Exclusiv! Sonia Argint Ionescu, despre primii bani câştigaţi şi momentul în care s-a supărat pe fratele ei: "M-a durut foarte tare şi mi s-a părut extrem de nedrept"

Şi-a început cariera ca şi model, dar a ajuns să facă televiziune. În copilărie era poreclită Sonata, dar nu a aflat nici până astăzi de ce. Sonia Argint Ionescu a vorbit cu OK! despre perioada celor mai frumoşi, despre momentul în care fratele ei i-a citit jurnalul, dar şi despre perioada în care familia s-a confruntat cu anumite lipsuri financiare. Aflaţi lucruri mai puţin ştiute din viaţa prezentatoarei de la TVR1.

OK!: Care este cea mai veselă amintire pe care o ai din copilărie?

Sonia Argint Ionescu: Unul dintre cele mai fericite momente din copilăria mea a fost prima plecare din ţară,  în Austria. În clasa a doua, când m-am calificat printre primii 15 elevi din clasă care au beneficiat de o lună de zile de studiu la Viena. 

Dar cea mai tristă?

Hmmm ...  îmi amintesc că m-a durut foarte tare şi mi s-a părut extrem de nedrept atunci când fratele meu mai mic mi-a citit jurnalul. 

Ai fugit vreodată de acasă?

Niciodată. Nu prea fug, mai degrabă alerg.

Cum îţi câştigai banii în copilărie? Recurgeai la vreun subterfugiu?

Încă de la 16 ani, când am început să lucrez ca model, îmi câştigam banii de buzunar, poate chiar mai mult decât atât. Pentru mine a fost tot timpul important să am o anume independenţă financiară, să nu fie nevoie să cer tot timpul cuiva bani pentru ceea ce îmi doresc şi să fie nevoie să mă justific. 

Aveai vreo poreclă?

Mi se spunea Sonata. Nici acum nu înţeleg de ce.

Cea mai cruntă pedeapsă primită?

Nu a existat. Nu a fost nevoie să fiu pedepsită. Bătută nici atât. 

Cea mai mare boacănă făcută?

Am ţinut ascuns ceva. Nu am recunoscut cu subiect şi predicat nici până în ziua de astăzi. 

Ai avut parte şi de accidente în copilărie?

Da, am avut o mână ruptă, pentru că un coleg m-a împins de la geam. Eram la o petrecere unde ne jucam leapşa sau ceva prin casă. Într-una dintre camere geamul dădea într-un balcon. Şi săream din cameră în balcon. 

Care a fost momentul în care nu ţi-ai ascultat părinţii şi ai regretat după?

De fiecare dată când nu mi-am ascultat părinţii în mod voit, am avut dreptate să o fac.

Momente dificile trăite?

Au fost nişte momente mai dificile financiar, atunci când ai mei au făcut o investiţie imobiliară care îi cam secase de resurse. Şi a fost necesar ca o vreme să reducem foarte multe cheltuieli. Asta mi s-a părut destul de neplăcut.

Ai trăit şi vreo iubire în adolescenţă?

Normal. Ce ar fi adolescenţa fără iubire, fără suferinţa de rigoare? 

Te-a afectat in vreun fel regimul comunist?

Cei 8 ani pe care i-am petrecut în timpul regimului comunist sunt undeva foarte departe şi dintr-o perioadă a copilăriei în care singura mea preocupare era să mă joc, să fiu fericită. Am avut noroc să am nişte părinţi întreprinzători, care făceau eforturi să nu ne lipsească mai nimic. Probabil că de aici mi se trage şi faptul că nu sunt un om cu frustrări generate de lipsuri.