Ilinca Vandici: ”Relaţia înseamnă compromis de la cap la coadă”

23 iunie 2016   Interviu

Jovială, extrem de fotogenică şi foarte sigură pe ea, prezentatoarea a dat startul verii cu OK!, acceptând provocarea unui pictorial sexy.

Este în televiziune de 11 ani şi crede că a evoluat foarte mult de la momentul în care a debutat şi până acum. Am descoperit-o extrem de de­taşată, ţinând, parcă, un discurs despre tren­dul acesta zen al lumii moderne. E împăcată cu ea, împăcată cu trecutul şi extrem de optimistă în ceea ce priveşte viitorul. Şi a fost destul de greu să o descos despre actuala relaţie cu fotbalistul Cătălin Ţîră, căci şi-a învăţat lec­ţia din celelalte relaţii extrem de expuse. Ea e Ilinca, fata care, atunci când nu ne zâmbeşte de la TV, sigur mănâncă ceva sănătos pe undeva sau e la sala de sport.

De când te cunosc ai foarte multă grijă de felul în care arăţi. Cât de mult contează pentru tine aspectul fizic?

Ilinca: În societatea în care trăim, contează foarte mult as­pectul fizic. Dacă vorbim despre frumuseţea naturală, nu despre cea artificială, atunci acest gen de frumuseţe vine din lucrurile pe care le faci sau le gândeşti, din ceea ce mănânci sau din clipele de bucurie. Şi deşi poate suna a clişeu, frumu­seţea vine din interior. Dacă vorbim de cea artificială, atunci putem apela şi la alt gen de metode. Dar eu aleg prima vari­antă şi de vreo patru ani am ales un stil de viaţă sănătos. De la o alimentaţie corectă, dar nu bazată pe diete draconice, ci pe o foarte mare grijă la modul în care combin alimentele, până la practicarea sportului. De mică am făcut balet, dan­suri moderne, fitness, ore de bosu şi fac în continuare sport de vreo patru ori pe săptămână. Nu pierd nopţile, sunt sfinte cele opt ore de somn, nu fac excese, nu consum alcool, dar nu cred în lucrurile devenite perfecte peste noapte, cred într-un efort susţinut în orice domeniu al vieţii.

Eşti pentru operaţiile estetice în general sau doar atunci când este nevoie?

Deocamdată nu am nicio operaţie estetică şi cred că de ceva vreme trendul a început să redevină cel al femeilor cu o frumuseţe naturală. Nu am simţit nevoia să schimb nimic la mine până acum, nu vreau să schimb nimic la mine în momentul de faţă, pentru că nu consider că e ceva de schimbat. Dar sunt convinsă că după ce voi naşte, voi avea nevoie de anumite retuşuri şi atunci le voi face, pentru că ţin la mine în primul rând şi îmi place să văd ceva frumos în oglindă. Ţin la cei care mă urmăresc şi mă consideră un exemplu şi nu aş vrea să-i dezamăgesc.

Crezi că pentru public contează mai mult cum arăţi sau ceea ce faci?

Strict personal, cred că pentru publicul meu contează mai mult ceea ce fac. Spre exemplu, nu obişnuiesc să umplu re­ţelele de socializare cu mine în ipostaze sexy, incintante, dar am făcut exerciţiul acesta anul trecut, în vacanţă, şi nu am obţinut atât de multe like-uri prin comparaţie cu un selfie expresiv sau un filmuleţ în care le dădeam sfaturi despre ali­mentaţie. Mi-am dat seama că publicul meu e diferit şi mă percepe ca pe un om credibil. Pentru ei e mai importantă in­formaţia, nu imaginea.

Vorbim aici de un alt gen de public. Dar de ce crezi că oamenii preferă să vadă vedetele nemachiate, cu celulită?

Există o apetenţă. Dar nu e numai la noi, e venită din Oc­cident. E normal ca atunci când urmăreşti nişte persoane la televizor, să fii interesat cum arată dincolo de ecran. Dar în momentul în care diferenţa nu este atât de mare, cum este şi cazul meu, între ceea ce eşti în viaţa de zi cu zi şi cum apari la televizor, atunci cred că interesul ăsta scade.

Te temi de paparazzi?

Nu, chiar îi salut când îi văd. Îi apreciez pentru că şi acesta este un job. E drept că, de-a lungul timpului, au fost momen­te în care nu mi-au plăcut anumite ipostaze, dar înţeleg că acesta este jobul lor.

Televiziunea te-a ales pe tine sau tu ai ales televiziunea?

Eu am ales televiziunea şi am avut convingerea că asta trebuie să aleg de mică. Cred foarte mult în destin şi cred că asta trebuia să fac. Din copilărie îmi doream să lucrez în tele­viziune şi să fiu actriţă. Mi-am îndeplinit ambele visuri. Am fost pur şi simplu omul potrivit la locul potrivit. Pe atunci era dificil să intri în lumea asta, acum mi se pare mai uşor. Dar e greu să te menţii. Eu încerc mereu să mă perfecţionez şi consider că am evoluat enorm în ultimii ani.

Cum erai acum 11 ani, când ai intrat în televiziune? Ce stil aveai?

E o diferenţă de la cer la pământ, atât fizic, cât şi intelectual, profesional, spiritual. Dar asta înseamnă evoluţie. Eu sunt foarte mândră de mine, de ce am devenit. Dacă mă uit la Ilinca de acum 11, 12 ani, pot defini stilul meu printr-un cuvânt: pipiţă 100%. De­colteu, sâni în vânt, sărmăluţe, dar aşa era moda atunci. Dar sunt cu atât mai mândră cu cât consider că am evoluat foarte mult de la momentul acela. Am senzaţia că acum arăt mai bine ca atunci, chiar dacă eram mai tânără.

Dar din punctul de vedere al percepţiei publice, ai schimba ceva din trecutul tău?

Da, cred că este o întâmplare petrecută acum vreo doi, trei ani, când am ales să fac un compromis vizavi de imaginea mea şi nu ştiu dacă rezultatul a fost cel scontat. Am fost asociată cu o anumită per­soană şi am lăsat puţin să curgă lucrurile într-o direcţie pe care nu mi-o doream. Cred că a fost un episod din care am avut de învăţat şi am văzut şi eu cum e. Nu cred că mi-a dăunat neapărat, pentru că lumea mă cunoaşte aşa cum sunt. A fost o experienţă. Dar poate că acela e un moment pe care nu l-am gestionat corect. (n.r. este vorba despre o presupusă relaţie cu Orhan Apti, director în cadrul unei companii auto cu care Ilinca a semnat un contract de imagine).

Cum arată o zi activă pentru tine?

Mă trezesc undeva în jur de ora opt, mă aranjez, mă machiez, iau vreo şase pungi cu haine după mine, pentru că mai mereu mă plimb de la filmare la şedinţă foto sau la eveniment, şi plec. Seara fac sport aproape în fiecare zi.

Mai apuci să mănânci?

Da, nu mă abat, mănânc de trei ori pe zi. Dacă nu mănânc, mi se face rău, mă doare stomacul, mă ia cu ameţeli. Din acest motiv nu pot să mă înfometez, nu pot să ţin o dietă dură. Mare parte din timp mi-o petrec, însă, în trafic, cu telefonul pe speaker. Chiar dacă pe TV apar numai în proiectul pe care îl am în cadrul emisiunii lui Teo de un an de zile, Secrete între fete, am multe proiecte de imagine. Ziua se termină cam pe la nouă seara, dacă nu am un eveniment. Dar, în general, seara mă duc la sală.

Prietenul tău nu se plânge că eşti aşa ocupată? Ştiu că şi el are un program extrem de activ.

Nu se plânge, pentru că fiecare are meseria lui şi trebuie să ne respectăm unul pe celălalt. Pe lângă familie, job-ul este singurul lucru care ne poate împlini şi, pentru mine personal, e singurul lucru care nu m-a dezamăgit niciodată. Orice s-a întâmplat pe plan sentimental, nu am renunţat la planul profesional. Da, ca­riera rămâne pentru mine pe primul plan şi cred că mai am o grămadă de lucruri de făcut.

Pregăteşti vreun proiect nou în televiziune?

Momentan, nu pot să spun ce urmează, dar eu sunt mulţumită cu ce fac acum, pentru că asta îmi dă posibilitatea să îmi aloc timp şi energie şi pentru proiectele pe care le am.

Aşa arată zilele încărcate din viaţa ta. Dar o zi în care vrei să leneveşti cum arată?

Nu sunt deloc leneşă, nu îmi place să lenevesc. Nu prea există o zi în care să nu am nimic în agendă. Şi dacă am zile mai puţin încărcate, prefer să mă duc la sală. Chiar şi în weekend. Sâmbăta am oră de yoga, pe care nu o ratez, iar duminica am cycling şi pump–it şi încerc să nu lipsesc. Dar dacă ar fi o zi ca asta de vară şi nu aş avea nimic de făcut, aş sta la piscină şi aş citi.

Vacanţa v-aţi programat-o?

Deocamdată nu, pentru că, apropo de alte proiecte, lucrez la unul personal. Îmi voi lansa un site gen televiziune online despre viaţă sănătoasă, este un proiect de suflet. Nu ştiu, deci, dacă voi avea vacanţă, mai ales dacă acest proiect va fi gata într-o lună. O să vreau să filmez zilnic şi nu cred că voi avea timp.

Dar ultima vacanţă când aţi avut-o?

Uite că nici asta nu mai ştiu. Cred că vara trecută am avut o vacanţă adevărată, de zece zile. Mi-aş dori şi acum măcar cinci zile, undeva la soare, Grecia sau Turcia. Trebuie să mă duc şi pe la mama, pentru că asta e tradiţie. Dar să văd cum le împac pe toate. Am satisfacţii foarte mari şi momentan nu simt oboseala.

Iubitul tău este sportiv. Ce ai învăţat de la el?

Cred că e bine să învăţăm orice de la oamenii de lângă noi. Eu eram deja o fire foarte disciplinată înainte de această relaţie, dar el m-a învăţat să zâmbesc mai mult, să mă bucur mai mult de tot ce-mi oferă viaţa, să nu mai fiu mereu într-o luptă încrâncenată şi să fac de toate, ca să mulţumesc pe toată lumea.

Dar nu îţi zice niciodată: „Ilinca, hai să stăm acasă azi să ne uităm la un film!“?

Asta nu, pentru că mă cunoaşte şi ştie că nu mă abat de la regulile mele.

Dar stă singur cât eşti plecată, nu-l deranjează?

În general, încercăm să ne facem programul unul după altul, el are activităţile lui, eu pe ale mele, iar seara reuşim să le facem pe cele comune, care ţin de cuplu.

Care sunt cele mai importante lucruri din rutina ta, de la ce nu te abaţi?

Demachiere, hidratare, odihnă, alimentaţie, sport, timpul pe­trecut cu oamenii dragi, apelul zilnic către mama, cam atât.

E bine să ai o rutină sau eşti şi genul spontan?

Ambele, depinde la ce ne referim. În general, sunt un om foar­te stabil şi organizat. Dacă plec dimineaţa cu un program pus la punct şi intervine ceva, am senzaţia că mi se dă toată lumea peste cap. Dar sunt bune şi lucrurile spontane din când în când, ca să te mai scoată din cotidian.

Dar în relaţie e bună rutina sau dăunează?

Nu dăunează, dar nu pot nici să zic că e ruptă din Rai. Partea sentimentală e foarte diferită de cea profesională. Dacă în cea profesională sunt ca ceasul elveţian, pe plan personal nu îmi place rutina, pentru că mă plictisesc repede. Îmi place să fac lucruri noi, să descopăr.

Eşti genul care a avut, în general, relaţii stabile şi asumate. Mă uit în jur şi văd multe divorţuri şi cupluri destrămate. De ce crezi că nu mai merg relaţiile moderne?

Cred că ne-am emancipat prea mult. Vorbeam cu sora mea şi exact asta spuneam. Cred că există o perioadă de tatonări, de cu­noaştere în fiecare cuplu. La început, încercăm să ne arătăm faţa frumoasă, pozitivă, bună. Ca să treci peste fluturaşii din stomac, peste toată nebunia aia de început, îţi ia o perioadă de până-ntr-un an. După perioada asta te uiţi la cel de lângă tine şi îl vezi cu alţi ochi. Atunci îţi dai seama dacă te iubeşte cu adevărat, dacă îl iubeşti cu adevărat, dacă eşti mulţumită de calităţile pe care le are, dacă aceste calităţi sunt mai multe decât defectele, dacă te deranjează că nu îşi mai face timp pentru tine. Şi privind aşa critic, ajungi să nu mai faci compromisuri. Vorbeam cu mama şi o întrebam cum a reuşit ea să ţină o relaţie atâţia ani şi mi-a spus că nu aveau atâtea pretenţii, erau mai toleranţi, nu era plaja atât de ofertantă, încercau să meargă amândoi pe acelaşi drum făcând, fiecare, un compromis mai mic sau mai mare. Pentru că asta înseamnă o relaţie, degeaba fugim şi suntem ipocriţi. Relaţia înseamnă compromis de la cap la coadă. Da, există şi lucrurile frumoase care te leagă, dar suntem cu toţii extrem de diferiţi şi atunci trebuie să ne înţelegem şi să ne acceptăm reciproc. Cred că cel mai important e să vezi în celălalt un partener de viaţă sau tatăl copiilor tăi, căci doar aşa merită să faci compromisuri.

Îţi doreşti un copil?

Nu unul, mai mulţi! Dar deocamdată nu e momentul, pentru că mi-ar fi imposibil să mă rup pentru a acorda timp doar copi­lului, pentru că sunt de părere că nimeni nu o să-l crească aşa cum l-aş creşte eu.

Dar ţi-ai dat un termen limită? Noi, femeile, mai facem asta…

Nu, fug de limitările astea care nu fac altceva decât să îmi inducă stres şi frustrare. Nu îmi simt cei 30 de ani, nici pe faţă, nici în suflet, poate doar că îi simt din perspectiva maturizării şi de aceea nu mă grăbesc. În lumea în care trăim, căsătoria, co­piii se întâmplă undeva după 30 de ani. Nu mă forţează nimic. Va veni şi copilul în anii următori, dar trebuie să fiu pregătită pentru asta. Nu vreau doar de dragul de a-l face.

Ai avut vreun moment în care te-ai gândit: „Azi nu-mi pasă cum arăt, cum mă îmbrac să ies pe stradă…“?

Nu şi e destul de obositor, dar nu pot să o fac, pentru că mă respect pe mine. Nu am nevoie de mari artificii ca să arăt OK şi atunci e uşor.

Te simţi mai frumoasă când iubeşti?

Eu nu am văzut chestia asta la mine, nu simt nicio diferen­ţă. Nu sunt vreo narcisistă, dar mă simt bine în pielea mea mereu.

Ce defecte ai?

Uneori sunt impulsivă, sunt vulcanică, alteori sunt mult prea calculată, îmi pasă mult prea mult de oamenii de lângă mine şi de părerea lor. Vreau să mulţumesc pe toată lumea şi e dificil.

Şi o calitate a ta?

Îmi place să vorbesc cu oamenii, să îi ajut. Îmi place să văd zâmbetul pe faţa oamenilor pe care i-am ajutat.

Regreţi ceva ce n-ai făcut?

Nu cred. Am plecat de-acasă atât de devreme şi sunt pe pi­cioarele mele de atâţia ani, încât nu cred că trebuia să fac ceva şi n-am făcut. De fapt, poate am un regret. N-am avut timp să fac nebunii, să merg la discotecă, să dansez pe mese. Nu ştiu dacă merg în club de două ori pe an.

Nu prea te-am văzut în cluburi, ce-i drept..

Nu se mulează pe ceea ce simt eu. Eu mereu am încercat să mă arăt publicului aşa cum sunt eu şi ce sens avea să mă îmbăt şi să mă sui pe mese, să fiu pozată şi să apar altfel decât sunt?!

Bărbaţii cu care ai fost ieşeau în cluburi…

Da, dar aici e o discuţie mai lungă.

Dar e tot un hop de trecut în relaţiile moderne. El vrea să iasă, ea nu şi el totuşi iese…

De multe ori poate că am fost pusă în faţa faptului împlinit, nu mi s-a spus dinainte, mi se spunea „Am ajuns din întâmpla­re“, iar eu nu consideram că trebuie să mă duc după el. Atunci am luat lucrurile ca atare. Au fost relaţii în care am acceptat tot ceea ce mi s-a întâmplat, mi-am asumat. Am iertat şi am acceptat multe.

Deci nu te duceai nici ca spion...

Nu, n-am făcut asta niciodată, mi se pare o lipsă totală de în­credere în tine ca femeie. O pierdere inutilă de energie, pentru că, dacă el vrea să facă ceva, face oricum.

Dar poate dăuna relaţiei acest gen de abordare, de detaşare.

Poate dăuna dacă fiecare îşi doreşte altceva şi nu sunt pe aceeaşi lungime de undă. Nu am stat să controlez pe nimeni niciodată şi nu mă văd făcând asta. Sunt extrem de relaxată.

Dacă ne revedem la anul pe vremea aceasta, ce crezi că vei fi realizat?

Cred că singura dorinţă este să se concretizeze proiectele la care lucrez şi nu cred că voi mai avea timp şi de alte lucuri.

Şi în plan personal?

Nu aş vedea mari schimbări sau diferenţe. Îmi doresc ace­eaşi linişte şi aceeaşi relaxare ca până acum, ca să mă pot con­centra la ce am de făcut. Nu simt că e momentul pentru vreo căsătorie sau copil. Nu acum.

foto: sorin stana; styling: madena pasăre, hair style: patricia enescu/cristi pascu exclusive, make-up: elena ciftci - www.ciftcielena-makeupartist.ro; mulŢumim: paradisul verde sport & spa - corbeanca

Mai multe