Interviu Ernest: „N-am conturi de social media, iar telefonul meu e vechi de 15 ani"

27 octombrie 2022   Interviu

Ședința foto stradală cu Ernest Francisc Takacs a fost o adevărată aventură.

Credeam că star-sistemul a murit odată cu anii 2000 și că oamenii nu mai au acel drive și acea încântare de a vorbi și a se poza cu o vedetă (sau fie, cu un profesionist în domeniul lui, așa cum mă corectează Ernest, insistând că el nu se identifică cu termenul vedetă). Dar m-am înșelat. Am fost surprinși, atât eu, cât și fotograful OK!, să vedem cum puști entuziasmați îl opresc din metru în metru pe cel care a devenit sinonim cu emisiunile de investigație socială. Probabil că selfie-urile cu admiratorii nu-s ceva nou pentru prezentatorul TV care a răspuns răbdător și firesc fiecărei cereri de a face încă o poză… și încă o poză. Recunoscător, un Ernest ajuns la 41 de ani ne-a mărturisit că nu se hrănește, totuși, cu adulația publicului și c-ar redeveni, oricând, cu plăcere, un celebru anonim, dacă asta i-ar aduce mai mult timp cu familia.

Nu-mi amintesc vreo altă ședință foto în care o vedetă să fie oprită de atâția oameni pentru poze, cum ți s-a întâmplat ție astăzi. Ai oprit traficul pe Calea Victoriei.

Ernest Nu cred că n-a mai fost cazul și cu altcineva...  Da, am fost și sunt implicat în formatele astea care au prins foarte bine la oameni. Am avut acest noroc. Dar e mult spus vedetă, eu nu mă consider vedetă, sunt un om normal, ca și tine, care a avut o șansă în viață. Mă consider un profesionist în domeniul meu, dar nu vedetă. Ok, conștientizez că mă știe o țară întreagă, dar sunt un om cât se poate de obișnuit.

Un om obișnuit oprit de toți cei care au trecut azi pe Calea Victoriei. Majoritatea puști.

Ernest Este o mare onoare pentru mine când se întâmplă asta, pentru că eu, tot timpul, am încercat să transmit un mesaj pozitiv. Mă bucură că tinerii, mai ales, urmăresc formatul acesta, pentru că e un paradox aici: ei au toată lumea la picioare, asta însemnând internetul, au toată informația acolo. Mă bucur că emisiunea mea îi poate ajuta, că au înțeles cât de importantă este comunicarea, sinceritatea.

Nu m-așteptam ca puștii să mai urmărească emisiuni TV. Credeam că TV-ul a rămas plăcerea oamenilor mai în vârstă.

Ernest Oamenii mai în vârstă o urmăresc pe TV. Tinerii se uită la emisiunea “În căutarea adevărului” și în mediul online. Și ei au foarte multe întrebări și probabil că nu vor sau le este rușine să discute aceste lucruri franc și deschis cu părinții lor sau cu cineva apropiat. Și rămân cu aceste întrebări. Și, din păcate, internetul a adus un soi de canibalism cu ghilimelele de rigoare. Nu mai poți avea o decepție, toate trebuie să fie pe plus, numai realizări... Eșecul te duce într-o zonă în care toată lumea te ia în derâdere. Tinerii acumulează niște frustări enorme în plan emoțional și asta îi face vulnerabili, iar genul acesta de emisiune îi ajută să înțeleagă că e normal să treci prin așa ceva. Și că e bine să comunici. În plus, se feresc să meargă la psiholog, ca să nu fie arătați cu degetul, etichetați. E crunt. Noi am avut o copilărie și o adolescență de vis, neavând acest internet.

Vorbești ca un psiholog. Ai făcut ceva cursuri în domeniu?

Ernest Ca formare profesională sunt inginer automatist. Practic ar trebui să știu cu plăcile de bază și circuitele electronice. Dar una este ce-ai studiat în facultate și partea de teorie, și alta partea de practică. Cât despre psihologie, de 20 de ani făcând treaba pe care o fac și interacționând cu atâția oameni și trecând prin atâtea situații și atâtea spețe, am căpătat o anumită deprindere. Nu mă feresc să spun asta; am fost din proprie inițiativă în cabinetele unor psihologi în ideea de a mă documenta pentru aceste emisiuni, având niște topicuri de bază, legate de infidelitate, încrederea în sine și alte probleme concrete ale oamenilor, în general. Am discutat cu psihologi ce este de făcut în situații din acestea, cum le abordezi, cum le dezamorsezi, ce îi spui acelui tânăr. Poate de asta ai remarcat anumite veleități, care vin și din experiența mea.

Eu am rămas la emisiunea Ochii din umbră”. Cea pe care o prezinți acum în ce fel este diferită?

Ernest În primul rând nu ai ideea de confruntare, nu te bazezi pe un filaj, nu îi urmărești pe niște oameni, surprinzi faptele lor, după care mergi în acea confruntare. Se întâmplă niște lucruri în emisiune, după care cei implicați în situația respectivă stau de vorbă. Iar eu sunt mediatorul, încerc să dezamorsez situația. Să zicem că e o variantă mai soft a acelei emisiuni. Iar oamenii se uită pentru că se regăsesc într-o oarecare măsură în povestea respectivă și vor să vadă cum reacționează alții aflați în aceeași situație. Care pot fi urmările, consecințele.

Azi am văzut o manifestare de simpatie față de tine, pe stradă, dar bănuiesc c-ai avut parte și de interacțiuni neplăcute cu oamenii. Ai imaginea asta de detectiv care dă în vileag...

Ernest Nici n-ar fi fost normal să fie invers. Nu mă deranjează, atâta vreme cât nu se depășește o limită. Nu am nicio problemă, poate fi chiar o critică constructivă. Cineva poate să vină să-mi reproșeze anumite lucruri care să mă pună pe gânduri. Mă poate ajuta să devin mai bun. Dar în momentul în care ai de-a face cu niște oameni care pur și simplu își varsă niște frustrări asupra ta și se mai întâmplă să fii cu soția, cu copilul, să devină agresivi verbal sau chiar fizic, nu mai este Ok. Eu îi las în pace, nu mă afectează, dar au fost și situații de genul ăsta.

Tu ești detectiv și cu acte, ai făcut niște cursuri de genul ăsta. Există piață pentru meseria asta la noi, ca-n afară? Te-ai vedea practicând?

Ernest Eu nu, căci esențial în meseria asta este să fii cât mai necunoscut. Dar meseria asta există la noi și sunt oameni care câștigă bani foarte frumoși făcând asta, dar nu neapărat pe partea de infidelități. În zona corporate, în special. Sunt foarte multe companii care angajează detectivi care să le supravegheze anumiți angajați ca ei să nu se ducă să divulge informații importante concurenței.

Dacă există acest vad, ai putea să-și deschizi o firmă de detectivi.

Ernest Da, aș putea, dar o zi are doar 24 de ore, iar eu am emisiuni de făcut, familie, casă, copil. Pentru mine este foarte prețios timpul pe care-l petrec alături de familia mea. Acel timp nu o să ți-l mai cumperi niciodată înapoi, nici nu munți de aur. Prefer să mă mulțumesc cu mai puțin, dar să am acel timp pentru familia mea. La un moment dat, va trebui să fac un pas înapoi, căci de întinerit nu mai întinerește nimeni.

Te simți obosit, surmenat?

Ernest Am ajuns să dorm câte 5-6 ore pe noapte. Sunt dăți în care ajung și la 10 noaptea acasă, sunt dăți în care ajung și la 1 noaptea. Dar, inevitabil, de luni până vineri, la 7 fără 20 sună ceasul. Trebuie pregătit copilul pentru școală, trebuie dus la școală, sunt atâtea lucruri de făcut. Vine weekendul. Nu poți să le spui: știți, mă simt obosit, mergeți voi. Oboseala se acumulează, că vrei, că nu vrei. Nu ești din titan. Știu că port o respnsabilitate, dar,  în același timp, dacă de mâine m-aș muta într-o altă țară și aș fi un ilustru nimeni aș fi la fel de fericit, atâta vreme cât aș avea lângă mine soția și copilul. Aici e adevărata fericire. Am ajuns în punctul în care timpul este un lux. Să mergi să te vezi cu prietenii la o bere, la un grătar, e un lux.

Faptul că nu te încântă celebritatea se confirmă și prin faptul că nu ai conturi de social media.

Ernest Sunt, dar nu sunt ale mele.

Și ce-ai împotriva waze sau google maps? Am înțeles că nu le folosești.

Ernest Am și eu un laptop ultraperformant, am și eu două tablete. Petrec foarte mult timp pe internet. Dar știi ce se-ntâmplă? În momentul în care mergi pe ideea că google le știe pe toate, nu folosești mintea. Și este foarte important să îți folosești mintea. Prefer să mă uit pe hartă îaninte să plec cu mașina, chit că sună a nebunie. Chit că sună a “mamă, ești un dinozaur!”. Prefer să îmi folosesc mintea, să interacționez cu oamenii. Uite, de exemplu, eu am ajuns până la rond aici, în apropiere de locul de întâlnire, și de-acolo nu mai țineam minte cum ajung pe stradă. Am oprit mașina, m-am dus la un cetățean și i-am cerut să mă ajute. Se creează o interacțiune între oameni. N-am vrut ca fiu-miu să mă vadă stând pe telefon, decât atunci când am vorbit la telefon. Și, prin urmare, nu are obsesia asta cu telefonul. El vrea bicicletă, el vrea parc, așa l-am crescut.

Să specificăm că Ernest și-a scos pe masă telefonul cu clapetă. Nu e smartphone, nu?

Ernest Ba da, este smartphone. O mizerie de Samsung de acum 15 ani. Dar, de 15 ani, bateria lui ține aceleași trei zile. Ceea ce pentru mine este vital. Să pot vorbi.

Spuneai de fiul tău, Alex, că nu are fascinația telefoanelor. Câți ani are?

Ernest Opt ani și jumătate. Momentan, Slavă Domnului, nu își dorește, dar când va fi, va avea și el smartphone, va avea ce playstation va mai fi pe-atunci. Dar sunt ferm convins că, pentru el, lucrurile astea nu sunt definitorii. Nu un telefon scos pe masă, luat din banii lui taică-su, îl face pe el centrul atenției. E foarte important pentru el să știe că nu este hainele pe care le poartă, nu este cine este taică-su sau maică-sa, nu este ce chei de la ce mașină pune pe masă sau cu ce parfum se dă. Importantă este mintea lui, faptul că se poate descurca de unul singur.

Tatăl lui știm cine este. Mai puține cunoaștem despre soția ta, ești destul de discret când vine vorba despre ea. Știm doar că sunteți împreună de 20 de ani...

Ernest Aproape 23 de ani și căsătoriți din 2012.

Care este secretul vostru?

Ernest Faptul că nu suntem nici diametral opuși, dar nici pe aceeași direcție. Dacă partenerii sunt diametral opuși se ceartă tot timpul, dacă sunt pe modelul ce-ți place ție îmi place și mie, apare o monotonie. E bine ca din când în când să mai fii prins și în ocazionalele certuri, e bine ca din când în când să știi când să lași de la tine, să faci compromisuri. Timpul petrecut împreună, întâmplările bune sau mai puțin bune te sudează ca un cuplu și comunicarea. Comunici, nu doar dai de înțeles. Trebuie să existe și o chimie, mai multe. Dar nu este o rețetă a succesului.

Dar gelozia, suspiciunea? Apropo de emisiunile tale, în care investigai infidelitatea: tu ai avut astfel de temeri în relațiile tale? Sau ești foarte sigur pe tine?

Ernest N-ai cum să fii foarte sigur pe tine. Iar într-o relație, doza normală de gelozie e binevenită. Trebuie să îi transmiți partenerului tău că ești gelos, pentru că asta se traduce cu îmi pasă. E o limită foarte fină între a fi gelos și a fi paranoic.

Foto: Sorin Stana

Stilist Madena Pasăre

Vestimentație Reserved/garderoba personală

Mulțumim Le Boutique Hotel Moxa, strada Mihail Moxa 2-4, București

Mai multe