Exclusiv! Simona Ţăranu, vacanţă în Maldive în plină pandemie: “Angajaţii purtau mască în permanenţă, dar turiştii nu”

Simona Ţăranu, frumoasa prezentatoare a ştirilor Digi Sport, şi soţul ei s-au răsfăţat cu o vacanţă în Maldive, o escapadă binevenită după un an dificil, cum a fost 2020.

Cum se desfăşoară exact un sejur în pandemie, care au fost regulile pe care le-au respectat cu stricteţe, ce teste au fost nevoiţi să facă, atât la venire, cât şi la plecare, când au renunţat la mască, despre toate astea aflaţi într-un interviu OK!

Ce destinaţie de vacanţă ai ales? Cât a durat? Am făcut o tradiţie ca la fiecare început de an să mergem în căutarea verii. De data aceasta nu ne-am făcut planuri, nu am organizat noi vacanţa, ci ne-am lăsat pe mâna unei agenţii. Din cauza vremurilor pe care le traversăm, a fost primul an în care s-a ocupat în totalitate de vacanţă noastră o agenţie. Şi nu regretăm nimic. Am ales Maldive, pentru că era o destinaţie accesibilă, în primul rând din cauza procedurilor parcurse în contextul pandemiei, dar şi din considerentul că nu am mai fost acolo. Am stat 9 zile, iar în detrimentul zborului charter am optat pentru o cursă de linie, cu escală în DOHA. Pentru că nu am organizat noi vacanţa şi nu am mai simţit-o ca pe o aventură, am avut câteva dorinţe. Nu ne plac zonele comerciale, aglomerate. Vrem să ne simţim mai aproape de natură, să avem parte de intimitate. Aşa că am optat pentru o insulă mică, cu un singur resort, mai puţin cunoscută şi unde nu te împiedici de şezlonguri la tot pasul. Ne-am dorit linişte şi relaxare. Să nu auzim nicio notă muzicală, ci să lăsăm natura să ne încânte. Câte teste pentru covid a trebuit să faceţi? Unul obligatoriu, pentru intrarea în Maldive. Dar noi am făcut 2, şi la plecare de pe insulă. Atunci când ne-am întors în România nu era obligatorie testarea la intrarea în ţară. Noi am vrut să fim siguri. Şi am mai făcut un test PCR în ziua a 8-a a carantinei, pentru a putea ieşi din autoizolare în a 10-a zi de la întoarcerea din Maldive. La jumătatea vacanţei regulile către şi dinspre aceste insule au fost schimbate. Maldive a fost introdusă pe lista zonelor cu risc, în contextul pandemiei, şi astfel carantina a fost obligatorie la revenirea în ţară.  

Până să ajungem pe atol, da, masca era obligatorie peste tot. De când am păşit pe insulă ştiam că nu avem de ce să ne facem griji. Toţi angajaţii purtau mască în permanenţă, dar turiştii nu. Nu erai îmbarcat în avion din România dacă nu făceai dovada unui test PCR negativ. Doar la resort nu se purta masca, dar utilizam dezinfectant la intrarea în fiecare locaţie de pe insulă.

Resortul a fost gândit spre a oferi multă intimitate şi ne-am simţit cu adevărat mai aproape de natură. Chiar dacă gradul de ocupare era de aproape 100%, nu s-a simţit asta deloc. Poate şi pentru că am dat peste turişti ruşi care pe timp de zi nu ieşeau din camere din cauza căldurii.

Este vacanţa în care, din punct de vedere financiar, noi investim cel mai mult. Şi în fiecare an o pregătim cu mult timp înainte, ne dorim să bifăm mai multe insule, să explorăm, să luăm pulsul locului, să fie o experienţă cu adevărat inedită. Nu suntem turişti all inclusive. Căutăm plaje sălbatice sau unele mai puţin accesibile omului, vrem să vedem cum trăiesc localnicii, să le ascultăm poveştile, să gustăm din preparatele tradiţionale. Anul acesta a fost diferit. Din momentul în care am ales destinaţia, numai când spui Maldive, te gândeşţi la lux şi comercial. Cu toate acestea, am fost încântată să observ că nu totul se rezumă la cantitate, ci şi la calitate. Chiar dacă ştiam că sunt într-un resort de lux, eram înconjurată de vegetaţie la tot pasul, erau foarte puţine şezlonguri, şi doar în dreptul zonei de cazare, iar acest aspect îţi crea sentimentul de insulă sălbatică. Auzeai doar foşnetul frunzelor de palmier şi valurile uşoare care se „topeau” la mal.

Chiar dacă nu este genul de insulă de unde îţi poţi alege fructele direct din copac, am fost surprinşi să observăm cât de deschişi sunt angajaţii. Palmierii aveau nuci de cocos numai bune de mâncat, aşa că un angajat s-a urcat într-un palmier şi ne-a cules câteva. Chiar dacă nu ne lipsea nimic la restaurant, am apreciat cu adevărat acest gest şi am savurat din plin nucile de cocos. O altă experienţă inedită a fost zborul cu hidroavionul. Merită încercat măcar o dată. Chiar dacă este mai incomod faţă de un zbor cu o aeronavă de mari dimensiuni şi ai parte de un zgomot permanent, ceea ce vezi e unic. Un spectacol al atolilor, o pictură. Cât poţi cuprinde cu privirea sunt numai atoli, ca nişte picături uriaşe în ocean.

În fiecare zi, la ora 17:30, pisicile de mare veneau la mal, mereu în acelaşi loc, să primească mâncare. Ele îşi luau cina sub privirile şi mângâierile turiştilor. Evident, şi acest „spectacol” era atent supravegheat angajaţii resortului.

Anul acesta, nu. Dacă în alte vacanţe mereu mi se întâmplă câte ceva (în special eram înţepată de către o vietate marină atunci când făceam scufundări), anul acesta nu am avut parte de nicio „aventură”. La un resort de lux e greu să ai parte de peripeţii. Toată insula este verificată în permanentă, astfel că nici de scoici nu te poţi bucura, pentru că nu le găseşţi. Plaja era curăţata şi dimineaţa şi seara, ca nu cumva să te înţepi. Şi nu vorbesc din ce am auzit. Fiindcă am o pasiune neînţeleasă pentru scoici, nu am priceput de ce nu am găsit niciuna. Aşa că m-am trezit într-o dimineaţă la ora 6 să văd răsăritul şi am zărit doi angajaţi ai resortului, cu o roabă după ei, curăţând plaja în lung şi lat. Aşa că de la scoici m-am reorientat rapid către flori. Şi pentru că doar în astfel de insule găsesc florile preferate, Frangipani, mi-am dorit ca în fiecare zi să am parte de ele. Culmea, numai la vila în care am stat noi nu erau, aşa că am „împrumutat” de la vecini. Baia era acoperită parţial şi puteam vedea peste pereţii înalţi ce copaci are vecinul. Culmea, în baie aveam şi o scară decorativă, pe care eu am folosit-o pentru a-mi atinge scopul. Aşa că m-am urcat pe ea şi m-am servit cu câteva flori din copacul vecinului.

Ţînând cont că resortul îţi oferă toate condiţiile, nu aş spune că a fost scump. Ei nu produc nimic pe o astfel de insulă. Totul se aduce cu barca. Acum depinde de bugetul fiecăruia. Poţi alege insule mai comerciale, mai mari şi aglomerate, astfel preţul unei vacanţe este mai mic, sau poţi opta ceva mai îndepărtat şi sălbatic. Dar cu cât eşti mai departe de capitala Male, costurile se măresc. La transportul către atolul ales se adaugă pachetul all inclusive, asta înseamnă că nu îţi lipseşte nimic în mijlocul Oceanului Indian. Evident că toate acestea vin la pachet cu un cost pe măsură.

Noi în fiecare an alocăm aproximativ aceeaşi sumă. Doar că vedem mai multe şi avem parte de alte experienţe. Nu am mai fost în Maldive până acum, dar preţurile sunt asemănătoare cu Seychelles şi poate uşor mai ridicate faţă de Mauritius.

Ce ţi-ai achiziţionat de acolo?

Din păcate, nimic. Acesta este un aspect negativ. Nu se produce nimic în astfel de zone şi nu am putut oferi un cadou „tradiţional”. În aeroport erau magazine cu ceaiuri, dar, deşi plantele şi mâna de lucru provin din India, brandul aparţine Marii Britanii şi se specifică acest aspect într-o mod cât mai evident pe cutie. Am recuperat însă în DOHA şi am ales de aici câteva cadouri.

Nu cer mult, ţinând cont şi de vremurile pe care le traversăm. Mi-e dor de un parc de distracţii. Iar Italia are două astfel de atracţii. Mi-aş dori să mă bucur de un astfel de divertisment vreo două zile. De asemenea, pentru că se tot amână, sper ca anul acesta mariile competiţii să se desfăşoare cu spectatori, măcar şi cu 30% din capacitate şi să am ocazia să merg la un meci important transmis de Digi Sport.