EXCLUSIV Roxana Ciuhulescu & Silviu Bulugioiu: "Survivor a fost un test de supravieţuire pentru amândoi"

Deși au stat departe unul de altul doar două săptămâni și jumătate, a fost de-ajuns pentru amândoi să realizeze cât de mult își prețuiesc mica lor familie.

Trebuia să fi e o zi cu soare, în care s-o putem vedea pe fiica Roxanei Ciuhulescu, Ana, călărind în arena exclusivistă de la Equestria, unde se ţin, de obicei, competiţii de rang înalt. Dar vremea n-a ţinut cu noi şi ne-am retras în manejul interior, unde armăsarul Con Palermo a fost prietenos şi a intrat în acest tablou de familie. Şi Roxana ar fi putut să ne ofere o demonstraţie de echitaţie, dacă n-ar fi împiedicat-o accidentarea de la genunchi, care i-a grăbit, de altfel, şi eliminarea din competiţia Survivor. Dacă despre senzaţiile trăite de ea în Republica Dominicană a tot vorbit în multiple interviuri, iar Ana ar fi pariat, ca şi noi, că va sta câteva luni pe insulă, am vrut să vedem cum a resimţit lipsa ei Silviu Bulugioiu (55), cel cu care împarte de ani buni pasiunea pentru off-road şi alături de care şi-a refăcut viaţa, în 2017.

OK!:  Voi vă știți de ani buni...
Silviu: Prima dată ne-am văzut în 2013 și i-am spus că e cu nasul pe sus.

Așa ți se părea atunci?
Silviu: La momentul ăla, da. Trebuia să organizăm etapa de off-road pe care o făceam la Târgoviște şi ne-am întâlnit cu Roxana, care trebuia să prezinte evenimentul, la acest restaurant, unde…
Roxana: Eram fițoasă. (zâmbește)

Deci n-ai făcut o primă impresie prea grozavă.
Roxana: Eu i-am explicat, mai târziu, că veneam după o zi în care avusesem filmări, era vară, eram leșinată și de la căldură, şi de oboseală și mai eram și întoarsă pe dos de la o discuție cu fostul șef, că nu știu ce făcusem în ziua aia și eram nervoasă. Iar noi eram căsătorită. (zâmbeşte)

Tu erai căsătorit sau burlac?
Silviu: Eram şi eu căsătorit. Dar, cum nimic nu e întâmplător, lucrurile au venit într-o succesiune simultană, fără ca unul să ştie ce i se întîmplă celuilalt. Prin 2015, Roxana s-a alăturat echipei noastre din clubul de off-road şi, spre surprinderea mea, colaborarea chiar a funcţionat, nu a fost cu nasul pe sus și am relaționat foarte normal și ușor. Iar surpriza ulterioară a fost în 2017, când ne-am reîntâlnit la etapa de la Târgovişte şi eram amândoi divorțați.

Până atunci erați doar buni prieteni?
Silviu: Eram camarazi, un lucru pe care din ce în ce mai puțini îl înțeleg. Și, din momentul ăla, lucrurile au evoluat natural.

V-au apropiat singurătățile, cum se spune?
Silviu: Cred că ne-au apropiat, în primul rând, pasiunile. Pentru că e mai ușor să comunici cu cineva care împărtășește aceeași pasiune cu tine, decât cineva care se uită la o mașină ca la mixerul din bucătărie.

Dar nici nu erau prea multe femei passionate de off-road, nu?
Roxana: Să știi că avem destule femei în off-road.
Silviu: Sunt și în club destul de multe, iar atunci erau poate chiar mai multe decât acum, pentru că, între timp, au devenit mămici.

Și, odată cu ele, și tu, Roxana.
Roxana: Da.

De curiozitate, ele mai concurau și când erau însărcinate?
Roxana: Nu, pentru că e sport extrem, centurile trebuie strânse zdravăn, te poți răsturna… Dar culmea e că noi am concurat împreună în etapa de off-road de la Iași, neștiind că eram însărcinată.
Silviu: Era un circuit gen motocross, care nu se parcurge la o viteză ridicată, nu este de prea lungă durată, deci e mai sigur. Așa că, după ce am afl at de sarcina ei, am răsuflat uşuraţi că am ales traseul mai uşor, de trial.

Tu ai anunţat sarcina când eraţi plecaţi într-o vacanță de Revelion.

Roxana: Da, eram în Thailanda cu Ana și tot acolo am afl at și ce sex avea bebelușul. Trebuia să primim rezultatul testului Panorama pe 3 ianuarie, dar a venit mai devreme, în seara de 30 decembrie. Am zis să țin pentru mine și să-i dau vestea exact în primele secunde din noul an. Dar n-am putut să ţin secretul decât 10 minute. (râde)
Silviu: Practic, când m-am întors din camera Anei, căreia m-am dus să-i spun „Noapte bună!“, s-o pup și s-o învelesc, am văzut-o că se agită.
Roxana: Și ți-am zis că a venit rezultatul testului. Și tu ai spus: „E băiat, nu-i așa?“ – că știa că-mi doresc foarte tare un băiat, deși el și-ar fi dorit fetiță. Şi i-am spus: „Da, o să avem un băiețel“.

Tu mai ai copii?
Silviu: Da, tot un băiat, care face 26 de ani. Îl cheamă Tudor Ioan – și cel mic e Ioan, Cezar Ioan. Și, având-o pe Ana, lucrurile s-au balansat. Cumva, tot am obţinut o fiică.

Roxana a spus adesea despre tine că venirea ta în viața ei a liniștit-o, a fericit-o, a armonizat-o.
Silviu: E reciprocă treaba.

Dar fiul tău cum a privit faptul că ți-ai făcut o altă familie?
Silviu: E greu pentru copii să-și vadă părinții despărțiți și să fi e scoşi din coconul cu care sunt obișnuiți. El a avut un cuvânt foarte puternic de spus în momentul divorţului, deşi noi eram separaţi de ceva vreme, dar, din fericire, acum putem relaţiona mai deschis.

A venit să-și vadă fratele mai mic?
Silviu: Da.
Roxana: Dacă pentru Tudor a fost greu că am apărut noi în viaţa lui Silviu, Ana l-a acceptat imediat pe Silviu, de parcă îl aștepta. Imediat s-a atașat de el.
Silviu: Și pentru mine a fost o mare surpriză.
Roxana: În prima fază, când mi-am dat seama că ei s-au apropiat așa de tare atât de repede, m-am cam speriat și am încercat să pun nişte graniţe, pentru că mi-era teamă că, dacă n-o să meargă relaţia, nu voi suferi doar eu.

Adevărul e că voi ați demarat în forță.
Silviu: La vreo lună și jumătate după ce am început să locuim împreună toți trei, Ana deja îmi spunea „tată“, fără să-i ceară cineva asta. Și de-aici șocul.
Roxana: Da, asta m-a panicat. Și încercam să-i explic că, totuși, tata e unul singur, este Mihai. Dar totul a venit natural.

Mihai a avut ceva de spus, când tu ți-ai refăcut viața?
Roxana: Nu. Noi n-am mai avut niciun fel de discuție până anul trecut, în august, când am reuşit s-o conving pe Ana să se vadă cu el, după trei ani de la divorţ. Din fericire, s-a reapropiat de el, au fost şi într-o primă vacanță, doar ei doi. Şi Mihai s-a recăsătorit între timp cu o japoneză, chiar de ziua mea, în 2018. Chiar m-am bucurat că și-a refăcut viața. Nu au copii, dar el mai are un băiat dintr-o căsătorie anterioară, care are 20 de ani.

Acum o simți mai liniștită pe Ana?
Roxana: Cred că este o evadare pentru ea, pentru că acolo este răsfăţată, i se fac toate poftele și e ca o fugă de-acasă. Acum e mare, are 14 ani.

Ce e mai provocator, să ai un copil de grădiniță sau un adolescent? Că voi îi aveți pe amândoi.
Roxana: Copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari. (zâmbește)

Măcar tu, Silviu, mai ai un pic de antrenament.
Silviu: Nu cu fete, dar am un pic de antrenament.

E mai simplu cu fetele?
Silviu: Nu.
Roxana: E greu pentru că e în perioada rebelă, când ea le știe pe toate, când se îndrăgosteşte şi asta se vede în scăderea notelor, când începe să se ascundă – am prins-o fumând țigară electronică, a fost un şoc! Eu încerc să-i rămân prietenă, să-i fiu apropiată, ca s-o ajut să treacă peste vârsta asta dificilă.

Făceai și tu lucrurile astea la 14 ani?
Roxana: Nu, eu la 14 ani făceam sport de performanță. Pentru mine, nu existau decât școală și antrenamente. Ce țigări, ce iubit? Când eram în cantonament, aveam câte trei antrenamente pe zi.

Dar crezi că, dacă ai fi înregimentat-o într-un sport, uite, ca echitația, care îi place, ar fi fost altfel?
Roxana: Nu știu, dar e clar că vremurile s-au schimbat și că trăim în era tehnologiei, unde tabletele și telefoanele sunt mai preţioase decât lumea exterioară.

Cezar are 4 ani. Ce îi place lui să facă?
Silviu: Orice fac părinții!
Roxana: Să se cațere peste tot. Şi este înnebunit după mașini, evident
Silviu: Să nu care cumva să pornesc mașina de de curse și să nu fi e pe lângă ea sau în ea, că ne știe tot cartierul.

Sunteți părinții care își iau copiii după ei peste tot?
Silviu: Da, atâta timp cât zona de campare sau de secretariat ne permite să fi m cu toții. Dacă, însă, e o locație în care nu ai facilități și aștepți doar să vină mașina din traseu, atunci trebuie să ne gândim la ce e bine pentru ei.

Ana are răbdare cu Cezar?
Roxana: Nu prea mai are. De când a devenit atât de energic și de zgubilitic şi de când intră în camera ei și devastează tot, apar în fiecare zi discuții.

Dar, în curând, vă mutați în casă nouă.
Silviu: Nu vrem să vorbim până nu sunt toate actele făcute.
Roxana: În primul rând, ne-am săturat să stăm cu chirie și ne dorim căminul nostru. M-a distrat că, după ce m-am întors de la Survivor, mulţi au scris că-mi iau casă cu banii de acolo.

Apropo, au fost bani mulți?
Roxana: A fost o sumă frumușică, dar eu am stat acolo doar două săptămâni și jumătate.
Silviu: Dar experiența Survivor a fost un test de supraviețuire pentru amândoi.

Înțeleg că ți-a fost greu să rămâi acasă, cu doi copii.
Silviu: De descurcat cu copiii nu e o problemă, pentru că eu mi-am închis business-urile cu câteva luni înainte de-a se naște Cezar, tocmai ca să-mi petrec timpul cu familia, motivat de faptul că la fi ul meu cel mare am făcut exact pe dos, considerând că, dacă îi dau ce îi trebuie, acopăr lipsa mea. Și relația n-a fost dintre cele mai bune! Ca atare, am închis tot și, practic, vreo zece luni, n-am făcut decât să ne bucurăm de viaţa de familie. Dar, revenind la Survivor, am avut o senzaţie şocantă, cum că ar fi murit. Să ai o casă plină de amintiri, de haine, să te aștepți s-o vezi și să nu fi e, să nu ai cum să iei legătura cu ea sub nicio formă, să nu ai nicio informație de la producători, eu asta am asemuit-o cu situația în care, Doamne ferește, n-ar mai fi fost printre noi.

Și copiii?
Silviu: Copiii… celui mic a trebuit să-i spun că mami e la serviciu și să-i mut Roxanei mașina de acasă, ca să mă creadă. Ana, ca orice adolescentă, a fost foarte mândră și a fost în centrul discuțiilor din liceu, că mama ei era acolo – motiv pentru care s-a simțit foarte bine, cel puțin în relația cu colegii. Acasă nu-i era tocmai bine, dar a supraviețuit.
Roxana: Și a fost dezamăgită când m-am întors…

Dar tu, când ai auzit ce a simţit Silviu, ai fost șocată?
Roxana: Da. Nu mi-am imaginat că o să fie atât de greu. Și pentru mine a fost foarte greu, am plâns foarte mult, în fiecare zi simțeam că mă sufoc de dorul lor. Eu n-am putut să mă adaptez acolo. Au fost niște impedimente mari: foame, frig, umezeală, insecte, drumul de câte o oră și jumătate pe mare, accidentarea – când mi s-a umflat piciorul și m-au dus la spital să-mi scoată lichidul. A fost tare dureros.

Te-ai refăcut?
Roxana: M-am refăcut mental. Fizic, trebuie să-mi fac o operație de reconstrucție a genunchiului, pentru că am ruptură de ligament încrucișat și de meniscuri, am articulația praf, dar continuu să fac sport, pentru că musculatura susține ligamentul.

Ştiu că lucrezi la Ministerul Educaţiei şi Sportului. Dar, după Survivor, nu ţi-e dor de TV? Nu-ți găsești locul din nou în media?
Roxana: Ba da. Doar am făcut 13 ani Promotor! Sincer, eu nu mi-am propus să merg să lucrez la stat. Treaba asta a apărut în pandemie, când toate proiectele mele au căzut, când nu mai era buget pentru nimic. Inclusiv Promotorul, pe care trebuia să-l reîncep într-o versiune online, nu s-a mai concretizat.

Dar am văzut că tu ai făcut pe online niște test drive-uri.
Roxana: Da și fac în continuare. Încerc să reconstruiesc zona asta.

Ce-ți mai dorești să ți se întâmple?
Roxana: În primul rând, abia aștept să ne luăm casa, pentru că visez la căminul nostru de atâta vreme. Îmi doresc să mă întorc în media, să renasc în domeniul ăsta și, bineînțeles, să fim sănătoși, pentru că am avut tot felul de episoade, inclusiv Covid-ul pe care l-am luat după ce m-am întors de la Survivor, pentru că eram cu imunitatea la pământ.

O să mai iei în considerare reality show-uri, poate o Asia Express?
Roxana: Da, culmea e că la Asia Express trebuia să merg în 2017. Cine ştie, eu sunt omul care preferă să regrete că a fost, decât să se întrebe mereu cum ar fi fost.

Fotograf: SORIN STANA, make-up: ENDORPHIN LAB, hair style: ROXANA CANTEMIR, stilist: MADENA; vestimentație: RESERVED, garderoba personală; locație: Mulțumim CLUBULUI DE ECHITAȚIE EQUESTRIA, str. Hipodromului, Tâncăbești, Snagov.