EXCLUSIV! Roxana Blagu & Andrei Badiu, despre primul lor copil: "A treia oară e cu noroc!"

S-au vindecat reciproc de rănile trecutului, iar acum se pregătesc să-l primească în viaţa lor pe primul lor născut.

De 7 ani şi jumătate, designerul Roxana Blagu (34) şi Andrei Badiu (40) îşi spun în fiecare zi „Te iubesc!“. Chiar de mai multe ori pe zi! Şi asta pentru că, în ciuda poveştilor triste care i-au unit, au învăţat să se împace cu trecutul lor. Unul în care fosta membră a formaţiei Trident şi fostul soţ al Oanei Frigescu au suferit în urma unor relaţii eşuate, din care au rezultat două fetiţe, pe care nu le-au văzut mult timp. Din fericire, Andrei este acum un tată prezent în viaţa fiicei lui, Maria (10). În schimb, Roxana încă îi duce dorul fetiţei sale, Oana Maria (11 şi jumătate), care trăieşte de şapte ani alături de tatăl său. Acum, însă, Roxana şi Andrei şi-au recâştigat dreptul la fericire şi la a fi părinţi cu drepturi depline, de când au aflat că vor avea primul lor copil împreună, un băieţel care să le întregească atât de frumos viitorul. 

OK!: Andrei, tu tocmai ai revenit din Mexic, de la scufundări. Andrei: Da. Merg de cinci ani consecutiv împreună cu un prieten la scufundări tehnice de expediţie în peşterile din Tulum. Un hobby mai ciudat. (zâmbeşte)

Păi, m-am dus după el!

Anul acesta ne-am planificat ca ea să vină după perioada mea de scufundări. Norocul nostru a fost că n-am prins nebunia asta cu coronavirusul.

Deci pozele acelea superbe de pe Instagram, făcute pe plajă, sunt din Tulum.

Roxana: Da. Andrei m-a convins de frumuseţea Tulumului încă de acum trei ani.

Şi tu mergi de fiecare dată cu el?

Roxana: Nu, anul acesta am fost pentru a doua oară cu el, dar aş merge în fiecare an...

Mă gândeam că el face scufundări, iar tu stai la plajă.

Roxana: Nu, pentru că lui îi ia o zi întreagă să exploreze o peşteră. Iar eu nu mă simt în vacanţă fără el. Plus că acolo nici nu-ţi prea vine să stai doar la plajă, ci să mergi, să descoperi, să explorezi.

Tulum este deosebit, întreaga peninsulă Yucatan e specială – e ca un schwaitzer, e plină de peşteri. Şi, dată fiind Marea Caraibilor, apusurile de soare sunt magnifice, în fiecare zi sunt alte nuanţe de mov, ceva ireal. Eu m-am îndrăgostit de Mexic.

Pentru voi cred că a fost încă o lună de miere, doar că acum... în trei.

Andrei: Da, aşa e. Dar noi avem cel puţin o vacanţă exotică pe an şi o facem cu toată familia, şi cu fiica mea, Maria...

Dar tu fiind auditor financiar, parte a unei reţele internaţionale, nu eşti mai mult pe drumuri?

Andrei: Nu chiar. Am firma mea de contabilitate şi mai merg la conferinţele reţelei din care fac parte, dar jobul meu presupune să stau la birou. Plec în interes de serviciu doar câte o săptămână, de două-trei ori pe an. Însă, ca un făcut, în noiembrie anul trecut, eram plecat când Rox a aflat de sarcină.

Dar am ţinut totul secret! Nu voiam să-i dau vestea printr-un mesaj. Urma şi ziua lui, îi pregăteam o petrecere surpriză, că împlinea 40 de ani... Şi, în dimineaţa zilei lui de naştere, îl tot întrebam ce îşi doreşte. Mi-a spus: „Îmi doresc să rămâi tu însărcinată!“. Şi uite că dorinţa i s-a împlinit.

A treia oară e cu noroc, cum spune şi medicul meu. 

 Niciunul dintre noi nu avea nicio problemă, dar cred că se întâmplă atunci când este timpul potrivit. În anii trecuţi, probabil că nu eram pregătită psihic, dată fiind situaţia mea aparte cu fetiţa mea, Oana, pe care nu o văd de şapte ani şi care locuieşte cu tatăl ei. Mi-a fost greu, în primul rând, să accept că aş putea avea doi copii, iar ei să nu crească împreună. Eu am un frate mai mic, de care sunt foarte apropiată. Am avut o copilărie frumoasă cu părinţi, frate, mătuşi, bunici, verişori alături şi nu mi-am imaginat că pentru copilul meu ar fi altfel. Dar uite că nu a fost să fie...

Asta simţeam în primii ani. Îmi doream ca Oana să crească şi alături de mine, cum este şi normal, să fim la fel de apropiate ca atunci când era mică şi să o pot întreba pe ea dacă îşi mai doreşte sau nu un frăţior sau o surioară. În toată această perioadă, eu nu am stat cu mâinile în sân, am făcut multe demersuri pentru a o revedea! Dar când am văzut că nu se poate şi că ajung, fără să vreau, să-i fac mai mult rău, am început să văd partea pozitivă, şi anume că ea este bine, este sănătoasă şi să mă gândesc că şi eu, la rândul meu, trebuie să mă menţin cu picioarele pe pământ, pentru că într-o zi va avea nevoie de mine. Aşa că a trebuit să-mi revin şi să iau hotărârea că este timpul să mă ocup şi de viaţa mea. Am tot sprijinul familiei şi trebuia să fac asta şi pentru că o am pe mama, care suferă atât pentru mine, cât şi pentru că nu o poate vedea pe Oana crescând alături de noi şi de ceilalţi nepoţi ai ei.

Da, material cred că primeşte tot ce are nevoie.

Păi, noi aşa ne-am şi cunoscut, împărtăşind cumva aceeaşi poveste. Ne-am cunoscut în parc cu fetele şi ne-a frapat faptul că existau o grămadă de coincidenţe în poveştile noastre. Iar eu chiar n-aveam cui să-i povestesc toate astea şi care chiar să înţeleagă prin ce treceam. El era singurul care mă făcea să zâmbesc şi să uit de tot. Andrei m-a impresionat pentru că era un tată perfect. Era realmente atent cu fetiţa lui şi receptiv la toate nevoile ei.

Eu nici nu mai ştiu cum eram atunci. Când mă uit la Rox, pare că suntem împreună de-o viaţă. Amândoi ne-am dat un reset.

Da. Mă văd zilnic cu Maria, o duc la şcoală, avem multe activităţi împreună. E deja mare, face 10 ani în aprilie şi-şi doreşte să petrecem cât mai mult timp împreună. Avem şi pasiuni comune – una dintre ele este schiul, iar în vacanţa ei de iarnă, în ianuarie, am fost o săptămână să schiem în Italia.

 Andrei este un tată extraordinar şi are o relaţie frumoasă cu Maria. Ea este uimitor de matură şi uneori avem nişte discuţii profunde. Iar eu, în anii ăştia, am putut vedea în ea prin ce trece şi fetiţa mea, chiar dacă nu e lângă mine, şi să pot observa cum se dezvoltă.

Maria are o empatie incredibilă şi e foarte deschisă. Discut cu ea cum discut cu un adult – în limitele necesare. Chiar şi prietenii mei mi-au spus că sunt fascinaţi de răspunsurile pe care le dă Maria. Am dus-o şi la un curs de Early Public Speaking, pentru vârsta 6-9 ani, îi place să vorbească pe scenă, e în corul şcolii de mulţi ani, şi la şcoală e bine...

Nici nu m-am grăbit să fac asta. N-am intrat brusc în viaţa ei, nici în a lui Andrei. Am un principiu pe care îl aplic încă de la început: când ei doi se văd trebuie să-şi petreacă cu adevărat timpul împreună. Ştiu cât de importantă e relaţia părinte-copil.

Maria ştie de existenţa Oanei?

Roxana: Da. Şi o aduce tot timpul în discuţie, fără să deschid eu subiectul. Ele au avut o perioadă, cât era Oana la mine, în care se vedeau şi se jucau împreună. Maria era fascinată de fetiţa mea, pentru că Oana e mai mare decât ea (va face 12 ani în septembrie) şi, cu toate că era micuţă, îşi aminteşte de ea. Mereu îmi spune să nu fiu tristă, că ea ştie sigur că Oana va veni într-o zi şi vom fi cele mai bune prietene.

Maria era cu Andrei în vacanţă la schi, când am aflat că vom avea băieţel. Au fost pe video cu mine amândoi, când eram la medic, şi au fost foarte fericiţi când au aflat.

Da. Şi sunt atât de relaxată, încât uit câteodată că sunt însărcinată.

E destul de activă, deşi o văd la finalul zilei că e mai obosită ca de-obicei.

Dar, spre deosebire de prima sarcină, când eram nerăbdătoare să-mi văd bebeluşul, vreau să mă bucur din plin de perioada asta.

Cât se poate de mult! Sunt aproape de atelier, iar clientele mele, mirese în principal, deja mă întreabă dacă voi fi acolo. Şi cred că activitatea te face să treci mai uşor peste perioada postnatală.

Ştii că nu m-am văzut niciodată mamă de băiat? M-am uitat, însă, la hăinuţele de băieţei şi, dacă înainte ziceam că cele pentru fetiţe sunt mai frumoase, acum îmi plac şi astea.

Eu sunt foarte entuziasmat pentru Rox, chiar dacă ea nu s-a văzut niciodată mamă de băieţel. Şi sunt foarte entuziasmat şi pentru Maria, care o să aibă un frăţior. Să vedem cum o să arate mini-Badiu!

Eşti pregătit să schimbi din nou scutece? Că ştiu de la întâlnirea noastră de acum 10 ani că o făceai şi când era Maria mică.

Andrei: Da, eram foarte grijuliu. Atunci eram şi mult mai tânăr, şi mult mai emoţionat, măsuram temperatura laptelui să fie la punct în biberon. Acum ştiu că nu trebuie să fii atât de rigid.

Îl vezi explorator sau business man? Tu pare că le îmbini pe amândouă.

Andrei: Îmi doresc să fie un om frumos, fericit, intelligent şi să-şi descopere singur felul de-a fi. Prea mulţi părinţi încearcă să-şi imprime ce nu au reuşit ei să facă de-a lungul timpului.

V-aţi apucat de amenajat camera copilului?

Roxana: Încă nu, dar ştim cum vrem să arate.

Sincer, eu încă de când s-a născut Maria plănuiam să amenajez şi a doua cameră de copil, deci ea există într-un fel. Probabil se va muta Maria acolo şi îi va ceda camera ei.

La nume v-aţi gândit?

Roxana: Avem câteva variante. Dar parcă la fete era mai uşor...

FOTO: Sorin Stana; hair style: Laura Irimia/Gett's Artistic Team; make-up: Alexandra Ichim/Elena Ciftci Academy; stilist: Madena; vestimentaţie: Helene Pisc, Topman, Hugo Boss, Scotch&Soda/Magazine Collective; locaţie: mulţumim showroom-ului Mobila Dalin, str. Ion Brezoianu nr. 40-42, Bucureşti.