Interviu Dan Cruceru şi Cristina Pocora: “Soţia mea ar putea să m-amendeze şi pe mine”

Fostul prezentator TV, în prezent blogger de succes, ne-a prezentat persoanele care-l împlinesc mai mult decât orice şi alături de care trăieşte cel mai frumos Crăciun.

Discuţia cu domnul şi doamna Cruceru a fost foarte reconfortantă, relaxantă şi amuzantă, ca o terapie prin râs. Am cunoscut un cuplu cu o dinamică foarte mişto, care ştie cum să ia o glumă şi când să fie serios. Ne aşteptam ca fostul prezentator al emisiunii Survivor să fie un tip distractiv, doar vine dintr-o lume a divertismentului şi e normal să fie aşa. Mai plăcut surprinşi am fost să descoperim că soţia lui, fostul deputat Cristina Pocora, actualmente preşedinte CNA, poate ţine pasul cu el şi a avut replicile la ea, atunci când a fost nevoie, pe parcursul acestei interacţiuni nicidecum scorţoase. Până la urmă, ăsta-i secretul unui mariaj lung ca al lor, împlinit cu doi copii senini şi cuminţi: să nu te iei foarte mult în serios. „Soţia mea ştie să glumească!”, ne asigură Dan (zis Taticool, graţie brandului lui din domeniul parentingului), care dezvăluie că ei doi fac împreună un adevărat show comic pentru apropiaţi, atunci când se simt cel mai mult în largul lor. „Cei care râd împreună rămân împreună” este o vorbă care s-a dovedit cât se poate de reală în cazul acestor doi soţi ce vin din nişte lumi destul de diferite: politica şi televiziunea. Şi da, în cazul lor, puterea îi aparţine soţiei. Citiţi şi veţi înţelege de ce.

Lumea te ştie, mai nou, ca pe tipul din spatele etichetei Taticool. Cum ţi-ai câştigat acest apelativ, de tătic cool, până la urmă?

Dan Cruceru Am plecat de la ideea de a fi tati cool în primul rând pentru familia mea şi copiii mei. Îmi petrec cât de mult timp pot cu ei, sunt implicat în activităţile lor, îmi pasă de ei, aleg să fiu cu ei. Totul a plecat dintr-o joacă şi a devenit un brand şi un reper în ceea ce înseamnă parentingul actual. Magazinul meu online care poartă acest nume a devenit ditamai businessul, am şi două showroom-uri, unul în Bucureşti şi unul în Cluj-Napoca. Am plecat tot din dorinţa de a găsit produse de calitate pentru copiii mei, în primul rând, şi apoi, dacă se poate să dau şi un exemplu către comunitate, cu atât mai bine. Am început mai mult dintr-o joacă şi acum suntem un business destul de mare. Suntem în topul a ceea ce înseamnă industria cu produse pentru copii din România. Deci, taticool nu mai este doar un joc de cuvinte: în cinci ani de zile s-a transformat într-un blog şi un shop online.

Dacă Dan e tati cool, bănuiesc că tu eşti mami cool, Cristina?

Cristina Pocora Nu, eu nu sunt mami cool. El e tati cool şi e suficient. Sunt o mamă normală, nici prea dură, nici prea blândă. Încerc să fiu o mamă care să-şi facă treaba. Cred că cea mai serioasă şi bună investiţie este în copiii noştri. Sophia are zece ani şi este un copil minunat. Este atât de caldă, bună şi blândă. Iar Dan Christian, care face în decembrie trei ani, este un personaj efervescent, ne manipulează destul de mult, ştie să obţină ce vrea, respectiv maşini. Copiii se iubesc foarte mult, sunt foarte apropiaţi şi mă bucură treaba asta.

Cum v-aţi întâlnit voi doi, că păreţi şi chiar sunteţi din două lumi diferite. Tu, Cristina, din lumea politicului, tu, Dan, din cea a showbizului.

Cristina Ne-am întâlnit pe tărâmul politicului cumva. El era jurnalistul care-şi făcea treaba în curtea politicului.

Dan Da, ea era secretar de stat în guvernul Tăriceanu, iar eu eram reporter pe politic la Prima TV. Era prin 1998.

Eu tot îl vedeam pe acolo, îmi tot zicea “Sărut-mâna”, iar eu făceam glume cu colegii lui din presă, cu care eram mai apropiată, şi-i întrebam cine-i frumuşelul ăla.

Am insistat mult s-o scot la o cafea, pentru că ea era o doamnă, iar eu un jurnalist începător. Pe atunci era la modă să suni omul. Şi am sunat-o. I-am zis că e o invitaţie profesională, dar neoficială. Prima dată când ne-am văzut, chiar am discutat doar profesional, apoi am invitat-o din nou la o cafea. Şi am băut cafele vreo şase luni de zile. Într-un final, m-a lăsat s-o ţin de mână. Iar după alte şase luni, am primit un raft în apartamentul în care locuia ea. A fost un fel de cadou de Moş Nicolae, parcă. Cristina face cadouri memorabile. Şi uite-aşa, cu glumele ei, cu bunătatea mea, am reuşit să supravieţuim împreună de 14 ani.

Cristina, cum ţi se parea Dan când îşi făcea jobul de jurnalist politic? Era dur, incisiv?

N-am intrat în colimatorul lui, pentru că el n-a rămas mult pe domeniul ăsta, din momentul în care a început relaţia noastră.

Da, oricum eu vizam oamenii mai importanţi (râde). În momentul în care relaţia noastră a devenit serioasă, m-am cerut în alt domeniu. Aşa am trecut de pe politic pe monden. N-am vrut să mi se reproşeze parti pris-uri politice.

Şi mai este şi percepţia publică faţă de politicieni. Nu sunt foarte simpatizaţi. Nu v-a afectat asta?

Păi de-aia noi nu prea ne afişăm împreună, ca măcar unul dintre noi s-aibă o imagine bună. (râde) În toate shootingurile mele cu copiii, de pe blogul Taticool, alegem ca ea să facă pozele.

Da, nu amestecăm proiectele. Aşa a fost viaţa, aici a dus. Am ajuns apoi la CNA şi am intrat, din nou, peste bucata lui. Dar, de fiecare dată când el are un proiect pe televiziune, eu nu particip la discuţiile legate de acel post, tocmai pentru a nu exista niciodată vreo suspiciune. A lucrat şi la Pro TV, şi la Kanal D, iar eu nu participam la dezbaterile legate de emisiunea respectivă. Cu toate acestea, niciodată n-am simţit c-aş putea să fiu subiectivă.

Dacă-mi permiteţi să dau titlul acestui interviu, soţia mea ar putea să m-amendeze şi pe mine.

Cu atât mai mult cu cât ea are o funcţie grea de tot: e preşedinta CNA.

În momentul de faţă, există propunerea CNA-ului pentru ca eu să fiu preşedinte, dar procedura nu este finalizată.

Dacă va fi finalizată, nu-ţi va fi cam greu cu poliţistul în casă, ca să zic aşa?

Eu voi încerca să-mi fac treaba cât de bine pot, respectând, până la urmă, legea audiovizualului. Nu contează dacă soţia mea este în CNA sau nu. Cu atât mai mult cu Cristina acolo, lucrurile vor fi în litera legii. În plus, acum, au primit responsabilităţi şi pe partea de conţinut video pe online.

Simţi presiunea, Dan?

Cristina este, poate, cea mai corectă persoană pe care eu am întâlnit-o în viaţa mea. Şi a trecut prea mult timp pentru ca eu să mai simt cu adevărat o presiune. La început, era un pic din chestia asta. Vom vedea ce va fi şi cu online-ul ăsta. Ce să fac? Dacă CNA-ul mă ia în vizor, înseamnă că sunt un om important. La audienţă mică, amenda e mai mică. (râde) Dar amenzile se plătesc din bugetul familiei, aşa că dacă vrea în Laponia de Crăciun...

Aveţi 12 ani de mariaj, iar asta e remarcabil. Cum faceţi să ţineţi căsnicia vie?

Statistica este aşa: în 2007 am devenit un cuplu, în 2009 ne-am căsătorit, în 2011 s-a născut Sophia şi în în 2018, Dan Christian. Iar secretul mariajului este următorul: „Da, draga mea, ai dreptate!”. Orice bărbat puternic are în spatele lui o femeie şi mai puternică.

Suntem prieteni. Le vorbim pe toate, ne consultăm în toate, ne ciondănim ca toată lumea...

Şi avem aici două fiinţe pe care le iubim mai mult decât pe ochii din cap şi care ne completează perfect.

Vă mai aduceţi aminte de nunta voastră?

Au fost două. Prima a fost o cununie civilă în 2009, la Sevilla, iar la fix zece ani am făcut cununia religioasă şi o petrecere mare. Am aşteptat zece ani, dar am făcut nunta pe care ne-am dorit-o, combinată cu botezul lui Dan Christian şi, cumva, combinată şi cu ziua mea. De fapt, ziua mea, pe 12 iunie, este şi cea în care ne-am căsătorit civil la Sevilla. A fost o zi pe care n-o voi uita niciodată din cauza şi datorită faptului că ea m-a cerut pe mine undeva în avion, la 10.000 de metri înălţime, şi aveam un topor deasupra capului când a trebuit să zic Da. (râde). Am fost forţat şi obligat să-ngenunchez şi s-o iau de soţie, dar iată-mă, cumva, după 12 ani tot aici. Are nişte cătuşe bune.

Adevărul e că soţul tău e amuzant. Acum te înţeleg, Cristina.

El e amuzant şi eu îi răspund pe măsură.

Da, şi ea este o persoană foarte amuzantă, iar noi am putea face un show de mare succes. Avem nişte momente de umor maxim. Doar că ea ţine foarte mult la imaginea publică şi n-avem cum să facem astfel de proiecte. În schimb, toţi prietenii noştri care ne văd în intimitatea casei spun că suntem geniali.

Sunteţi geniali şi mai mereu plecaţi în vacanţe. Cel puţin aşa percep eu lucrurile, după o privire pe Facebook-ul vostru. Aveţi şi o reţetă de vacanţă de succes cu doi copii?

Anul ăsta am călătorit poate mai mult ca niciodată, ne-am răzbunat pe anul trecut. Iar când plecăm cu copiii, trebuie să fim foarte bine organizaţi, să avem atribuţii foarte bine împărţite, senzaţional este să avem şi ajutoare, iar noi avem norocul s-o avem pe maică-mea, care ne ajută şi vine cu noi peste tot. Dar să ştiţi că atunci când mama nu poate să vină, acceptăm orice străin, doar să spună că vor să meargă în Egipt, Grecia, Turcia şi mergem şi noi. (râde) Şi ultimul secret este următorul: imediat ce te-ai întors din vacanţa cu copiii, să mergi într-o mini vacanţă doar tu cu soţia. Eu cred că noi existăm de atâţia ani şi pentru că ne gândim şi la noi doi foarte mult, nu doar la copii. Îmi iubesc foarte mult copiii, dar, în acelaşi timp o spun foarte clar: nu vă sacrificaţi cu totul pentru ei, ca să puteţi să fiţi şi voi fericiţi.

Cum o să vă găsim de Sărbătorile acestea?

Noi lucrăm mai ales la planurile de după sărbători. Vrem să plecăm într-o vacanţă.

Până mai ieri ne gândeam să facem o mare aroganţă şi să plecăm vreo trei săptămâni în Brazilia, undeva între Crăciun şi Revelion. Cercetând mai bine, ne-am dat seama că este cam riscant cu doi copii, chiar dacă suntem trecuţi prin boală şi vaccinaţi. Acum ne gândim la alternative: eu mi-aş dori foarte mult soare şi plajă. Crăciunul îl vom petrece în familie, de Revelion n-am nicio idee. Anul trecut, l-am făcut la noi acasă şi a trebuit să stăm până la cinci dimineaţa, căci era interzisă circulaţia noaptea. La 4.30, nu mai ştiam cum să scăpăm de invitaţi, nu mai puteam de somn. A fost un Revelion atipic, în pijamale... pe jumătate. Eu am avut costum în partea de sus şi pijamale jos.

Te mai întorci în televiziune, Dan? 

Eu nu bat la uşa nimănui. Nu din aroganţă, ci pentru că, Slavă Domnului, mi-e bine şi pe ce fac. Televiziunea este un microb, un hobby şi aşa trebuie să rămână. Am mai avut discuţii după momentul Survivor, dar trebui să existe şi chimie între părţi. Certitudinile mele sunt Taticool shop şi blogul aferent. Online-ul este prezentul şi viitorul. Televiziunea se schimbă, iar persoanele noi care apar pe TV vin tot din zona de online.

Vorbeai mai devreme de secretul căsniciei noastre. În viaţă, fiecare are suişuri şi coborâşuri în carieră. Când unul dintre noi a avut un moment de cotitură, care putea să-i genereze un pas în faţă sau să-i aducă satisfacţia profesională pe care şi-o dorea, ne-am susţinut. Atunci când a fost vorba ca el să plece şase luni de-acasă, pentru emisiunea Survivor, şi era în dubiu, eu i-am zis să se ducă. Sau când eu eram în campanie electorală şi candidam pentru un loc în Parlament şi plecam de-acasă frecvent, el m-a susţinut. Într-o relaţie, este foarte important ca ambii parteneri să se simtă importanţi şi susţinuţi de către celălalt.

Ai vorbit frumos.

Ea vorbeşte tot timpul frumos, eu vorbesc mult şi prost. (râde)

Şi eu vorbesc mult, dar în interviul ăsta n-am avut loc de tine. (râde)

Foto: Sorin Stana