EXCLUSIV “La NY e nebunie mare!” Catrinel Sandu, despre ce se întâmplă în America, ţara cu cele mai multe cazuri COVID-19, şi cum şi-a schimbat ea viaţa

Statele Unite au depăşit Italia şi China la numărul de contaminări coronavirus şi situaţia se înrăutăţeşte pe zi ce trece. Am vorbit cu Catrinel Sandu, stabilită în Florida, despre ce se întâmplă acum în SUA, dar şi despre cum s-a schimbat viaţa ei şi a familiei ei din cauza pandemiei.

Suntem acasă de două săptămâni

Cum te simţi în plină pandemie, care e situaţia la voi, în Florida?

Catrinel Sandu: Aici totul este încă destul de relaxat. Suntem acasă de două săptămâni, am ieşit doar de nevoie la cumpărături, dar şi acolo cel mai mult a ieşit soţul meu, Steve. Sunt îngrijorată, o am pe mama aici cu noi, care are 70 de ani şi suntem foarte atenţi mai ales pentru ea. Respectăm regulile de igienă – spălat pe mâini, dezinfectat, tot.

Ce măsuri s-au luat la voi, câte cazuri aveţi?

La noi s-au închis şcolile, plajele, mall-urile, saloanele, restaurantele şi magazinele care nu sunt alimentare. Restaurantele sunt deschise doar pentru livrat acasă. În Florida au crescut cazurile în ultima perioadă. Aici, în oraşul nostru Sarasota, sunt, la ora actuală, 26 de cazuri de coronavirus... Şi aici au crescut, dar nu avem încă stare de urgenţă.

Catrinel şi soţul Steve Schroeter

Dar e lumea panicată acolo de ce se poate întâmpla sau iese pe străzi liniştită, se plimbă?

Lumea nu este panicată, dar păstrează distanţa, oamenii stau în casă şi ies doar la nevoie, ca să facă cumpărături şi să scoată caţelul sau să meargă la medic. Şi noi iesim cu căţelul nostru în fiecare zi prin cartier şi cu Bicicleta, dar nu mai mult de 10 sau 15 minute şi doar în cartier. Dar vecinii păstrează distanţa tot timpul.

Cum vi s-a schimbat vouă viaţa acum?

Ne-a afectat viaţa socială, pentru că stăm în casă, eu lucrez de acasă. De luni am început toate orele on line la şcoala mea (lucrez la o şcoala de artă - MSA Manette School For de Arts). Sunt profesor de dans cu normă întreagă, am 7 clase, în total 150 de studenţi.

Celor din România le spun doar să stea în casă

Ce le-au spus fetelor tale despre coronavirus şi realitatea actuală?

Fetele ştiu tot ce se întâmplă, am vorbit despre asta şi am vizionat filmuleţe pentru copii, în care li se explica despre ce este vorba şi cum să se protejeze. Momentan sunt foarte bine pentru că avem activităţi zilnice - lecţii on line de dans, de fapt on line fac cam tot ce făceau înainte şi s-au acomodat destul de OK. Dar contează mult că pot ieşi în curte sau afară cu bicicleta. Sper că totul se va rezolva... Ştiu că este o chestiune de timp şi că va mai dura ceva... dar încet, încet trebuie să ne obişnuim. Omul se poate adapta situaţiilor, dar mai mult ca niciodată acum trebuie să fim foarte, foarte responsabili şi atenţi la tot şi la toţi.

Ce mesaj le transmiţi celor din România?

Celor din România le spun doar să stea în casă, este extrem de important să respecte toate regulile. Ştiu că aici stăm cel mai prost - să respectăm reguli… Trebuie să fie atenţi şi la cei din jur, atât cât pot. La un vecin bătrân, care nu are pe nimeni sau niciun ajutor. Putem ajuta chiar dacă ne protejăm.

Care e situaţia la New York, cum o vezi tu de-acolo?

La NY este nebunie mare acum! Am două bune prietene acolo, cu care vorbesc zilnic. Situaţia este rea, din păcate... Serviciul medical american este bine pus la punct, nu se compară cu niciun altul şi, cu toate astea, nu arată prea bine situaţia în New York. Dar au înţeles toţi, într-un final, să stea în casă şi asta este cel mai important.

Catrinel, Steve şi cele fete ale româncei, Sara şi Lara

Vă e teamă să ajungă toată ţara ca New York-ul?

Cei de-acolo au greşit de la început cu nerespectarea regurilo, plus că este un oraş mare, aglomerat şi oraşele mari sunt mult mai afectate. În Florida e diferit.

Mă adaptez la o nouă viaţă acum

Ai încredere în autorităţile americane?

Am încredere în ei şi în sistemul medical, dar, în aceeaşi măsura, totul e nou şi pentru ei. N-am mai avut niciodată aşa ceva. Sper că au învăţat mult din ce se întâmplă şi vor lua cele mai bune decizii, dar depinde şi de noi, cetăţenii, să stăm acasă. Atât şi să ajutăm cum putem fiecare. Toţi împreună, de aia suntem oameni. Oricum, aici, la noi, de exemplu, nimeni nu prea merge cu transportul în comun. Nu ştiu dacă vezi unul sau doi oameni în staţie. Toţi au maşini, totul e pe întindere mare, aşa e Florida, deci distanţarea socială e posibilă din start.

Dar respectă oamenii regulile acolo?

Da, da, aici, da.

Poartă măşti, mănuşi?

Să ştii că foarte puţini poartă mănuşi. Măşti mai mulţi, dar nu toţi. Aici sunt relaxaţi, stau în casă, iar, când ies la cumpărături, pastrează distanţa.

Dar se găsesc acolo de cumpărat măşti, mănuşi, săpun, spirt?

Săpun e peste tot. Iar, în magazinele mari, au la intrare spirt pentru dezinfectat.

Îşi face lumea provizii alimentare?

Nu exagerat. Nu am văzut căruţ plin ochi. De obicei cumpără pentru o săptămână, maxim două aici, că doar nu mergi în fiecare zi la cumpărături. Este un pic altfel decât acasă.

Voi v-ati facut provizii în eventualitatea că lucrurile se vor înrăutăţi?

Avem tot ce ne trebuie în mare. Dar mai avem nevoi, normal. Maine merge Steve la cumpărături. Nu mă lasă pe mine. El oricum merge la cabinet pentru urgenţe. Trebuie.

O să învăţăm multe din această crudă experienţă

Care e cea mai mare temere a ta în plină pandemie? Sau post-pandemie?

Sincer, mi-e frică să nu păţească mama ceva sau fetele. Dar copiii văd că sunt OK. Mă adaptez la o nouă viaţă acum. Predau on line, totul este on line. Nu sunt un mare fan deloc. Mie îmi place să comunic face to face.

Dar mama ta a înţeles că trebuie să respecte regulile?

Mama nu iese deloc. Doar în grădină, îşi udă florile, şi dimineaţa, 10 min, ca să plimbe căţelul în cartier, atât. Noi avem noroc! Suntem într-un cartier mic, doar 49 de case, şi e închis, nu intră nimeni din afara, nu e la strada principală.

Nu e greu să ai totul online - şcoala copiilor, jobul tău?

E foarte, foarte greu!! (râde) Sunt online cu toate - clasele mele, şcoala fetelor – şi încerc să mă obişnuiesc. Sunt convinsă că o să fie OK dupa o perioadă, când ne obişnuim. Cu totul. Mă ajută Steve foarte mult oricum. O să fie bine, ştiu asta. Şi o să învăţăm multe din această crudă experienţă. O să fim altfel. Şi totul va fi altfel. Poate mult mai bine decât înainte. O să ne revenim, dar nu la ce a fost. Ceva trebuia schimbat, asta este clar. Era prea mult tot ceea ce se întâmpla. Poate acum realizăm ce este important în viaţă. Şi ce importantă e viaţa.

Ce trebuia schimbat?

Toti aveam senzaţia că ni se cuvine totul. Acum stăm cu noi, cu familia, ne resetam altfel. Sentimentele, priorităţile, fricile, grijile, familia, job-ul, relaţiile. Ştiu că este o perioadă super grea, mulţi îşi pierd jobul. Şi nu le stă capul la nimic altceva decât la ce pun pe masă. Dar cred că asta a fost şi marea problemă, tot timpul suntem în conta timp.

Credeam că 2020 va fi cel mai bun an!...

Am văzut că italienii striga de la balcoane că au rămas fără mâncare…

Verisoara mea este în Milano. Suntem pe FaceTime în fiecare zi. Şi mătuşa mea şi unchiul meu sunt acolo. Ştiu exact ce se întâmplă la italieni. Rudele mele sunt destul de speriate, dar stau cuminţi în casă. Doamne ajută că au tot ce le trebuie! Dar este greu... ce văd, ce aud... Credeam că 2020 va fi cel mai bun an! Pentru mine, 2019 a fost cel mai greu an. S-a terminat bine totuşi... 2020 sigur va fi unul de care toţi ne vom aduce aminte şi anul care a schimbat ceva!

Foto - Facebook

#eOKsăStaiAcasă