EXCLUSIV Randi: „Eurovisionul nu mai merită efortul, imaginea lui este una învechită”

Jumătatea formației Morandi și interpretul unora dintre cele mai sensibile melodii a fost, la un moment dat, în juriul Selecției Naționale a concursului Eurovision. Însă în 2024, România nu va mai participa. Ce crede el despre această competiție care era, odinioară, un adevărat fenomen?

Au trecut 18 ani de când Morandi lansa pe piaţă „Beijo (Uh-La-La)” şi ne întrebam cu toţii cine sunt băieţii a căror piesă se auzea nonstop la radiouri şi în cluburi. Sunt români sau străini? Ei bine, astăzi, Andrei Ropcea alias Randi are deja un parcurs solo de aproape 12 ani, cu piese cu amprentă vocală unică şi proiecte lansate în paralel, ca producător al altor artişti, însă proiectul muzical făcut cu Marius Moga, ajuns azi la vârsta majoratului, merge mai departe. De fapt, Randi aşa a şi intrat în 2024, sub ploaia de artificii din Dubai, cântând pe scenă cu prietenul său, Moga. Şi dacă încă vă întrebaţi pe cine iubeşte ori ai cui sunt acei „ochi verzi“ care au obsedat publicul din România, discuţia despre dragoste şi relaţii vă va face să înţelegeţi şi de ce nu spune lesne „Te iubesc!“.

OK!: Cum ai simțit aceste Sărbători, cu cine ai petrecut și cum ai lăsat în urmă anul 2023? 
Randi: Crăciunul îl dedic mereu familiei! Nu am făcut excepție în niciun an și nu cred că o să se întâmple vreodată! De Anul Nou am cântat cu proiectul Morandi în Dubai. Am lăsat în urmă anul, însă nu și visurile, scopurile și energia pe care o să o investesc în ele.

Ai tras linie peste un an bun, productiv sau nu te-a mulțumit pe deplin? 
Randi: Sunt genul de om, sau am devenit acel gen, care este mulțumit cu orice fel de outcome, care acceptă atât reușitele, cât și eșecurile, pentru că amândouă mă fac mai puternic, mai înțelept și pregătit pentru ceea ce va urma. Sunt liniștit mereu, pentru că știu că nimic nu trece inutil prin viața mea și orice poate fi un pas în față, dacă este asimilat cu adevărat.

De obicei, în ianuarie-februarie, artiștii au vacanța mare, iar tu obișnuiai să pleci cu gașca undeva la cald. Continui și în 2024 tradiția de a face baie în mare la început de an? Și dacă da, unde?
Randi: La început de an nou o să rămân în studio și o să termin noul album Morandi, iar în martie o să fug câteva săptămâni în Bali, locul unde plănuiesc să mă retrag cândva.

Tot la începutul anului, era marea agitație cu Eurovisionul. În 2016 erai chiar în juriul selecției naționale. Însă în 2024, România nu va mai participa. Nu mai e important, e prea scump, e prea politic totul?
Randi: Cred că, efectiv, nu mai merită efortul. Artiștii și producătorii mari nu vor să participe la acest concurs pentru că imaginea lui este una învechită și din cauza aceasta nu putem avea nici piese și nici artiști de top care să ne reprezinte. Este un concurs care îți poate deschide multe uși dacă ajungi să reprezinți o țară, deci important e cu siguranță, însă credibilitatea lui a scăzut dramatic la noi în țară.

Ai lansat recent piesa „Singur acum”, despre cum poți fi singur într-o masă de oameni singuri, dar și despre curajul de a cere ajutorul și de a merge înainte. De câte ori ai avut sentimentul ăsta? 
Randi: Nu de multe ori! Am căutat răspunsuri de mic și curiozitatea m-a ajutat să înțeleg că singurătatea e o iluzie, o scuză pe care ne-o găsim atunci când nu ne asumăm și înțelegem viața în toată profunzimea ei. Ignoranța e cel mai mare inamic al nostru și lucrul care ține evoluția pe loc.

Pe tine cine te-a ajutat, când ai avut cea mai mare nevoie?
Randi: Eu m-am ajutat! Poate sună a lipsă de modestie, însă pentru stările mele interioare eu sunt responsabil. Pentru mine, a cere ajutorul înseamnă a nu-mi da timp să înțeleg problemele și, implicit, a mă îndepărta de soluții.

Cât de singur ești acum?
Randi: Nu sunt niciodată singur. În jurul meu e plin de viață care palpită, se transformă, evoluează și, implicit, și eu. Senzația de singurătate e un fel de întuneric al minții.

Singurătatea e o alegere sau o acceptare, o resemnare poate?
Randi: Singurătatea e un cuvânt înțeles greșit! Pentru mine reprezintă o oportunitate, pentru că doar în acea liniște mă pot regăsi, înțelege, stabili scopuri pentru ziua de mâine.

„Sunt greu de iubit de către oamenii care nu sunt ca mine”

Dar de iubit, ești dificil de iubit? Că spuneai într-un podcast că nu ai avut „nicio primă mare iubire, nici o a doua, nici o a treia“. Sau ți-e greu ție să iubești atât de profund? 
Randi: Iubirea nu e un ocean cu adâncimi progresive. Iubirea fie există, fie nu. Nu poți iubi puțin, superficial sau pentru o perioadă! Eu nu am iubit niciodată! Am spus asta pentru că atunci începi să înțelegi viața și tot ceea ce implică; devine clar faptul că iubirea este ceva atât de profund, încât doar prin maturitate și un grad superior de evoluție o poți atinge. Oamenii spun prea ușor, prea în grabă acest cuvânt, ca apoi să-l uite la fel de repede și să lase în urmă pe cei cărora le mărturiseau iubirea atât de grăbit. Da, cred că sunt greu de iubit de către oamenii care nu sunt ca mine și ușor de iubit de cei care au aceeași structură interioară ca și mine.

Ca artist, mai e important acum să dai senzația asta de disponibilitate amoroasă?
Randi: Nu știu dacă m-am mai gândit la asta în ultimii 15 ani. Poate că dacă ești un artist tânăr, cu fani pentru care contează să fii disponibil în așa fel încât ei să poată da frâu imaginației și viselor, atunci da. După ani, oamenii au alte feluri de vise, scopuri, griji.

De când nu te-a mai „învins o femeie“? 
Randi: Oh... a trecut un deceniu. Acum, întrebarea pusă așa pare că trebuie să fie o luptă acolo și poate că așa o vedeam și eu, la un moment dat. Acum văd asta ca pe un dans unde, dacă există acea potrivire fără efort, plutești cu ochii închiși.

Ai foarte aproape de tine modelul de familie a fratelui tău. În curtea voastră comună, practic. Cât de prezent ești în viața nepoților tăi? 
Randi: Sunt atât de prezent cât îmi permite timpul și energia rămasă. Încerc să fiu un sfătuitor, un unchi cu principii sănătoase pe care le dă mai departe cu multă dragoste. Alteori sunt partenerul lor de joacă și nu mă dau înapoi de la nicio provocare când vine vorba de „a da în mintea copiilor“.

Te-ai gândit vreodată cum ar fi să ai un mini-me? 
Randi: Mă gândeam mult înainte să împlinesc 30 de ani. Acum, văzând câtă muncă implică un copilaș și cât de ușor este să se piardă în nebunia epocii în care trăim, sunt relaxat cu gândul că încă nu trebuie să-mi fac griji.

Nu tânjești și tu după un astfel de cămin sau familia fratelui tău îți bifează cumva nevoia asta? 
Randi: Bingo! (zâmbeşte) Când ajung la ei, îi simt ca pe ai mei. Sunt convins că atunci când o să fiu pregătit să mă implic total, o să apară și copilașii. Până atunci, mă străduiesc să cresc în așa fel încât să par un om mare pentru ei, un om de la care să aibă ce învăța.

Până una, alta, ai tot felul de „fini“, muzical vorbind. Mai colaborezi cu Edward Sanda, pe care tu l-ai „nășit“ artistic?
Randi: Colaborăm zi de zi și nu numai. Suntem aproape ca o familie și facem tot felul de lucruri împreună, care ne unesc și mai mult.

Mai vine la serile tale de FIFA cu băieții sau acum, că e bărbat însurat, nu mai iese? 
Randi: Acum vin amândoi! (zâmbeşte) Nu mai jucăm FIFA, însă găsim alte jocuri și chestii de făcut care să implice pe toată lumea. E frumos sentimentul atunci când, după ani de zile, oamenii rămân lângă tine.

L-ai urmărit la „America Express”? 
Randi: Nu mă uit la televizor la nicio emisiune. Aleg să văd un film bun sau să citesc o carte care să-mi deschidă mintea.

Dar crezi că te-ar putea prinde un astfel de show? Ai putea merge cu fratele tău... 
Randi: Am fost invitat în emisiune în anii trecuți, însă nu am simțit că era momentul pentru asta. Aveam mult de lucru în studio și încă am. E genul de emisiune care-ți scoate părțile rele în lumină și te face extrem de vulnerabil în fața criticilor oamenilor de acasă, iar noi știm foarte bine cât de răi sau intoleranți pot fi.

În 2023 ai schimbat prefixul. Ai simțit în vreun fel pragul celor 40 de ani? 
Randi: Nu mai măsor viața în ani. O măsor acum în reușite, în lucruri învățate, în treptele urcate către adevărurile personale.

Ai copacul vieții tatuat pe braț și spui adesea că vrei să trăiești până după 100 de ani. Cu ce vrei să-ți mai îmbogățești viața? 
Randi: Cunoașterea ar trebui să fie singurul scop adevărat al oamenilor. Este cel mai fascinant lucru la care mă pot gândi și, în același timp, un drum care nu se sfârșește niciodată. Vreau să am timp să înțeleg cât pot de multe!

Ce ai pe wishlist în 2024?
Randi: Un album cu succes mondial pentru Morandi și un nou traseu în cariera mea. Muncesc la un „mine“ mai bun, iubitor, tolerant, înțelegător și treaz.

FOTO: Raluca Mărgescu, Instagram