Exclusiv! Nicolai Tand: "Soția mea este o femeie frumoasă, mi-a atras atenția când am dat unul de altul la Paris"

Te invităm să savurezi o specialitate marca Tand, un potpourri despre Rozavlea natală, școala vieții la Paris, familie și valorile moroșene care l-au făcut omul de azi.

Frumos se mai stă la povești cu Nicolai Tand. Frumos și neaoș și totul curge și se aude mai bine în acel grai moroșan cântat, pe care noi, din motive evidente, l-am tradus cu unul literar, care nu are, însă, aceeași dulceață. Poate c-o să spui că lumea lui Tand e prea frumoasă ca să fie adevărată: soție superbă, copii așijderea, carieră de succes și o carismă personală extraordinară. Și că bărbați ca el nu se mai “fac” în zilele noastre. OK! depune mărturie că chef-ul de la Antena 1 este o poveste din cap până-n picioare. Este personificarea Maramureșului, cu esențe de rafinament parizian, iar o discuție cu vedeta de la “Neatza” poate deveni interminabilă, pentru că intervievatorul nu poate pune niciodată punct. Și nici nu vrea.

Te-am invidiat vara trecută! Am văzut cum arată noua ta casă din București și, mai ales, noua ta piscină. Mai ai mult de amenajat?

Nicolai Tand

Se zice că în construcții știi când te apuci, dar nu știi niciodată când termini. Da, câteodată când mă bălăcesc în piscină mă gândesc cât de norocos sunt pentru că, mic fiind, mă scăldam în Iza, iar acum, să am norocul să am o casă în care să fie și o piscină mi se pare fantastic. Îmi vine să mă ciupesc, căci am impresia că trăiesc un vis. Și visul meu continuă pentru că muncesc foarte mult. Îmi place munca, nu sunt în elementul meu când fac pauză. Nevastă-mea îmi spune că, dacă mi-ar lua lucrul din mână, aș fi cel mai nefericit om. E adevărat, nu pot sta mult timp să mă relaxez. Munca e hrană pentru sufletul meu.

Oricum, grădina din noua ta casa te ține ocupat. Am văzut că ai și ceva legume acolo. Te pricepi la agricultură?

Nicolai Tand

Sunt un copil crescut la țară și în fiecare an trebuia s-o ajut pe mama să sape cu hârlețul, să aibă grijă de grădină. S-a întâmplat de multe ori să plece în țară la lucru, iar eu, având 16-17 ani, să rămân cu grădina. Era un lucru necesar și cumva obligatoriu: fiecare casă avea o grădină cu legume. La casa mea, am vrut să am și eu o grădină mică și să transmit și eu copiilor mei această continuitate. Mă simt dator să fac asta, iar copiii să participe la treaba asta. Iancu a fost atât de mândru când am adus primii noștri castraveți în casă, a zis: “Eu cu tata am făcut asta!”.

Ai adus Maramureșul aici în București.

Nicolai Tand

Maramureșul n-a ieșit niciodată din mine. L-am purtat peste tot în lume.

Pe de altă parte, Maramureșul te și cheamă înapoi, căci aveți acolo o pensiune, Casa dintre dealuri.

Nicolai Tand

Da, i-am zis așa pentru că Valea Izei este toată între dealuri și Iza șerpuiește așa frumos, e un loc de poveste. Sunt ultimul dintr-o familie de patru frați, iar eu am rămas în casa părintească și sunt dator cumva să refac tot ceea ce tata și mama au construit cu multă trudă. Mă duc cu drag acolo, e singurul loc în care-mi încarc bateriile sută la sută. Și când mă duc în Rozavlea și intru în casă, am impresia că ai mei sunt încă acolo, pe lângă mine. Simt un lucru pe care în altă parte nu-l simt. Acolo sunt acasă, pur și simplu.

Și nu doar tu te simți special, bănuiesc, ci și turiștii care închiriază pensiunea voastră.

Nicolai Tand

Da, am făcut o casă faină dintr-un vechi grajd. Monica și-a adus un aport foarte mare, a făcut ceva atât de fain: am vrut să păstrăm tradiția, dar să avem și confort. Am trăit la țară și iarna era atât de frig, încât îngheța apa în găleată, iar acum am vrut să facem experiența mai confortabilă, să avem căldură, să nu dârdâi noaptea de frig.

Tu când ajungi de obicei acolo?

Nicolai Tand

Eu nu am neapărat o perioadă anume când mă duc acolo. Îmi place să petrec Paștele, Crăciunul, sărbătorile mari din an. Dar și când am un pic de timp liber urc în mașină și mă duc acasă. Nu vreau să las să treacă prea mult timp între mine și Rozavlea.

Mă gândesc că este un loc cu totul aparte, pentru că nu te-ai putut desprinde niciodată de el. Nici de accent, nici de apelativul bade... Ești foarte neaoș.

Nicolai Tand

Sunt sigur că în țara asta sunt numeroase locuri frumoase, dar ăsta e locul în care m-am născut eu. Nu am făcut-o special, sunt doar mândru că sunt de acolo: nu fac decât să duc mai departe graiul, portul... N-am căutat, n-a fost un marketing, deloc. Eu sunt de acolo, am rămas de acolo, original pur și simplu. Unii cred că eu, la televizor, sunt o persoană, iar în viața de zi cu zi alta. Nu e adevărat, sunt același peste tot, nu sunt un actor ca să pot să intru în pielea cuiva. Sunt eu, tipul de la țară, îmi place munca, nu ascund nimic, rămân original. Iar dacă am inspirat oameni prin munca mea sunt foarte bucuros.

"Din toamna asta studiez la seral să-mi iau Bacul"

Tu ai pornit de la puțin, ai muncit, ai ajutat-o pe mama ta în gospodărie și pentru asta ți-ai sacrificat studiile. Dacă te-ai întoarce acum în timp ai face la fel sau ai fi un pic mai egoist?

Nicolai Tand

N-aș schimba nimic. Studiile sunt foarte importante și le transmit asta copiilor mei. Dar eu mi-am asumat asta, pentru că nu mi se părea normal ca mama mea să muncească, iar eu, la 16 ani, să mă duc la liceu. Dar așa, ca o paranteză, să știi că m-am înscris la școală să-mi finalizez studiile. Din toamna asta studiez la seral să-mi iau Bacul. Sunt sigur că o să trec cu bine peste asta.

Pe de altă parte, nimeni n-ar zice, vorbind cu tine și primind de la tine acest discurs coerent, că tu nu ai terminat liceul.

Nicolai Tand

Da, ce-i drept, educația începe de la părinți și aia simplă înseamnă respectul față de oamenii în vârstă, față de muncă... am niște valori atât de faine pe care mi le-au transmis părinții mei, încât pe mine ele mă călăuzesc. De la tata, deși aveam doar 12 ani când s-a dus, am căpătat chestia asta cu munca. Cu mama am crescut mai mult și am foarte multe povești cu ea și am primit de la ea multă dragoste. Eu am fost cel mai mic dintre frați și am petrecut cel mai mult timp cu ea. Toți am iubit-o la fel, dar ei plecând de-acasă și eu petrecând adolescența numai cu ea, s-a creat ceva, un lucru pe care mi-este greu să-l explic în cuvinte. Ea mi-a fost și mamă, și tată, și frate.

Interesant că pe soția ta, deși e tot din zonă, ai găsit-o în Franța. Doi moroșeni care s-au cunoscut și îndrăgostit la Paris.

Nicolai Tand

Da, când ești cumva în capăt de lume și vezi un moroșan de-al tău, normal că ești bucuros. E și o femeie frumoasă, mi-a atras atenția. Așa a fost să fie. Am dat unul de altul acolo.

Cât a contat Monica în devenirea ta?

Nicolai Tand

Ea a fost cea care, atunci când am avut un hop, mi-a zis: “Serios? Poți mai mult de-atât”. Tot timpul mi-a dat impulsul ăla de care un bărbat are nevoie. Monica e primul om din lumea asta care crede în mine, e energia mea și ne completăm. Despre asta e vorba în viață. E ca la un car cu boi cumva: trage unul și, când nu mai poate, trage celălalt.

Bănuiesc că ea are un aport mare și-n imaginea asta a ta elegantă, à la George Clooney.

Nicolai Tand

Dacă o întrebi pe Monica, o să zică că am avut un stil al meu dinainte să mă cunoască ea. Normal că-mi place că mă șlefuiește un pic. Lucrând atâția ani în modă, ea aduce un plus valorii mele vestimentare. Îmi cumpără haine multe, dar îmi cumpăr și eu. Nu m-a luat cumva de la zero. Aveam baza, am stat și-n Paris. Am plecat acolo să fac bani, dar mi-am dat seama că nu ăsta e cel mai important lucru în viață. Am început să învăț limba, să descopăr, să merg la teatru, o lungă perioadă de timp am avut numai prieteni francezi. Am vrut să fiu ca o sugativă, să învăț din toate, din cultura lor, gastronomică sau vestimentară, din felul lor de-a fi. Îți dai seama, din Rozavlea, România, în 1994, direct în Franța, la Paris. Nu mi-a fost ușor, dar mi-am dorit foarte mult să rămân cu ceva, nu numai cu bani. Eu, în sufletul meu, sunt și parizian.

Am auzit într-un podcast o poveste interesantă, cum că, atunci când te-ai întors în România, ți-ai făcut un renume de cuceritor în București. Cumva, rivalizai cu Dan Bittman în privința doamnelor...

Nicolai Tand

Când m-am întors în București, aveam 30 și ceva de ani, venisem de la Paris, vorbeam franceză foarte bine, cu accent de moroșan. În mintea mea eram parizian sută la sută. Posibil ca lumea să mă fi perceput un pic exotic, dar nu știu dacă a fost chiar așa. Niciodată nu am alergat după lucruri de genul ăsta. Când am venit în România, am muncit la un club foarte fain, m-am și distrat, a fost o perioadă foarte faină din viața mea. Am cunoscut lume bună în București. Vorba Monicăi: “Doar n-ai fost popă, Nicolai!”. Mi-am făcut viața.

Revenind în prezent, iată-te tată de adolescenți! Iar fiica ta, Ilona, are parte de o mini celebritate în perioada asta. A apărut pe coperta unei reviste, se tot scriu lucruri despre prietenia ei cu David Măruță...

Nicolai Tand

Cred că cea mai grea meserie în viața asta e să fii părinte. Când sunt copiii mici, nu-ți dai seama, apoi cresc, încep să aibă personalitate. Nu mi-e frică, am încredere în copiii mei pentru că au o educație foarte bună. Ilona are 14 ani și jumătate, e frumoasă, e inteligentă. Acum că a apărut într-o revistă e foarte fain, pentru că e frumoasă, sunt mândru ca tată. Dar eu zic întotdeauna că frumusețea ți-a dat-o Dumnezeu, după aceea ce faci depinde numai de tine. Sunt bucuros că am timp și eu și nevastă-mea să petrecem timp cu ea și să o ghidăm cât putem noi de bine. Din vara asta, face și voluntariat. E foarte important să-și dea seama că lumea în care trăim noi este diferită, că suntem norocoși. Sunt copii care nu au norocul lor și vreau să vadă această fațetă a lumii.

Nu pot să nu te întreb și de un alt membru al familiei: finul tău, Sorin Brotnei. Cum sunteți acum, după ce-ați trecut prin provocările Asia Express?

Nicolai Tand

Între mine și Sorin este o relație foarte frumoasă. Suntem și vecini, ăsta-i avantajul, pentru că la noi la Maramureș se zice că vecinul e mai important decât neamul. Pentru că, dacă ai nevoie de ceva, vecinul este mai aproape. Petrec mai mult timp cu el decât cu frații mei. Și da, Asia Express ne-a unit, ne cunoaștem mult mai bine, ne-am descoperit diferit. Înainte ne vedeam doar la petreceri, la grătare, situații în care totul e roz, în care nu te contrazici. Asia Express ne-a dus și în partea asta în care a trebuit să trecem peste divergențe sau opinii diferite. Sorin e un băiat foarte fain, tipul care, dacă ai nevoie, vine să te-ajute și la 3 noaptea. E foarte săritor. Așa suntem noi, moroșenii. Avem omenie și obraz. Și rușine.

Mai mergi la biserică?

Nicolai Tand

De câte ori pot, da. Sunt un om cu frică de Dumnezeu. Și transmit asta copiilor mei: fă și ți se va da! Nu poți numai să aștepți, să nu faci nimic, să primești, dacă nu dai nimic. Așa e ciclul vieții, se întoarce cumva. Dumnezeu îți dă, dacă faci. Asta-i rostul lumii.

Pari de-o integritate mai rar întâlnită.

Nicolai Tand

Nu sunt așa. Sunt un om căruia îi e rușine să zică NU.

Ăsta-i moroșanul din tine, căci bucureșteanul sigur știe să zică NU.

Nicolai Tand

Am un prieten care mi-a zis, când am venit în București, să las Maramureșul deoparte. Nu pot să-l las. Dacă am crescut până la 20 de ani așa, cu niște rădăcini și baze solide ale bunului simț, nu mai pot să le dau deoparte. M-aș anula pe mine. Maramureșul e în mine, se vede, se simte...

Foto: Sorin Stana, Stilist: Madena Pasăre, Vestimentație: Joop!, Boss, Hugo/Peek&Cloppenburg, Mulțumim: La Vitrine Restaurant & Lounge