Ilie Năstase & Brigitte Sfăt: „Nu reuşeşte nimeni să ne dezbine“

15 februarie 2013   Interviu

Marele campion Ilie Năstase şi logodnica sa, Brigitte Sfăt, se tachinează din dragoste, într-un ping-pong de replici savuroase. Dezarmându-i pe cei care le cântă prohodul, Ilie şi Brigitte vorbesc despre logodna de la Londra, despre cererea în căsătorie de la Saint Tropez

Marele campion Ilie Năstase şi logodnica sa, Brigitte Sfăt, se tachinează din dragoste, într-un ping-pong de replici savuroase. Dezarmându-i pe cei care le cântă prohodul, Ilie şi Brigitte vorbesc despre logodna de la Londra, despre cererea în căsătorie de la Saint Tropez, despre cele două verighete realizate pe comandă la Paris, dar mai ales despre dovezile mici şi importante de iubire pe care şi le oferă unul altuia zilnic.

O mai alintaţi pe Brigitte „Mamaie“?

Ilie Acum îi spun „Brigi“ şi se enervează foarte tare. De ce te enervezi, Brigi?

Brigitte Pentru că urli pe stradă, în gura mare. Şi nu-mi place.

Eu o alint şi ei nu-i place, poftim!

Cum vi s-a instalat Brigi la inimă: încet şi sigur sau dintr-odată?

Cu timpul. Încet şi sigur.

Nu ştiu cât de sigur, că tot îmi spui că am 36 de ani, că-s cam bătrână pentru tine, că trebuie să te orientezi spre una mai tânără. Di­mineaţa, se uită în oglindă şi zice: „Mamă, ce bărbat bine sunt! Arăt cam bine pentru vârsta mea“.

Păi, dacă nu-mi spun eu, cine să-mi spu­nă?!

Relaţia cu Brigitte a început, practic, la telefon…

Am văzut-o în emisiunea „Acces direct“, în­tr-o problemă cu o casă care urma să i se demo­leze. Am sunat în studio şi i-am lăsat numărul meu de telefon lui Mădălin Ionescu, cu mesajul că pot să o ajut dacă are nevoie. El i-a dat numă­rul, fără să-i spună cine sunt. Cum i se rezolvase problema a doua zi, nu m-a mai sunat, deşi îşi băgase numărul în memorie ca „Acces direct“. După vreo săptămână, m-a sunat din greşeală, exact când era în biserică (se botezase la pen­ticostali cu vreo două luni îna­inte). Eu am sunat-o înapoi, ea mi-a respins apelul şi m-a sunat după ce s-a terminat slujba. Nu şti­am cine e, ea nu ştia cine sunt, mă avea „Acces direct“ în telefon. Într-un final, am elucidat identităţile şi, cum nu mai găseam motiv s-o ţin de vorbă, pen­tru că îmi spusese că şi-a rezolvat problema, i-am spus să mă sune dacă mai are nevoie de ceva. A, şi am rugat-o să-mi dea un mesaj cu numărul, că nu ştiam să-l bag în memorie. Mi-a scris „Bună, Ilie!“ şi cam atît. Ne-am conversat sumar. Într-o seară, într-un moment de panică generat de fostul ei soţ, am devenit confesorul ei prin telefon. Am susţinut-o moral.

Eram într-o periodă neagră a vieţii mele, aveam nevoie să mă agăţ de o rază de soare care să-mi lumineze viaţa.

Cum s-a desfăşurat, propriu-zis, prima întâlnire?

Era în Turcia şi îşi rezervase bilet de avi­on să vină în Timişoara, să mă vadă. Nu ştia cum să pună problema, să afle dacă am forme, dacă sunt înaltă. După ce i-am spus că am 57 de kg la 1,76 m înălţime, zice: „Şi dacă erai grasă, te slă­beam eu. Dacă nu aveai fund, îţi puneam eu“.

Eram curios cum arată în realitate. Mi-a plă­cut ce-am văzut la televizor şi voiam să aflu mai multe. Apoi, mai aveam un stres: să aflu dacă fumează sau nu înainte să ajung la Timişoara.

Mă sună din aeroport: „Ce să-ţi aduc? Rahat? Ţigări? Ce ţigări fumezi?“. Zic: „Nu fu­mez“. Zice: „Ah, ce bine, că, dacă fumai, nu mai veneam“. M-a enervat puţin. Că eu mă lăsasem de fumat cu şase luni înainte. În religia penti­costală, n-ai voie să fumezi.

Ţigări n-ai voie în religia voastră, alcool n-ai voie, dar sex ai voie?

Doar măritată! (

)

Luăm o dispensă. Vezi, de aia nu merg eu la biserică, ca să pot să curvesc. (

) Nu m-a convins niciodată s-o însoţesc, deşi ea merge de trei ori pe săptămână. Mi-a umplut casa de icoane si crucifixe.

Nu-i mai simplu s-o luaţi de soţie decât să obţineţi dispensă? Primul pas l-aţi făcut. V-aţi logodit…

Cred că eram beat în seara aia. (

)

Prima dată, m-a cerut la Saint Tropez, dar nu avea inel. După două luni, m-a cerut şi la Londra, în genunchi, în faţa Nadiei Comăneci. Mi-a dăruit un inel Cartier foarte frumos. Lui i-ar fi plăcut varianta din aur alb, dar, pentru că nu era pe stoc, n-am ratat ocazia şi l-am luat pe aur galben.

Te-ai grăbit. Vezi să nu te enervezi, să-l arunci, că tu te enervezi repede.

Dacă mă enervez, îl scot pe celălalt, stai liniştit!

Ştie ea ce să arunce. (

)

Care celălalt?

Celălalt e un fel de verighetă. Avem amândoi la fel, de aproape un an. Le-am co­mandat la Paris, că Ilie are degetul gros şi se găsesc greu inele pe măsura lui. M-a păcălit cu verigheta asta. Şi-a luat un angajament pe termen lung, fără termen de execuţie. Hai s-o facem, dar, de fapt, n-o facem încă. A zis să le purtăm, ca şi cum am fi căsătoriţi. Ca să nu ne mai tot întrebe lumea de ce nu ne căsătorim, mi-a pus verigheta pe deget şi-a scăpat. M-a luat valul după ce m-a cerut, dar acum, nu mă mai agit. Nu mă grăbesc să mă mărit, c-am mai fost măritată de două ori.

Eu, de trei! (

)

Cum aţi combătut răutăţile despre Brigitte, cu care vi se adresau cunoscuţii la începutul relaţiei?

Şi cu celelalte femei din viaţa mea a fost la fel. Deci, eram obişnuit. Pe mine nu m-au atins răutăţile, pe Brigitte cred că au deranjat-o mai tare. Mie îmi place ea, ca om, şi nu mă intere­sează că a făcut puşcărie. Câţi oameni n-au făcut puşcărie nevinovaţi?

Mulţi merg pe principiul „Dezbină şi cucereşte!“. Dar nu reuşeşte nimeni să ne dez­bine. Nu mai suntem cum am fost până acum un an, doar un cuplu care trăieşte frumos şi-şi ţine de frig noaptea, care se trezeşte dimineaţa şi pleacă în călătorii. Am devenit mai mult de-atât. Sunt fericită că pot fi alături de Ilie în pro­iectul şi visul lui de 13 ani, acela de a pune pe picioare o academie de tenis.

Când ai devenit sigură pe relaţia cu Ilie?

N-am fost niciodată sigură. În relaţia asta, sunt un înotător care a nimerit într-un râu şi merge cu valul. Vom vedea dacă valul mă va duce la mal sau în altă parte. Nu mi-am planifi­cat nimic.

Fizic, ce vă place cel mai mult la Brigitte?

Ce e natural.

Ce e natural?

Păi, silicoane are de la 20 de ani, buzele şi le-a injectat, deci şi le-a stricat… Ochii îmi plac. Lentilele. (

)

Îmi mai pun, din când în când, lentile de contact verzi şi mă ceartă. Iar eu îi zic: „La­să-mă-n pace, că, la «Acces direct», când m-ai remarcat, aveam lentile!“.

Cât aţi stat cel mai mult despărţiţi?

Patru zile.

V-aţi certat vreodată atât de tare încât să nu vă mai vorbiţi cu zilele?

S-a întâmplat o dată, în Anglia. Băuse puţin şi mi-a zis nişte prostii. El mai spune lu­cruri pe care le regretă ulterior. N-am vorbit cu el 24 de ore. Încerca să mă-mbuneze, mă ciu­pea. Vorbeam cu toată lumea, numai cu el nu.

Şi la ce ţi-a folosit?

Păi, mi-a folosit, că n-ai mai făcut nici­odată de-atunci.

Cine lasă primul de la el după o ceartă?

Depinde cine a greşit. Dacă greşesc, las şi eu.

Du-te, bă, de-aici!

Eu mă enervez cam repede, într-ade­văr, şi, uneori, mă descarc pe el. Într-o oră, cam aşa, îmi dau seama c-am greşit şi încerc să re­par, gătindu-i ceva ce-i place. Mai degrabă fac o faptă bună decât să zic „Iartă-mă!“. La ce-mi foloseşte că zic „Iartă-mă!“, dacă repet greşeala? Câteodată, am mustrări de conştiinţă că nu mă port bine cu Ilie.

Da, mă repezi mereu şi îmi reproşezi că mă gândesc prea mult la sex.

Normal că-ţi reproşez asta, dacă eu stau concentrată, cu ochii-n contracte, şi încerc să studiez, iar tu mă întrebi prostioare.

Mi-ai zis că sunt obsedat de sex la vârsta mea. Nu mi-ai zis tu aşa?!

Nu te mai prosti, Ilie! Motiv real de ceartă, de exemplu, am avut zilele trecute de la nişte nişe de rigips pe care eu le-am pus într-o încăpere, iar lui i s-au părut ţărăneşti. Numai că, după câteva zile, i-a cerut şi el meseriaşului, pe ascuns, unele la fel. M-a enervat foarte tare, m-am simţit frustrată, am zis „Vai, n-am gusturi deloc!“.

Ai gusturi de Timişoara.

Mă enervează că niciodată nu apreci­ază când fac ceva bine. Nu zice niciodată: „Bra­vo!“.

Ba da, când faci sex bine, îţi spun. Recunosc când te implici. Când adormi, nu e OK. O să-ţi zic „Bravo!“ când o să stai trează. (

)

Uite aşa ne tachinăm toată ziua! Câte­odată, am senzaţia că şi-a făcut un scop în viaţă din a mă enerva.

Foto: Sorin Stana

Mai multe