INTERVIU Dan Bittman: „Mihaela Rădulescu a fost sport, cum îi place ei“

Interviul l-am făcut în timp ce filma De câte ori să te iu­besc. Mai filma o dublă, mai dădea o replică. Videoclipul cu Radu Beligan aşezat pe umărul unei tinere pe banche­ta unei maşini de colecţie. Dan Bittman era la volan.

Interviul l-am făcut în timp ce filma De câte ori să te iu­besc. Mai filma o dublă, mai dădea o replică. Videoclipul cu Radu Beligan aşezat pe umărul unei tinere pe banche­ta unei maşini de colecţie. Dan Bittman era la volan.

De ce iubim femeile, ai lămurit-o?

Dan Încă nu. Şi nici nu sper. Mai bine o lăsăm aşa.

Las-o încurcată, bine că e vie.

Exact. E grea tema. Mai ales că începi viaţa cu o femeie, cea mai importantă, cu mama. Eşti legat ombilical de ea. De acolo începe dragostea pe care o purtăm femeilor. În timp, descoperi că nu mama e singura femeie din viaţă.

Tu când ai aflat prima data asta?

Nu ştiu dacă târziu sau devreme, pe la vreo 14 ani, atunci am dedus lucrurile astea.

Ce ai învăţat de la mama ta, unde-i semeni?

Nici nu mai ştiu acum. Mama mea era ardeleancă. Am învăţat să fiu un om corect şi cu mine, şi cu viaţa. Am învă­ţat, probabil, să cânt.

I-a plăcut vreun cântec al tău?

Preferatul ei a fost Să nu-mi iei niciodată dragostea, cred. Venea pe ascuns la spectacole. Eu ştiam că vine. Cred că se şi mândrea cu mine.

Domnul Bittman sau Dan?

Dan.

Nu simţi că ai ajuns domnul Bittman.

Când vrei să intri într-o relaţie mai normală cu mine, spune-mi Dan.

Bittman. Te-a ajutat şi numele. Sună bine.

Mă ajuta dacă trăiam în America.

Părul grizonant sau lung, cum funcţionează mai bine?

La 25 de ani era lung. Şi nu era rău. La vârsta aceasta, cât a mai rămas din el, e bine aşa.

Mai ai succes în lumea asta a femeilor care îşi doresc bărbaţi cu barbă?

Cu barbă? Am văzut că e o modă. Unora le stă bine. Era şi pe vremea noastră. Nu ştiu dacă mai am succes. S-ar pu­tea să le placă unora măcar liniştea pe care o dau bărbaţii trecuţi de o anumită vârstă. Femeilor le place siguranţa. Nu tuturor le plac bărbaţii care vor repede, acum, dar plea­că a doua zi. Cum eram toţi la o vârstă. Cu timpul, lucrurile se mai liniştesc.

Tu de când ai simţit că te-ai mai liniştit?

Nu pot să spun asta. Mă bucur de puţin mai multă ex­perienţă acum. Am trecut prin viaţă, totuşi. Am sărit de jumătatea ei. Ştiu să mă descurc în mai multe situaţii decât acum 25 de ani.

Ai plâns vreodată din cauza unei femei?

Am plâns. De unde Şi băieţii plâng câteodată.

Mă dezamăgeşti.

Sunt un om sincer. Şi sensi­bil. Şi nu mă ascund de asta. Eu zic că e o greşeală să pari altce­va decât eşti.

Nu te întreb cine e. Dar o ştim?

Nu ştiu dacă o ştiţi. Cred că o ştiţi doar pe una dintre cele pentru care am plâns. S-ar pu­tea să fi plâns pentru mai mul­te. E bine să te descarci.

Cântecele le-ai scris având în vedere o femeie.

Toate cântecele sunt scrise din poveşti de dragoste. Une­le terminate brusc, altele care m-au impresionat sau altele ur­mărindu-le altora poveştile.

Să nu-mi iei dragostea. Cine e?

Edi Petroşel. Am scris-o vă­zându-l pe el cât de mult iubeş­te şi spunându-mi asta. Că dacă îi iei dragostea, îi iei tot.

Ochii tăi!

Acolo a fost o mare iubire de-a mea. În anul 1985, la Cos­tineşti, o nebunie. A fost scrisă într-o grădină de trandafiri, superbă. Gândeşte-te aşa, sute de tran­dafiri. Din păcate, peste grădina aceea s-a construit un hotel.

Şi peste poveste ce s-a construit?

Din păcate, ne-am despărţit şi nu mai ştim unul de ce­lălalt. Ea era studentă la medicină, iar eu pe atunci fă­ceam drumuri foarte dese la Cluj s-o găsesc.

Dar melodia cu inelul? Cum o scoatem la capăt cu melodia cu inelul?

Ţi-am dat un inel. E iar o poveste neterminată. Să ştii că e o poveste tristă asta, e un inel dat şi neluat în seamă. Pierdut, aruncat, nu ştiu. Dar cea cu inelul are altă semni­ficaţie pentru mine. Atunci s-a născut primul meu copil, Alex. Acum e mai înalt ca mine şi are 16 ani. Ţin minte că, la videoclip, Liliana era gravidă. Şi de fiecare dată când văd videoclipul ştiu că acolo era primul meu copil. E foar­te ciudată senzaţia, e un moment frumos în timp.

Şi ea când a auzit melodia nu s-a gândit, doar cântăm sau şi… ?

Nu. E prea inteligentă Liliana pentru aşa ceva.

Şi, totuşi, ea te-a inspirat acolo.

Nu. Să ştii că nu ea. Pam! Pam! Sunt lucruri de moment, se întâmplă. Eu am avut norocul să întâlnesc şi foarte multe femei, şi foarte mulţi bărbaţi. Mi-a plăcut să fiu în­conjurat de foarte mulţi oameni.

Sper că nu…

Chiar nu.

Ce-ai învăţat de la femeile pe care le-ai iubit?

Totul. Ce sunt acum sunt datorită femeilor pe care le-am întâlnit în viaţa mea.

Să luăm câteva hituri care au trecut prin viaţa ta. Ce te-a învăţat, de exemplu, Tania Budi?

De la Tania Budi am învăţat, în primul rând, că o dra­goste poate să sfârşească şi într-o prietenie. A fost o dra­goste cu năbădăi şi cu scântei. Totuşi, cred că ambii am avut multe de învăţat din relaţia aceea. Ea a învăţat că nu poate să mă ţină într-un loc, eu am învăţat că o dragoste pornită ca o joacă poate să ajungă foarte serioasă.

Dă-mi voie să te întreb.

Da.

Dar de la doamna…

Ce doamnă?

Doamna…

Care dintre ele?

Doamna Mihaela!

Mihaela a fost sport, cum îi place ei. Dacă putea să sară din stratosferă, Mihaela Ră­dulescu de atunci o făcea (râde). Vezi, asta înveţi de la femei, inteligenţa. Au o in­teligenţă pe care noi, şi dacă o avem, nu ştim s-o practicăm. Suntem mai trufaşi. Noi mergem la război, ele ştiu să aplaneze con­flictele.

Deşi Mihaela Rădulescu pare foarte războinică.

Este. Am văzut-o şi în situaţii de război.

Cu tine n-a fost războinică.

N-a fost, n-avea de ce (

).

Liliana. De la ea ce ai învăţat, Dan?

De la ea am învăţat ce înseamnă dragos­tea necondiţionată. De aceea ne-am hotărât să facem copii împreună. Să facem o casă împreună. Şi, în general, să stăm împreună, de peste 20 de ani. Liliana cred că le-a bătut pe celelalte. Pe toate celelalte. O spun cu sinceritate. Are ceva ce, pro­babil, n-am găsit în altă parte.

Şi, totuşi, nu are ceva, ce n-au avut nici celelalte.

E posibil.

Inelul acela.

Să ştii că între noi, el a fost doar discuţie şi atât. Ne-am hotărât să avem o viaţă frumoasă înaintea inelului. Am zis că dacă avem copii frumoşi, crescuţi bine, e mai im­portant. O să fie probabil şi inelul la un moment dat. Nu ştiu când, dar o să fie.

Ce-ai vrut de la femei?

Totul. Nu vrem totul? Dar de fiecare dată mi-am adus aminte că sunt un om al pământului. Viaţa mea a fost pe drumuri şi am mers înainte. N-am putut să fiu constrâns la un loc.

Ai simţit că ai fost vânat şi pentru celebritate?

Poate că am fost. Dar toate îmi spuneau: „Nu, Dane! Eu te iubesc pentru ceea ce eşti. Nu pentru numele de Dan Bittman“.

Şi banii vorbesc?

Banii vorbesc. Trăieşte prin şi îngerii au demonii lor. Că mi-am revenit din pumni şi am zis să fac o legătură între generaţii. Să arăt că nu există prăpastie între noi.

Îţi e frică de bătrâneţe?

Nu de ea, în sine, îmi e frică de neputinţă. Mi-a plăcut să lupt toată viaţa. Am fost ca un gladiator aruncat în groapa cu lei. E greu să nu te mai poţi lupta cu ei.

Accepţi vârsta sau te lupţi cu ea?

O accept. Cu vârsta lupta este inegală. N-ai cum s-o câştigi şi atunci mai bine o accept.

Comparaţia asta, Dane, e greu de nefăcut, cea cu George Clooney.

Săracul. A tot sughiţat din cauza mea.

O cauţi?

Cu sinceritate, nu. E o întâmplare. În tinereţe, lumea mă compara cu alt actor, cu Richard Gere.

Închei ca George Clooney.

Mă mulţumesc şi cu el. Aş fi vrut un Gheorghe Dinică.

Mă uitam la videoclipul acesta. De câte ori să te iubesc. La maestrul Radu Beligan. Cum vezi ieşirea ta din scenă?

Sper să fie rapidă, bruscă şi fără dureri. Nu ştiu dacă mă văd la 90 de ani ca maestrul Radu Beligan. Nu ştiu. Nu m-am gândit. Dacă s-ar putea pe scenă să fie, ar fi nemaipomenit.

Cântând ce melodie?

Cât de departe!

Foto: Mediafax