INTERVIU Andi Vasluianu: „Când am divorţat, a fost groaznic pentru mine. Am avut o cădere atunci”

Profu' de la ProTV ne dă lecţii de viaţă în cuplu, după un fost mariaj de numai un an - şi o a doua căsnicie de care se bucură din plin în prezent, mărturisind că adoră să fie cu soţia lui. Urmează o discuţie în urma căreia Profu ' a primit notă maximă pentru optimismul şi naturaleţea care-l caracterizează

Andi Văsluianu: Scenariul e mai bine scris, relaţiile se aprofundează şi, pe întregul sezon, se conturează relaţia lui cu Profa. Sezonul doi e mult mai legat şi noi am fost mult mai relaxaţi şi mai jucăuşi, mi se pare mai reuşit din toate punctele de vedere. E foarte interesant când începi un alt sezon cu acelaşi personaj – lucru care nu prea mi s-a întâmplat mie până acum – pentru că te relaxezi, te joci mai mult, nu mai ai nesiguranţele din primul sezon.

Mai ai şi alte proiecte în desfăşurare? Are rost să te întreb asta acum, când s-au închis din nou teatrele?...

Am jucat în vara anului trecut în Barbardeală cu bucluc sau porno balamuc, a lui Radu Jude, care a luat Ursul de Aur la Berlin, pe 5 martie. M-am bucurat mult pentru că mi-a plăcut la filmări şi nu mă mai văzusem cu Radu de la Cea mai fericită fată din lume. Anul acesta am avut şi un tăvălug de reclame.

Şi cum e la filmări în pandemie?

Cu teste înainte de filmare, cu măşti şi toate cele. Dar, Doamne ajută, m-a ocolit molima până acum. Sper s-o ţin tot aşa până apuc să-mi fac vaccinul. S-a schimbat viaţa. E păcat că ne-au închis iar teatrele. Eu sunt OK, mă descurc, dar sunt extrem de mulţi actori independeţi de care mi se rupe inima, nici nu ştiu cum trăiesc.

Altceva, în afară de actorie, ce ai mai putea face? Ştiu că ai fost tâmplar, vânzător, ai lucrat într-o brutărie...

Chiar dacă îmi iubesc mult meseria, îmi găsesc eu altceva de făcut, dacă ar fi să mă las de ce fac acum. Mă apuc de tâmplărie, o iau de unde am lăsat-o. Sper, totuşi, să ne revenim cândva la cum eram înainte.

Acasă în pandemie

Mie mi-a picat foarte bine perioada de stat acasă, să ştii. Munceam prea mult înainte şi mi-a dat un restart. Plus că mie îmi place acasă la mine. Stăm la curte, avem câini, pisici, e raiul nostru. N-am intrat în depresie stând acasă, am fost bine.

Şi nici soţia nu s-a plâns că te are toată ziua pe cap?

Nu, nu. Ei i-a convenit că a lucrat de acasă, poate face asta. Mie nu-mi permite jobul să lucrez online. Şi, dacă-mi permite, mi se pare moartea teatrului. Am făcut Videochat anul trecut. Am început proiectul fiecare de acasă de la el, apoi ne-am întâlnit şi l-am continuat mai profesionist. Am mai făcut o piesă-lectură online, dar mai degrabă e de încercat ce au făcut Marius Manole şi Lia Bugnar, cu ceva public în sală, totuşi, şi difuzat online. Dacă aş picta, nu mi-ar păsa, dar, ca actor, am nevoie de public, de feedback.

Citeam undeva că încă din copilărie, de la 11 ani, voiai să te faci actor...

Da, chiar de la 11 ani. Am dovada! Erau oracolele acelea pe vremuri şi sor-mea m-a pus să scriu şi eu în oracolul ei şi, la întrebarea „Ce vrei să te faci când o să fii mare?”, am zis că actor. Eu, de puştan, am descoperit teatrul, pentru că m-a dus taică-meu la spectacole. Bunicul meu era regizor la Nottara şi ne dădea bilete la diverse piese.

Şi a pus o pilă bunicul regizor ca să intri şi tu la Actorie?

Nu, nu. Eu am făcut un an la particular şi bunicul a murit atunci, deci nu m-a prins cu examenele. N-a apucat să mă vadă pe scenă, dar n-ar fi fost genul care să facă asta şi nici nu era un regizor atât de mare, încât să aibă asemenea influenţă. Eu am avut noroc de întâlniri, atâta tot! Şi profesional, şi-n plan personal.

Deci ai făcut liceul la serial şi un an de facultate la particular...

După ce am intrat la seral, am lucrat la o brutărie, apoi m-am angajat la un butic de noapte. Butic de-ăla de bloc... asta se întâmpla prin '91-'92.

Acolo experienţă de viaţă! Buticul era în Pantelimon?

Pe la Titan. Veneau tot felul de personaje... Pe urmă m-am angajat la tâmplărie.

Băiat bun sau rău?

Ziceai, la un moment dat, că e mult mai complicat să joci rolul de băiat bun. Cum aşa?

Păi, e simplu. Cazi într-un stereotip. Unul ingrat, că te ridică alţii. Rolurile negative sunt scrise foarte atrăgător, nici nu trebuie să faci prea multe. La rolurile pozitive, trebuie să le adaugi nişte carne. Eu nu cred că poate fi atractiv un rol pozitiv dacă nu îi creezi ceva negativ. Abia atunci începe munca ta de actor. Şi Profu' e un rol pozitiv, dar pe mine m-au atras deraierile lui de la normal.

Dar în viaţa de zi cu zi – eşti băiat bun sau nu prea?

Sunt de toate.

Soţia ce ar zice?

Sunt convins că zice la fel. O mai dau de gard, se mai întâmplă...

Şi cum o repari?

Zic că-mi pare rău, că am greşit. Mi se pare absurd să nu recunoşti când greşeşti şi să nu-ţi arăţi vulnerabilităţile. Şi-n rolurile pe care le fac, eu caut vulnerabilităţile pentru că sunt umane, recognoscibile pentru toţi.

Eşti împreună cu soţia de aproape 10 ani. Urmează întrebarea-clişeu legată de ce vă ţine pe voi împreună...

Şi vrei un răspuns clişeu?

Îl vreau pe cel sincer.

Eu până la soţia mea n-am ştiut să menţin o relaţie. Mă şi plictiseam foarte repede, după doi ani şi ceva voiam să ies din relaţia în care eram. N-am crezut niciodată că o să am o relaţie de lungă durată. Dacă încerci să te armonizezi cu cel de lângă tine şi dacă simţi dinamica cuplului, e ca atunci când înoţi în mare. Nu trebuie să i te împotriveşti valului. Te mulezi pe el. Am încercat să fiu foarte atent la soţia mea. Noi, bărbaţii, tindem să ne pierdem atenţia şi mai avem şi prostia de-a încerca să vă rezolvăm problemele în loc să vi le ascultăm. Suntem două planete diferite, ăsta-i adevărul! Dar trebuie să devenim compatibili cumva. Dar doar dacă ne ascutăm unul pe altul.

Tu ai fost cel care a spus, acum nişte ani, că bărbaţii sunt poligami. Deci ai învăţat nişte lecţii pe parcurs...

Tot mai cred că toţi bărbaţii sunt poligami!

Opa! Şi soţia ce părere are despre asta?

Căsnicii anterioare

Aţi mai fost amândoi căsătoriţi înainte. Şi, după un mariaj eşuat, aţi zis să mai încercaţi, totuşi, o dată.

Da, fosta mea căsnicie a durat un an. Facem miştouri pe subiectul ăsta, că ne-am luat second hand... Când am divorţat, a fost groaznic pentru mine. Am avut o cădere atunci.

V-aţi căsătorit pentru voi doi sau pentru copii?

Ne-am căsătorit pentru că am vrut să avem acelaşi nume noi doi şi copiii noştri. Am făcut nunta după ce s-a născut primul nostru copil, Maia. De fapt, ne-am căsătorit religios înainte de-a se naşte Maia şi, după ce a apărut ea, am făcut şi cununia civilă. Nouă ne-a păsat de ce s-a întâmplat la biserică, nu la primărie, dar a trebuit să facem şi cununia civilă din motive administrative mai mult. Pentru noi, mai important e altceva...

Ce e cel mai important pe lumea asta?

O să sune egoist ce-o să-ţi zic, dar e, de fapt, al dracului de altruist. Tu însuţi eşti cel mai important. Pentru că, dacă nu eşti atent la tine, să te dezvolţi, să te analizezi şi să te iubeşti, nu poţi intra în relaţie cu nimeni.

Unii o să spună că altă dovadă de egoism este că tu şi soţia mergeţi în vacanţe fără copii...

Cine spune asta?

Părinţii care nu merg în vacanţe fără copii.

(râde) Tocmai ăsta e secretul relaţiei, crede-mă! Soţia mea îi spune fetei noastre, când mai plecăm noi doi singuri, că ea nu e doar mama ei, ci şi soţia lui tati. De când sunt copiii mici am mers şi în vacanţe fără ei. Asta pentru că eu ador să fiu cu soţia mea şi ne bucurăm amândoi de timpul petrecut doar noi doi.

Gânduri de viitor

Cum vezi tu viitorul apropiat? Anul acesta, următorul?

Eu sunt optimist, în general. Dar viitorul ţine de fiecare în parte. Eu mi-am luat atenţia de la toată nebunia de-acum, respect regulile, dar aleg să mă concentrez pe viaţă, nu pe informaţiile contradictorii care tot circulă acum. Ce, nu mai vine primăvara? Ba da. Când n-o să mai vină, atunci o să mă sperii. Când o ia la vale totul, natura, totul, atunci e grav. Boala e trecătoare, dacă murim, tot o să murim la un moment dat, nu? E obositor să ne concentrăm pe asta, e înnebunitor chiar.

Mai am o mică curiozitate: chiar eşti confundat cu Dragoş Bucur pe stradă?

Da. Şi el cu mine. Ne trimiteam mesaje când eram felicitaţi pentru celălalt.

Şi singurul lucru care vă deosebeşte acum e că unul poartă mască şi altul nu?

Nici eu. Voiam doar să subliniez umorul tău, că tu ai scris asta online...

Da. Am făcut şi eu o glumă. I-am zis-o şi lui înainte. E doar o glumă, suntem OK.

Foto - PR