EXCLUSIV Oana Niculescu-Mizil: "L-am învăţat pe Marian să zâmbească mai mult"

Acum un an şi jumătate, era căsătorită cu Jimmy Tohme. Şi părea fericită în interviul acordat atunci. Am regăsit-o acum în cu totul altă poveste, una foarte mediatizată şi intensă, alături de Marian Vanghelie

Acum un an şi jumătate, era căsătorită cu Jimmy Tohme. Şi părea fericită în interviul acordat atunci. Am regăsit-o acum în cu totul altă poveste, una foarte mediatizată şi intensă, alături de Marian Vanghelie

O poveste de dragoste care i-a luat pe toţi prin surprindere. Inclusiv pe colegii de partid. Dar nu pot să nu remarc forţa şi ambiţia cu care Oana Mizil ia viaţa de la capăt la 37 de ani. Ce n-a mers în fosta căsnicie? Sau ce era fals în acel tablou surprins la începutul anului 2011? Şi de ce Marian Vanghelie? Am provocat-o pe Oana la o discuţie deschisă.

Care e drumul tău profesional acum? Pentru că m-a surprins când am aflat că ai fost demisă din PSD...

Oana Niculescu-Mizil: Eu m-am simţit trădată în momentul în care am fost demisă, îndepărtată fiind din partidul în care am crescut şi de care mă simţeam foarte ataşată emoţional. Când am fost demisă, eram plecată din ţară, nu m-am putut apăra, nu mi s-au spus motivele pentru care am fost înlăturată din funcţia de preşedinte al PSD Călăraşi. Nici azi nu mi-e clar exact ce s-a întâmplat, cine a făcut jocurile cui şi de ce. Nu mi-a plăcut niciodată să mă implic în manevre de culise. Dar sunt hotărâtă să candidez la alegerile din noiembrie, tot pentru un loc în Camera Deputaţilor.

Deci vei candida independent?

Eu îmi doresc să cred că îndepărtarea mea din PSD a fost o confuzie, o problemă de conjunctură mai mult decât de fond. Întotdeauna am fost un om de Stânga, niciodată nu m-am îndepărat de ideologia şi valorile de Stânga şi consider că, în toţi cei patru ani în care am fost deputat, am făcut ceva pentru cei care m-au ales, mă refer atât la oamenii din colegiul meu, colegiul 20 din sectorul 5, cât şi la oamenii din Călăraşi. Eu m-am construit ca om politic în interiorul PSD-ului, deci cred în continuare în acest partid, ţin enorm la el, nu mă văd candidând din partea altcuiva.

Dar nişte colegi te-au dezamăgit...

Nişte colegi m-au dezamăgit, dar ce-a fost a fost. Pur şi simplu vreau să las acest lucru în urmă. Eu sunt în continuare apropiată de majoritatea colegilor mei de acolo, sunt împreună cu ei, stau alături de ei în Parlament. Cred că totul răul e spre bine, pentru că, am spus, nu sunt un om care să ţină supărarea... În curând voi decide ce am de făcut pentru alegerile din toamnă. Şi în continuare rămân pe zona de Stânga, fără nicio ezitare. Pentru că în asta cred eu.

Deci oricum nu renunţi la politică...

Nu renunţ la politică. Politica îmi curge prin vene. Să nu uităm că eu continuu o tradiţie de familie. Bunicul meu a fost unul dintre cei mai buni politicieni ai acestei ţări. Şi n-o spun eu, ci istoria şi oamenii. Deci da, voi merge mai departe cu toată convingerea, nu mă las doborâtă aşa uşor, sunt o fire luptătoare.

Şi mai înţeleg şi că te-ai putea întoarce, la un moment dat, în PSD...

Totul e posibil în lumea politică... Îmi apreciez colegii şi partidul care m-a creat, cariera mea se datorează PSD-ului. Preşedintele Iliescu mă ştie de când m-am născut. Ştie ce fel de persoană sunt, ce putere de muncă am şi câtă ambiţie constructivă am. Şi nu numai el... Sunt şi alţi oameni politici care ştiu activitatea mea şi cât de apropiată am fost de partid şi care mă apreciază pentru valoarea mea, nu pentru relaţia mea cu Marian Vanghelie sau pentru numele pe care îl port... Chiar dacă am fost dezamagită de decizia lor, lucrurile care ne leagă sunt mai puternice decât lucrurile care ne-au despărţit.

Dar nu cumva, din contră, relaţia ta cu Marian Vanghelie a influenţat lucrurile în PSD şi a contribuit la demiterea ta?

E drept, toate astea s-au întâmplat după ce a devenit publică relaţia dintre mine şi Marian Vanghelie, dar eu sper să nu fi fost aşa. Nu vreau să cred că am fost judecată aşa superficial din motive care ţin de viaţa mea personală, nu de cea politică. Nu ştiu motivele pentru care am fost înlăturată de la conducerea filialei Călăraşi, în condiţiile în care mi-am făcut foarte bine treaba acolo, am preluat organizaţia aceea la pământ şi am reorganizat-o, am pus bazele unei formaţiuni stabile, puternice, am atras noi oameni. Deci, repet, nu ştiu care a fost motivul, sper să nu fi fost apropierea mea de omul politic şi de vicepreşedintele PSD Marian Vanghelie şi sper ca adversarii lui să nu fi încercat să-l lovească, indirect, folosindu-mă pe mine.

Ultima dată când ne-am văzut la un interviu, în decembrie 2010, te lăsasem într-o altă poveste. Eu am fost tentată să cred că era ceva în neregulă de-atunci, dar ai ascuns tu la momentul respectiv...

Nu, n-am ascuns nimic... Eu sunt o persoană foarte corectă cu cei cu care dialoghez şi nu mi-am ascuns niciodată viaţa. Iar la acel moment, acea poveste era o căsnicie normală, între doi oameni care se căsătoriseră de foarte tineri şi care au stat împreună 15 ani. Dar asta e viaţa, păstrăm în suflet ce e frumos, lăsăm deoparte ce e neplăcut, s-a încheiat, am rămas buni prieteni.

Dar cum a început totul între tine şi Marian? Pentru că vă ştiaţi de multă vreme, colaboraţi politic din 2008. S-a întâmplat dintr-o dată? Putea să se întâmple de când v-aţi cunoscut...

Putea să se întâmple din 2008, da, dar n-a fost aşa. S-a întâmplat pur şi simplu, dintr-o dată, după ce căsătoria mea s-a încheiat... Ştii cum se zice, că fata are nevoie sau îşi caută întotdeauna un soţ care să aibă puţin şi din tată, şi din bunic. Ei bine, Marian Vanghelie seamănă cumva cu aceşti doi bărbaţi din viaţa mea, iar ataşarea de el ca bărbat a survenit brusc, anul trecut, când l-am cunoscut mai bine. Pentru că eu am lucrat împreună cu el în 2008, dar n-am avut niciodată, până anul trecut, ocazia să-l cunosc ca om.

El e un model pentru tine, înţeleg...

Da. E un model de înţelepciune, de inteligenţă, e un om cu principii, cu reguli de viaţă foarte stricte şi foarte ferme. Este un om care pur şi simplu şi-a construit viaţa în aşa fel încât să aibă amprenta demnităţii şi a onoarei...

Ai anticipat ce va urma? Mă refer la reacţia lumii vizavi de relaţia voastră. A fost mai dur decât te aşteptai sau erai pregătită?

Eu întotdeauna sunt pregătită pentru orice moment al vieţii mele... Îmi asum deciziile. Înţeleg că viaţa mea, ca om politic, e în lumina reflectoarelor, a lui la fel. N-am fost niciodată singură în faţa opiniei publice, întotdeauna am fost doi, Marian a stat alături de mine. Suntem doi oameni puternici separat, cu atât mai puternici împreună.

Îţi spun asta pentru că mulţi au speculat că nu eraţi nişte oameni liberi...

Nu e adevărat, eram despărţiţi... Şi eu, şi el. Ca om politic n-ai voie să greşeşti, eşti expus non-stop judecăţii publice şi noi ştiam asta. În ciuda acuzaţiilor, noi nu ne-am ascuns. Nici nu ne-am expus. Suntem oameni normali, trăim, iubim, suntem pasionali, ne şi enervăm, avem sentimente, nesiguranţe, ca toată lumea. În perioada aia, relaţia noastră abia creştea, n-am vrut să o expunem, dar aşa a fost să fie. Acum avem o relaţie matură, stabilă, care a crescut într-un an şi s-a întărit cât alte relaţii în zece. Perioada aceea ne-a întărit, aşa că tot răul spre bine, cum se spune.

Dar dacă ar fi existat un copil, care crezi că ar fi fost drumul tău?

Da, e o întrebare dificilă. Mi-am dorit foarte mult copii şi-am şi pierdut multe sarcini... Dumnezeu aşa a vrut să fie. Nu pot să judec ce-aş fi făcut dacă ar fi existat un copil, dar pot să-ţi spun că noi suntem foarte familişti în neamul meu. Deci mi-e greu să-ţi spun, eu iubesc foarte mult copiii şi sper ca Dumnezeu să-mi dea acum copii. Ştii, o căsnicie, dacă nu mai merge, pur şi simplu nu mai merge. Şi nu poţi nici să chinui copiii, nici să te chinui pe tine...

Tu şi Marian v-aţi mutat împreună sau locuieşti tot cu mama ta?

Nu vreau să comentez foarte mult relaţia mea cu el acum. Dar sunt un om fericit, o femeie împlinită...

Încă un pas spre stabilitate. Vă căsătoriţi?

Dacă Dumnezeu vrea, aşa va fi... Las să curgă destinul meu în continuare, pentru că am un destin frumos, complex şi bogat, şi cred foarte mult în Sfânta Fecioară şi în Dumnezeu, care niciodată nu m-au lăsat. Şi dacă aşa va trebui, să fiu măritată cu Marian Vanghelie, aşa va fi...

Te-a cerut în căsătorie?

Surpriză...

Cu fiul lui te-ai cunoscut?

Nu.

Aşadar, îţi doreşti un copil în continuare?

Nu unul, trei, Am rămas la trei. Dar, realist vorbind, sper că voi avea cel puţin un copil, pentru că atunci o să fiu definitiv împlinită, completă, ca femeie... Cred că am trecut într-o altă etapă în acest moment, într-o etapă a maturităţii frumoase, depline, şi în viaţa politică, şi-n cea personală, în ceea ce priveşte iubirea. Am evoluat enorm ca om. Iar toată această evoluţie se datorează oamenilor din viaţa mea, de la familie, mamă, tată, bunici şi fostul meu soţ, la partenerul meu de viaţă de acum.

Care este cel mai important lucru pe care l-ai învăţat de la Marian?

Sunt mai multe, nu un singur lucru. Respectul faţă de oameni, dar şi faţă de mine însămi, pentru că m-a învăţat să mă respect mai mult. Şi să fiu echilibrată... Eu trăiam mai nebuneşte înainte. Fiindcă sunt, cum mă vezi, mai dinamică...

Şi tu ce crezi că l-ai învăţat pe el?

Să zâmbească mai mult. Să fie mai uman. El aşa e, mai puternic, mai rigid, dar cred că s-a văzut şi în pozele lui electorale acel zâmbet mult mai cald, mult mai uman...

De garderoba lui te ocupi tu?

Da, dar nu spun nimic mai mult. (râde)

E romantic Marian?

Este. Nu mă aşteptam la aşa ceva. A fost o surpriză plăcută să-l descopăr pe bărbatul din politician.

Cum a fost când ţi-a spus prima dată „Te iubesc!“?

Nu e important când mi-a spus prima dată, ci când mi-a spus ultima dată. Dar astea sunt lucruri personale, prefer să rămână între mine şi el. Pot doar să spun că mi-a adus coşuri imense de trandafiri roşii. Mă trezeam noaptea, la ora două, că suna cineva la uşă cu un coş imens de 200 de trandafiri roşii splendizi....

Puteau să fie galbeni trandafirii ăia...

Nu, mie îmi plac trandafirii roşii, pasionali... De-asta sunt şi PSD-istă în continuare. (

)