnic. De când am născut plâng la orice film. Şi dacă nu e de plâns, tot plâng, dar nu de tristeţe, mă impresionează. Am plâns şi când a murit King Kong.

Cel mai mult îmi plăcea când mă duceam la cursurile de teatru. Cele mai frumoase amintiri le am de la Festivalul de Teatru de la Sibiu. Eram acolo în trupa Maestrului Chiriac când s-au făcut primele ediţii. Doamne cât de mult îmi plăcea să fiu acolo, voluntar în organizare. Când se termina festivalul plângeam. Toţi plângeam. Pe atunci era printre singurele evenimente, dacă nu chiar singurul, care se întâmpla la Sibiu.

Da, de ce nu. Trebuie să vă aduceţi aminte că am pierdut o sarcină cu un an înainte de a o naşte pe Ruxandra. Nu a fost nici atunci o experienţă plăcută. A fost chiar greu, dar dacă gândeam că vai, vai, nu mai aveam acum aşa o fată frumoasă, deşteaptă şi mare. Nu ştiu de ce lumea se raportează aşa de mult la trecutul relaţiilor. Nu mori sau, mai bine zis, nu moare nimeni după un divorţ.

Pai cred că a fost o nebunie frumoasă când m-am măritat, în secret, cu Alexandru. Se întâmpla după două săptămâni de relaţie.

Mă cert greu, de fapt nu mă cert, căci după două, maxim trei vorbe, încep să plâng. Nu duc la ceartă. Îmi plac filmele romantice, siropoase, chiar şi plâng mult la ele. Deşi sunt considerată o persoană energică, ador să lenevesc, aş putea să stau zile întregi doar în pat. Găsesc ce să fac şi nu mă plictisesc.

Este fraza pe care o repet cel puţin o dată pe zi “ ştiu că tot ce se întâmplă în jurul meu se întâmplă pentru un motiv şi acesta îmi serveşte”.