Exclusiv Toto Dumitrescu, fiul lui Ilie Dumitrescu: "Am suferit din dragoste şi merită"

L-am cunoscut atunci când s-a lansat filmul „Un pas în urma serafimilor“, în care a avut unul dintre rolurile principale. Şi l-am redescoperit cu o mie de feţe pe fiul lui Ilie Dumitrescu la emisiunea „Te cunosc de undeva“

A studiat actoria la Londra şi s-a remarcat în filmul "Un pas în urma serafimilor", ocazie cu care am realizat primul interviu cu el. Aflam atunci că tatăl său, Ilie Dumitrescu, nu l-a încurajat neapărat să intre în lumea fotbalului, acolo unde presiunea numelui pe care îl poartă ar fi fost prea mare. În schimb, mama lui, Letiţia Badea, i-a remarcat încă din şcoala primară înclinaţia spre actorie. Şi aşa a prins, încetul cu încetul, contur drumul lui în lumea filmului. Anul acesta a fost, însă, unul cu suişuri şi coborâşuri. Dacă despre părţile mai puţin bune ale acestui an, în care s-a scris şi despre abaterile sale din categoria greşelilor tinereţii, vrea să uite complet, în schimb, despre exprienţa de la "Te cunosc de undeva" ar sta oricât de vorbă. Practic, emisiunea de la Antena 1 a fost pentru el şi o porţie de actorie într-un an pandemic în care breasla actorilor în care el a intrat a fost profund afectată. Dar a fost, totodată, şi o experienţă din care a avut multe de învăţat. Despre toate acestea şi despre cum e dragostea la doar 23 de ani proaspăt împliniţi pe 23 decembrie am stat de vorbă în cele ce urmează cu fiul fotbalistului Ilie Dumitrescu.

Snoop Dogg, Frank Sinatra, David Lee Roth, Patricia Kaas... Care a fost pentru tine artistul cel mai greu de interpretat la "Te cunosc de undeva"? Toto Marilyn Monroe, cu siguranţă.

Pe partea de actorie, m-am pregătit cât de mult am putut pentru toate personajele, însă am dat atenţie mai multă celor mai deosebite şi celor de compoziţie. Pe partea muzicală, m-am pregătit intens pentru fiecare, cam şapte ore pe zi, studiind vocea, încercând să ajung cât mai aproape de particularităţile fiecărui personaj. La dans sunt cam slab...

A fost o provocare, într-adevăr. La început, nu eram deloc încrezător în vocea mea. Pe parcursul emisiunii, după sute de ore de repetiţii şi de luptă cu mine, am reuşit să îmi descopăr această voce interioară şi am dezvoltat curajul execuţiei. Tehnica de respiraţie şi de deschidere a gurii este cea mai importantă alături de vocalizele zilnice. În plus, este important să vizualizezi ce note vrei să atingi. Am descoperit că, dacă ai ureche muzicală, poţi să-ţi antrenezi vocea.

Nu am crezut că voi face faţă, vocal, însă am făcut-o.

Da, mă urmăreşte şi nu ezită să-mi spună cât de mult i-au plăcut transformările şi susţine că a fost uimit de diversitatea de care am dat dovadă.

A fost dificil. Un moment greu, deşi nu am avut simptome. Pe vremea când am contractat eu virusul, oamenii diagnosticaţi cu Covid erau obligaţi să stea în spital până când le ieşeau două teste negative, consecutiv. Asta a fost uşor neconstituţional, dar asta e. Am stat 11 zile în spital, închis.

Aş fi luat măsuri anti-virus şi dacă nu făceam Covid. Cu atât mai mult, este important să ne protejăm cetăţenii mai vulnerabili, dar şi pe cei aparent rezistenţi, deoarece ştim că virusul reacţionează diferit în fiecare organism. În schimb, nu sunt de acord cu purtarea măştii pe stradă, în aer liber, mai ales dacă nu ne aflăm într-o aglomeraţie similară cu cea de la un concert.

Îmi este dor de tot, absolut. De căldura umană şi de a face actorie, cel mai mult.

Suntem afectaţi, nu sunt prea multe producţii în picioare în acest moment, însă am toată speranţa că situaţia se va schimba în bine. În curând, s-ar putea să joc într-un serial românesc, însă nu este încă nimic sigur.

Mă uit, mai mult, la filme. Îmi plac mai mult decât serialele. Părerea mea este că time-frame-ul în care se spune o poveste într-un lung metraj este ideal. Un top 3 al meu ar fi: 2001: A Space Odyssey (1968), La Piel que Habito (2011), Blue Velvet (1986).

Nu mă sperie prea multe, deoarece încerc să fiu optimist. Sunt sigur că binele va învinge răul deoarece suntem, cei mai mulţi dintre noi, buni şi puri, în esenţă. Sunt sigur că totul va fi mai bine când vom renunţa la frici.

Dacă te referi la o parteneră de viaţă, nu am pe nimeni, momentan.

Cu toţii am suferit din dragoste. Da, am suferit şi pot spune că merită. Cel mai oribil lucru este să nu simţi nimic.

Cred în fidelitate la fel de mult precum cred în capacitatea omului de a deveni mai spiritual, mai evoluat şi de a renunţa la poftele trupeşti de natură (relativ) primitivă. De obicei, oamenii fideli fac compromisuri, însă, pentru că ei au anumite valori care îi fac să vadă lucrurile aşa.

A iubi înseamnă a lăsa liber. Nu de mult am învăţat asta. Posesivitatea şi gelozia sunt de natură toxică şi subliniază lipsa de încredere în sine şi în partener.

Când am interpretat un text, acum două zile.

Am moştenit multe, în mod cert. Încerc să cred că iau ce este bun din tot ce mă înconjoară, însă asta este o părere subiectivă.

Nu a trebuit să-mi spună, deoarece am văzut la el, direct, modul în care îi influenţează viaţa de zi cu zi.