EXCLUSIV Otniela Sandu, despre decepții, pierderi și noi începuturi: „Am trecut prin niște situaţii foarte grele“

Splendidă, luminoasă şi cameleonică, n-ai spune că a ascuns în ea lacrimi şi furtuni. Dar azi ni se dezvăluie cu sinceritate și cu o maturitate născută.

Pentru Otniela Sandu, ultimii ani au fost un amestec de lupte, revelații și reconfigurări. Pierderea mamei – o rană încă proaspătă – şi o mare dezamăgire în amor au devenit punctul din care a învățat să se aleagă pe sine, să nu se mai teamă și să nu se mai „muleze după omul de lângă mine, doar ca să nu-l pierd“. Din acest loc fragil, Otniela a crescut spectaculos: a urcat pe scena teatrului, joacă în Cehov, își asumă relațiile cu discreție, își cultivă feminitatea și forța. E o perioadă în care se simte mai așezată, mai sigură, mai ea însăși. O nouă Otniela pe care vrem s-o cunoaştem la acest alt început, trăit cu inima deschisă.

OK!: Te-am prins fresh după un casting.
Otniela Sandu: Da, merg şi la castinguri, pe lângă celelalte proiecte și campanii pe care le am. Acum 6 luni am fost la un casting pentru un serial, acum pentru un lungmetraj… Eu am terminat Actoria, dar la câte filme și seriale se fac în România și la cât de mulți absolvenți sunt, puţini ajung, de fapt, să joace, să fie absorbiți de industrie. E şi chestiune de șansă.

Tu ai început cu niște producții TV, care ți-au adus o vizibilitate foarte mare.
Otniela Sandu: Am început cu niște producții TV din întâmplare. Îmi plăcea foarte tare formatul „Survivor” făcut în Statele Unite și îl urmăream de ceva vreme la AXN. Îmi place partea de sport, de adrenalină și, când am văzut formatul în România, am zis: „Eu o să ajung acolo!“. Am aplicat fix în ultima zi de înscriere, au fost și o probă de scris, un chestionar, după care proba fizică, de oxigen, cum alergi, cum înoți. Bine, în final au ales și dintre cei care nu știau să înoate, pentru că e un reality show cu mai multe tipologii – unul se enervează, altul nu poate să trăiască fără mâncare, altul nu poate fără iubită, fiecare era vulnerabil la ceva.

Tu fără ce nu puteai sta?
Otniela Sandu: Primele două săptămâni mi-a fost foarte greu fără zahăr și fără produsele de igienă. După care am început să găsesc soluții: din cocosul pe care îl aveam ca porție de mâncat, păstram o bucățică pentru ten și o alta pentru curăţarea dinților; mi-am manufacturat tot felul de lucruri, mi-am făcut ţinute cu scoici; apoi, ba îmi împleteam părul, ba, când mi-l despleteam, era creţ şi părea coafat. Şi mi-am dat seama că, dacă vrei, te poți adapta.

Și nu e un skill pe care îl poţi folosi și altfel?
Otniela Sandu: Ba da, dar eu cumva îl aveam dezvoltat din copilărie, când mergeam cu bunica și cu surorile mele de dimineața și până seara pe dealuri, prin munți, prin văi, la cules de afine sau ciuperci, și trebuia să ne descurcăm toată ziua. Sau culegeam rubarbă cu femeile din sat, făceam gem şi îl vindeam. Făceam „afaceri“, făceam bani și cumpăram bomboane din sat, ciocolată, ce mai găseam... (zâmbește)

Câte surori ai? Noi te-am văzut doar cu una.
Otniela Sandu: Am două surori, dar una dintre ele, Ema, nu vrea să apară public.

E de înţeles, anul trecut v-aţi pierdut mama...
Otniela Sandu: Da, a fost o lovitură pentru noi. Mama a avut un cancer de pancreas descoperit târziu. Nu a avut niciun simptom, doar a slăbit, iar când a mers să investigheze cauza, nu s-a mai putut face nimic. Din clipa în care am aflat, a mai durat doar 7 luni. Iniţial, eu am început să caut soluţii, să sun peste tot, dar tot nu s-a putut face nimic...

„Am simțit o durere în piept, cum n-am simțit niciodată...”

Întâmplător, tu nu ai putut fi cu mama ta până la final, dar ați vorbit înainte.
Otniela Sandu: Da. Era deja de două luni între spital și casă, mergea și la un centru medical paliativ, unde îi mai puneau niște perfuzii şi reuşeau să îi atenueze altfel durerile, pentru că acasă morfina nu mai făcea față. În perioada aia, era și ziua mea și am vrut să plec undeva. De obicei, plecam în Portugalia de ziua mea, un loc foarte drag mie. Am întrebat-o atunci: „Să merg sau să nu merg?“ și mama mi-a spus: „Cum să nu mergi? Ce-i prostia asta? Du-te!“. Îl tot întrebam și pe tata ce să fac, îi spuneam: „Dar o să-mi spună «La mulți ani»?“, el îmi zicea: „Ce e disperarea asta? De ce tot întrebi prostia asta?“. Până la urmă, am plecat pe 23 ianuarie, pe 24 seara vorbeam cu ea și eram într-un local în care am comandat de mâncare ceva cu o denumire ciudată și, când am văzut preparatul, semăna exact cu unul pe care mi-l făcea mama, o combinație cu orez în stil turcesc. I-am trimis o poză, am sunat-o, mi-a spus că nu prea poate să vorbească că nu se simte prea bine. Am întrebat-o atunci: „Îmi spui «La mulți ani» mâine?“ și ea mi-a zis: „Nu știu, vedem“. „Cum adică vedem?“ și am ­început să plâng. Și mi-a spus: „Tu nu mai ești copil mic acuma, ești mare. Dacă pățeai asta când erai mică?“. Și a rămas că poate ne auzim a doua zi... În toiul nopţii, m-am trezit brusc pe la ora 02:00, nu puteam să respir. Am simțit o durere în piept, cum n-am simțit niciodată. Iar dimineață, când m-am trezit, am găsit telefonul plin de mesaje, una dintre surorile mele scria: „Nu te speria, dar caută să vii acasă“. L-am sunat pe tata, plângea, mi-am dat seama de ce... Totul se întâmplase pe la ora 02:00...

Ai mai avut momente premonitorii?
Otniela Sandu: Am mai avut unele senzații, cum mai avea şi bunica mea. Nu știu dacă au fost premoniții, dar există intuiție. Am avut, cândva, un sentiment ciudat de trădare, că nu e ceva bine într-o fostă relație, dovadă că s-a și încheiat. Au fost niște feeling-uri și, de câte ori nu le-am dat curs, n-a fost bine.

„Sunt impresionabilă doar prin lucruri care poate nu impresionează la prima vedere”  

Tot acum un an, erai într-o relație cu Sebastian Dobrincu. Ai simțit că n-o să ţină?
Otniela Sandu: Nu, nu pot să zic că am simțit ceva sau că am fost pusă în gardă de vreun semn.

Din afară, păreaţi perechea perfectă.
Otniela Sandu: Da, și eu mi-am spus asta, că dacă nu o credeam, nu aș fi fost în povestea aia. Dar cred că dacă doi oameni nu mai trag în aceeași direcție sau au alte lucruri care îi distrag de pe făgașul normal, nu ai cum să te lupți cu acele lucruri.

Cum ești azi, la un an de la aceste despărţiri?
Otniela Sandu: Astăzi sunt bine, sunt liniștită, sunt înrădăcinată în ceea ce sunt și nu mai am teama de a pierde ceva sau de a spune ceva, nici nu mă mai mulez după omul de lângă mine, doar ca să nu-l pierd. Știu ce vreau și știu că, dacă ceva nu va funcționa, o să depășesc momentul ăla, pentru că am trecut deja prin niște situaţii foarte grele.

Cum te recompui?
Otniela Sandu: Eu sunt omul care oferă totul și e cu tot sufletul acolo. De-asta a trecut mai bine de un an până să pot intra în altă relație. Adică nu sunt omul care, dacă am pus punct cu cineva, am sărit în altă relație. Nu cred în vorba „Cui pe cui se scoate“. Nu, sunt omul care vrea să înțeleagă ce s-a întâmplat, care vrea să se adune, să-și rezolve problemele, ca să meargă mai departe.

Tu ești și la o vârstă la care femeile intră într-un soi de panică: măritiş, copii...
Otniela Sandu: N-am avut niciodată panica asta, chiar dacă sunt cea mai mare dintre surorile mele, chiar dacă ele sunt căsătorite și au copii. Și eu iubesc copiii, și eu sunt familistă, dar n-am avut niciodată disperarea asta. Vârsta ți-o dai tu singur, în mintea ta. Nu e o panică de tipul „vai, ai 30 de ani, ai 40, ai 60“. Poți și la 40, 50 sau 60 de ani să fii fericit, să descoperi lucruri noi. Sunt doar niște etape, depinde cum le îmbrățișezi.

Noua ta etapă este actoria?
Otniela Sandu: Da. Îmi place și teatrul, îmi place și filmul, ambele mi se par provocatoare. Joc în niște piese, dar nu sunt angajata unui teatru. Acum joc în „Cerere în căsătorie” de Cehov.

Ce titlu cu mesaj!
Otniela Sandu: Da! Dar dacă te uiți la Cerere în căsătorie, te mai gândești dacă vrei să te căsătorești. (râde) E o comedie cu puțină dramă, ca-n viață.  

De câte ori ai fost cerută în căsătorie?
Otniela Sandu: O singură dată, dar nu de partenerii pe care i-am avut și, efectiv, a fost o cerere atipică. Eram într-o vacanță cu părinții, undeva în Grecia, și managerul hotelului în care eram cazaţi a urcat pe o scară și a pus niște trandafiri și un inel la geamul în dreptul căruia stăteam. Toată lumea se uita cum bărbatul acela s-a urcat să-mi spună că vrea să fiu soția lui, dacă îi acord o șansă... A fost amuzant momentul!

Ești o tipă impresionabilă?
Otniela Sandu: Sunt impresionabilă doar prin lucruri care poate nu impresionează la prima vedere, dar care au legătură cu efortul – să te implici, să cauți, să surprinzi. Lucruri ca scrisul de mână și tot ce ține de bun simț și romantism. Astea mă impresionează, nicidecum ceva material.

Acum ești într-o pauză de dragoste?
Otniela Sandu: Sunt foarte bine, iubesc și sunt iubită. Atât.

Sufli în iaurt acum?
Otniela Sandu: Nu știu cât suflu în iaurt. Oamenii se lasă ghidaţi de prejudecăţi şi de concluzii pripite. Și atunci prefer să țin totul pentru mine. Asta nu înseamnă că mă ascund sau că aș minți, doar că evit să le mai expun în online.

Ai vreun sertar al sufletului pe care nu-l mai deschizi?
Otniela Sandu: Am avut, dar am realizat că sertarul ăla trebuie deschis și golit. Pentru că altfel nu mai las loc cuiva sau unei situații care chiar merită să fie acolo. Poate profesional mai am un asemenea sertar, pentru că n-am avut curajul să fac niște lucruri sau să profit de niște oferte, cărora dacă le-aş fi dat curs acum 9-10 ani, aș fi evoluat altfel. M-am blamat că nu sunt suficient de pregătită, că mai am de învățat. Dar nici nu aveam lecțiile și profunzimea de azi.

După câte reality show-uri ai făcut, în ce te-ai mai aventura?
Otniela Sandu: Singura emisiune pe care mi-o doresc acum este Asia Express. Toate celelalte de până acum („Ferma Vedetelor”, „Survivor”, „Splash! Vedete la apă”) au fost legate de sport.

Ai avea cu cine să împarți „chinul“?
Otniela Sandu: Nu m-am gândit încă, dar sigur se găsește cineva cu care să împart „chinul“. (râde)

Ai lua-o pe sora ta?
Otniela Sandu: Daaa! Eu și sora mea, Lisiana, care e născută în aceeași zi și la aceeași oră, la diferență de 3 ani, am forma o echipă de șoc. Amândouă suntem nişte femei alfa foarte bătăioase, deci ar fi foarte interesant dacă am participa.

Cu cine ai rămas prietenă din proiectele TV?
Otniela Sandu: M-am înţeles bine cu Emil Rengle, cu Geanina Ilieș, cu Otilia Bilionera...

Te-a chemat Bilionera la nuntă în Turcia?
Otniela Sandu: Nu, la nuntă nu m-a chemat. (zâmbește)

Ai fost surprinsă că și-a găsit un soț turc?
Otniela Sandu: Nu.

Tu ai fi deschisă să ai un partener străin?
Otniela Sandu: Nu cred în criterii impuse, să fie român sau străin. Nici n-am avut niciodată un iubit străin. Dar nu am o prejudecată cu lucrurile astea. Dacă te îndrăgostești și există ingredientele necesare pentru o relație, cred că e totul OK.

Dar o femeie alfa nu sperie cumva bărbații?
Otniela Sandu: Am mai auzit teoria asta. Nu știu ce să zic, depinde de bărbat. Că dacă întâlneşti un bărbat care e realizat, e el bine cu el şi știe cum să echilibreze lucrurile, nu se sperie de nimic.

Ai foarte multe poze senzuale. Care e cel mai senzual aspect al tău?
Otniela Sandu: Poate atitudinea și bucuria cu care trăiesc. Nu cred că e doar despre fizic, pentru că şi de frumusețe te plictisești, dacă e doar atât. Cred că la mine e o combinație de aspect fizic şi atitudine. Când eram mică, mama spunea că am o stea în frunte și, nu vreau să par lipsită de modestie, dar am simțit că am ceva-ul ăla care nu vine din fizic, ci din interior spre exterior.

Numerologic, anul acesta e unul karmic. Simți puterea lui 1, acel nou început?
Otniela Sandu: Da, simt noul început, după atâtea episoade pe care le-am încheiat şi mi le-am ordonat în inima şi în mintea mea. Simt că anul acesta e despre mine, dar nu într-un mod egoist, ci în a mă alege pe mine și a nu mai face compromisuri. Am ales echilibrul și am ales să mă concentrez pe mine, pe job, pe ce îmi place să fac şi sper să-mi păstrez starea sufletească de bine pe care o am acum.

FOTO: Radu Enache/Friends Studio; make-up: Andra Manea; hairstyle: Adonis Enache; vestimentație: Retrofuture, Nissa, Ginissima