Exclusiv pentru OK! Lavinia Şandru ne-o prezintă pe fiica ei, Sara
De ceva timp încerc să mă obişnuiesc cu o Lavinia Şandru moderatoare de talkshow la Realitatea TV şi să mă desprind de imaginea ei de politiciană de stânga. Iar dacă pe sticlă e dispusă să expună secrete din culisele politicii, cât priveşte viaţa personală, despre care tabloidele au relatat că ar fi într-un impas, Lavinia Şandru (39) o apără de ochii publicului. Căci măcar Sara Gabriela (7), fiica sa şi a soţului său, Darius Vâlcov, ministru delegat al Bugetului, merită să stea departe de convulsiile care însoţesc viaţa trăită în lumina reflectoarelor.
De ceva timp încerc să mă obişnuiesc cu o Lavinia Şandru moderatoare de talkshow la Realitatea TV şi să mă desprind de imaginea ei de politiciană de stânga. Şi da, poate că a schimbat reduta, dar nu şi tabăra, de vreme ce face parte tot din echipa lui Cozmin Guşă, la dreapta căruia obişnuia să ducă cele mai dure lupte politice în Partidul Democrat ori, mai târziu, în Partidul Iniţiativa Naţională. Şi nici discursul ei nu s-a schimbat, căci cel care are ocazia s-o descopere la o ceaşcă de ceai aromat, în după-amiaza unei zile de sfârşit de august, rămâne cu sentimentul că femeia care a lăsat politica pentru presă nu şi-a ales decât alte arme. Iar dacă pe sticlă e dispusă să expună secrete din culisele politicii, cât priveşte viaţa personală, despre care tabloidele au relatat că ar fi într-un impas, Lavinia Şandru (39) o apără de ochii publicului. Căci măcar Sara Gabriela (7), fiica sa şi a soţului său, Darius Vâlcov, ministru delegat al Bugetului, merită să stea departe de convulsiile care însoţesc viaţa trăită în lumina reflectoarelor.
Din câte ştiu, nu mai eşti afiliată niciunui partid.
Lavinia Nu mai fac politică din decembrie 2012.
E o decizie definitivă?
Da! Păi, am intrat în presă. Nu merge şi una, şi alta. Nu fac mai puţină politică, dar nu mai fac politică militantă. Am dreptul să susţin pe oricine, de oriunde.
Pe cine susţii făţiş?
În general, tineri şi mai ales femei.
Eşti o feministă convinsă?
Nu neapărat. Dar îmi dau seama că femeile au nevoie să fie susţinute în România, pentru că încă mai sunt probleme când vine vorba despre implicarea lor în politică. După ce femeile ajung să se căsătorească şi să aibă copii, rar mai rămân în politică.
Nici tu nu ai rămas.
Eu nu am rămas pentru că mi-am dat seama că pot să fac mult mai multe în presă. Inclusiv să susţin mult mai uşor femeile.
Într-un an ca 2014, ai fi putut să te relansezi politic. Ţi-a făcut cineva o ofertă în sensul ăsta?
Nu, dar nici nu m-ar fi interesat. Mi-e foarte bine unde sunt.
Tu şi Cozmin Guşă faceţi echipă de foarte mulţi ani.
Da, din 2004.
Câte teste a suportat relaţia asta?
Am plecat împreună din Partidul Democrat, am înfiinţat PIN, Cozmin a ieşit din PIN şi a devenit consultant, timp în care m-a susţinut mai departe să duc PIN-ul, apoi am fuzionat cu UNPR – şi atunci m-a susţinut. Iar acum este coproprietar al Realitatea TV, unde am eu emisiunea. M-a rugat să vin şi, pentru că întotdeauna mi-a plăcut să fiu în echipă cu el, am acceptat oferta.
Ca orice prietenie, cred că şi aceasta a avut hopurile ei.
Clar au fost şi momente în care nu am fost amândoi de-acord.
După atâta timp, poţi spune că în politică există şi prietenii adevărate sau doar conjuncturale?
Spre deosebire de afaceri, în politică nu doar că există prietenie. Un om care-ţi este într-un fel rudă – şi nu mă refer aici la înţelegeri subterane sau transpartinice – va fi alături de tine întotdeauna. În afaceri, însă, şi fraţii ajung să se certe de la bani. Iar acolo unde auzi vorbe grele în politică e clar că nu s-au certat nici de la principii, nici de la doctrină, ci s-au certat de la bani.
Mi-aduc aminte când, tot în echipă cu Cozmin Guşă, luptai pentru Traian Băsescu.
Da, din 2000 până în 2004.
Şi spuneai atunci că Guşă e cel care l-a făcut preşedinte pe Băsescu...
El i-a condus campania.
...şi despre tine spuneai că ai fi murit pentru Traian Băsescu.
Da! Am fost în stare să scot oameni din sediul partidului, doar pentru că au vorbit urât despre el. Eram jumătate cât ei, dar le-am spus că n-au voie să-l vorbească de rău pe Traian Băsescu „în casa lui“. Pentru că sediul PD-ului era „casa lui“. Şi cred că la fel ca şi mine făceau toţi tinerii, pentru că el a reuşit atunci să fie un magnet pentru noi toţi.
Când ai plecat din PD, s-a produs o furtună între voi. Împăcarea a fost reală sau de tipul „să trecem peste“?
N-a fost un „trecut peste“. Mi-aduc aminte când ne-am întâlnit la Cotroceni în 2012, la învestirea guvernului Mihai Răzvan Ungureanu. Ne-am întâlnit faţă în faţă pe coridor, toată lumea se aştepta să iasă cu scântei şi, când preşedintele m-a întrebat ce fac şi m-a strâns în braţe, toţi au respirat uşuraţi.
Din experienţa ta, cât de sus i se permite unei femei să urce în ierarhia politică?
E, aici e foarte important să vedem cum stau lucrurile. Anul ăsta avem două femei care candidează pentru preşedinţia României. Două profile total diferite. Sunt curioasă să văd dacă vor reuşi să motiveze electoratul, în aşa fel încât să nu se mai pună problema că un candidat e bărbat sau femeie, dacă e pregătit şi competent. Deocamdată, dacă o femeie candidează, discutăm despre pantofi, rochii, ochelari, poşete. Dacă e vorba despre un bărbat, nici măcar nu ne uităm dacă are costum sau nu.
Soţul tău, Darius Vâlcov, ocupă astăzi o funcţie importantă. I-ai făcut şi tu un pic de lobby?
Nu, deloc. Dar chiar sunt convinsă că e un om pregătit să conducă Ministerul Bugetului, nu doar pentru că are un doctorat în Ştiinţe Economice, ci şi pentru că are experienţă administrativă de două mandate ca primar, care a transformat Slatina într-un oraş occidental.
Cum arată România în care creşte fiica ta?
O Românie cu multe convulsii, o Românie care încearcă să se descopere de la o zi la alta, în care, din păcate, tot mai puţini sunt cei care gândesc pozitiv şi în care sunt tot mai puţini prieteni şi tot mai mulţi duşmani.
De născut, ai născut la Strasbourg.
Pentru că acolo era medicul meu, cumnata mea. (zâmbeşte)
Fetiţa ta e deja clasa a II-a. Vizualizezi pentru ea o şcoală în străinătate?
Nu neapărat. E la şcoală în Slatina, la o şcoală foarte bună... Şi, nu vreau să se supere pe mine bucureştenii, dar şi eu făcând şcoala şi facultatea în ţară, la Târgu Mureş, am considerat că, dacă un copil are posibilitatea să meargă la şcoală în altă parte decât în Bucureşti e mai bine, e mai linişte. Pe urmă, la facultate, va alege singură. Eu mi-am dat seama unde vreau să dau în vacanţa de vară, după ce am dat bacalaureatul. Puteam să dau la o mulţime de facultăţi şi am ales să dau la teatru.
Cum a început povestea ta cu teatrul şi de ce s-a oprit ea brusc?
A început pentru că o mătuşă de-a mea, cu care m-am reîntâlnit într-un tren după vreo 10 ani – n-o mai văzusem de când eram mică – mi-a zis că aş fi bună să fac teatru şi că ea mă poate pregăti. Şi, într-adevăr, m-a pregătit vreo trei săptămâni şi am intrat. Aş fi vrut să continuu, mai ales că terminasem facultatea cu 10 şi am fost şefă de promoţie. Dar am bătut la atâtea uşi de teatre şi mi-am lăsat numărul de telefon la atâtea secretariate, încât am abandonat. Şi am intrat în televiziune.
Pe urmă, ai lucrat cu Dan Negru.
Am prezentat cu el un Revelion, după care am prezentat două spectacole la Festivalul de la Callatis, dintre care unul cu George Mihăiţă. Apoi am lucrat la Antena 1, la „Duminica în familie“, ca redactor-prezentator.
Cum a fost să te reîntorci acuma pe altă latură a televiziunii?
Natural. Pur şi simplu, m-am aşezat pe scaun şi am început să pun întrebări, ştiind exact care sunt răspunsurile. N-aveau cum să mă păcălească invitaţii din zona politicului. (
)
E un câmp de luptă mai ferit decât politicul sau dimpotrivă?
Nu ştiu, depinde. Şi jurnaliştii, de multe ori, sunt în bătaia focului. Mai ales că ajung să afle o mulţime de lucruri, mai ales legat de bani şi conturi şi, deranjând, sigur că se pun în pericol.
Tu pe cine ai deranjat cel mai rău, de când ai revenit pe sticlă?
Am deranjat şi înainte şi m-am judecat. Ca om politic, am avut întotdeauna informaţii din trei surse, veneam de fiecare dată cu un dosar cu tot ce ştiam despre persoana respectivă şi nu mă dădeam bătută. Chiar mi se spunea că fac politică în stil jurnalistic. Şi am câştigat toate procesele în care am fost acuzată de insultă şi calomnie.
Părinţii tăi au fost profesori. Tatăl tău a predat matematica, iar mama ta limba română. La ce luai note mai mari?
La română, pentru că îmi plăcea mai mult. La română luam 10, iar la matematică 9.
Şi tatăl tău nu se supăra?
Ba da, pentru că eram neatentă. (
) Eram de 10 la geometrie, dar mai greşeam câte un calcul.
Ţie, Sara, ce-ţi place?
Sara Mie îmi place mai mult comunicarea, pentru că la matematică trebuie să gândeşti mai mult. Iar eu mă cam plictisesc la matematică, pentru că termin mai repede exerciţiile, iar doamna îmi spune că trebuie să aştept să termine şi ceilalţi. Dar eu încep să arunc cu creioanele, că n-am ce să fac. (râde)
Ce te surprinde la Sara, acum că a crescut şi vă înţelegeţi altfel?
Mă surprinde că mă regăsesc pe mine în ceea ce-i place Sarei, în felul ei de-a reacţiona în anumite situaţii.
Am înţeles că faci balet şi pian.
Da, trebuia să fac un sport şi am vrut să fac baletul. Iar cu pianul, bunica m-a înscris. Mai fac şi engleză!
Bunica ei a insistat să cânte la pian, pentru că are pian în casă şi pentru că, în trecut, şi Darius a făcut, când era mic, şi sora lui...
I-a pus pe amândoi! Iar acum fac şi eu şi de-abia aştept să pot să cânt „Für Elise“ cap-coadă.
Dar, ia spune, Sara, cum e mami acasă? Că noi o ştim doar de la televizor.
E foarte bună şi foarte cuminte. Nici când i-am spart cana nu s-a supărat! (
)
Dar te mai şi supără?
M-a supărat când mi-a spus că trebuie să fac teme. Eu credeam că numai la bunici trebuie să fac teme.
Şi pe urmă ţi-ai făcut temele şi a fost foarte bine. (
)
La anul schimbi prefixul. Vreo temere legată de asta?
Nu, că n-am cum să nu-l schimb. (
) Nu mă plâng că a trecut timpul, că n-a trecut degeaba.
Adevărul e că, dacă mă uit bine la tine, nu ţi-aş da mai mult de 30 de ani.
Totuşi, am nişte ani.
Faptul că te menţii atât de bine, cu ce sacrificii vine la pachet?
Nu mănâncă pâine, dulciuri, brânză...
Dar ce mănânc?
Salată şi pâine prăjită, pentru că atunci se usucă grăsimile. Aşa mi-a spus mami.
(
) O discuţie pe care am avut-o în urmă cu nişte ani cu un nutriţionist m-a convins să ţin un regim disociat. Acum e un mod de viaţă.
Anul ăsta ai împlinit nouă ani de căsnicie. Cum funcţionează mariajul vostru, tu aici, Darius la Slatina?
Eh, funcţionează.
Vorbesc mult la telefon!
Nu e greu?
A fost la început.
Ştii că au fost şi nişte guri rele...
Da, întotdeauna au fost, întotdeauna vor fi.
Mai ales că ţi-ai luat din nou numele de fată.
Mi-am schimbat numele în 2007. Şi am şi explicat atunci ce-a fost.
Dar oamenii o ţin pe-a lor.
Eh, foarte bine. Neinteresant.
Ca soţie cum eşti?
Nu ştiu. Asta trebuie să-l întrebaţi pe Darius.
Vă întâlniţi la sfârşit de săptămână?
Depinde.
În familie, spuneai că nu discutaţi politică.
Nu, nu. E mai precaut aşa! Altfel e pericol mare. (
)
FOTO SORIN STANA