INTERVIU EXCLUSIV MIHAELA RĂDULESCU: "Felix iubeşte copiii, dar nu-şi doreşte unul al lui"

Mărturisirile ei, mai sincere ca niciodată, m-au făcut să văd într-o nouă lumină cuplul pe care-l formează cu sportivul austriac

Mihaela Rădulescu, alături de Felix Baumgartner, la cea de-a 15-a ediţie a galei 'Living Legends of Aviation', desfăşurată la The Beverly Hilton Hotel, în Beverly Hills. Pictured: Felix Baumgartner, Mihaela Radulescu

La 48 de ani, Mihaela ştie să trăiască atât de intens, încât are din plin ce povesti. Noi ne-am reîntâlnit cu ea după un an. În lumea revistelor, nu e mult - dar un an în viaţa Mihaelei are atâtea poveşti, încât poţi sta mult şi bine cu ea de vorbă. Atâta doar că n-ar avea timp. Pe 16 februarie, a început la PRO TV noul sezon Românii au talent, care vine cu noi ţinute extravagante purtate de ea şi multe surprize. Iar drumurile ei între România, Austria, America, Franţa, Elveţia continuă, împletind misiunea de mamă a unui adolescent cool, Ayan, cu cea de iubită a unuia dintre cei mai cool sportivi din lume, Felix Baumgartner. Probabil că prezenţa a doi tipi cool în viaţa ta te motivează. Dar asta nu e de ajuns. Am vorbit despre „Marea Unire a Talentului“, despre talentele lui Ayan şi defectele lui Felix, despre... „changing shit into a funny moment“. Despre iubire, căsătorie şi... încă un copil. Iar răspunsurile ei relaxate m-au făcut să le văd relaţia într-o lumină şi mai frumoasă ca înainte.

Cum ţi-ai petrecut vacanţa de iarnă? Mihaela A fost o vacanţă combinată cu kite surf, snowboard, schi, stat acasă de Sărbători, bagaje, cald, rece, exact amestecul care-mi face mie bine. Nu-mi place să stau prea mult într-un loc, prefer să schimb registrul, peisajul, bagajele, meridianele... Începi anul activând în continuare în juriul "Românii au talent". Ce ne pregătiţi în noul sezon, cu „Marea Unire a  Talentului“? Aş spune că în acest sezon au venit concurenţii cu surprize grozave, mai mult decât noi. Ne-au uimit mulţi, dar mai ales ne-au emoţionat mulţi dintre românii plecaţi prin diverse colţuri ale lumii. O să va placă tot ce veţi auzi, vedea şi mai ales simţi. A fost sezonul cu cele mai ample trăiri, din toată gama. Să ne imaginăm o Mihaela Rădulescu dezbrăcată de celebritate, dar cu aceeaşi poftă de viaţă. Cu ce număr crezi că te-ai prezenta la "Românii au talen"? Fără îndoială, cu un dans, probabil contemporan. Dansul a fost şi a rămas marea mea pasiune, felul în care aş putea transmite emoţie şi în care m-aş putea exprima cel mai bine. Nu cred că aş fi ajuns prea departe în concurs, căci sunt atâţia dansatori talentaţi pe scena asta, dar măcar mi-aş fi făcut mie o bucurie majoră. Şi de cine ţi-ar fi cel mai frică din juriu? Dacă aş fi dansat... de mine, căci sunt cea mai exigentă când vine vorba de dans. Sunt mai bine de trei ani de când eşti în acest juriu. Cum au fost aceşti ani în echipa "Românii au talent"? Mai ceva ca o căsnicie! Ne-am obişnuit unii cu alţii, ne ştim tabieturile, ne intuim, ne înţelegem din priviri şi ne distrăm că nişte copii ieşiţi la joacă. Ne-am mai şi mârâit, exact ca în căsniciile obişnuite, dar a învins iubirea, mereu.  Iubirea pentru ce facem acolo, dar şi respectul pe care ni-l arătăm reciproc şi pe care-l aplicăm şi concurenţilor care ne trec prin faţa ochilor. E o poveste frumoasă, scrisă şi pe scenă, şi la masa juriului, şi în culise, şi în echipa grozavă de producţie. Te-am văzut pe covorul roşu în Los Angeles, la Living Legends of Aviation Awards. Povesteşte-mi despre experienţa de acolo. Am fost cu Felix la multe evenimente de acest gen, ba ca invitaţi, ba pentru că mai are de primit câte un premiu. De fiecare dată sunt mândră să fiu lângă el şi să văd cât e de preţuit şi admirat de fel şi fel de oameni. Are o carieră impresionantă şi nu degeaba a primit această magică distincţie, Living Legend of Aviation. N-a fost vorba doar de recordurile lui mondiale sau de nenumăratele premiere pe care le-a realizat ca paraşutist şi BASE jumper, dar şi de ştirile de ultimă oră despre revoluţia pe care saltul lui din stratosferă a produs-o în domeniul aerodinamicii şi aviaticii. Un grup de cercetători germani a făcut publică recent descoperirea despre motivul vitezei supersonice pe care a avut-o în căderea liberă din stratosferă, care a contrazis toate predicţiile ştiinţifice - iniţial, calculaseră că va atinge o viteză mult mai mică, din cauza costumului de cosmonaut plin de cute, fără o formă aerodinamică. Acum au realizat că exact forma neregulată a costumului a produs o viteză de 1.340 km/oră, ceea ce va schimba fundamental viziunea constructorilor de aeronave supersonice în viitor. A fost primul om care a depăşit viteza sunetului în cădere liberă şi acum intră în istorie şi prin lumina noilor descoperiri despre saltul lui. Am trăit o bucurie imensă să-l văd aplaudat în picioare de o sală întreagă şi m-am topit de dragul lui Harrison Ford, ditamai celebritatea, care a venit la Felix şi l-a rugat să facă o poză cu el, pentru că e eroul lui... Căpitanul Solo în persoană!

Felix, alături de Harrison Ford

Mihaela şi Felix, la Monaco

Felix e un tip special, cu o viaţă aparte, mereu pusă sub semnul pericolului. În ultimii doi ani a făcut antrenamente pentru acrobaţie aviatică, se dă peste cap cu elicopterul... Când stai pe margine şi priveşti ce face omul ăsta, vrei să fii cu totul lângă el, să-l susţii, să-i dai exact liniştea de care are nevoie ca să performeze fără greşeală. Am învăţat să iubesc alt-fel, cu mult mai puţin egoism şi mai multă dăruire. Eram obişnuită să fiu ceva mai preţioasă, cumva, să mă pun pe mine mereu pe primul plan şi, iată, am învăţat că iubirea e şi despre cât de mult poţi fi pentru celălalt şi cât de important e să fii exact ce are nevoie. Partea bună e că şi el a simţit ce am eu nevoie şi ce mă bucură. Şi, har Domnului, primesc înzecit ce dau. Probabil că iubesc nu numai bărbatul de care m-am îndrăgostit, dar şi un fel de erou care nu încetează să mă uimească.

În interviul pe care ni l-ai acordat anul trecut, spuneai, referitor la copii: „Rămân, pentru moment, la unul şi bun“. S-a mai schimbat ceva în planurile tale între timp?

Mi-aş fi dorit măcar încă un copil, dar n-am avut bucuria asta. Am vrut ca Ayan să aibă un frate sau o soră, dar n-a fost să fie şi n-am forţat lucrurile. Oricât ar părea de ciudat, Felix iubeşte copiii şi e un partener grozav pentru orice copil, fie de conversaţie, fie de joacă, dar nu-şi doreşte un copil al lui, dintr-un realism pe care-l înţeleg perfect - e mereu pe drumuri, e mereu în acţiuni periculoase şi n-ar vrea să facă un copil doar că să bifeze un capitol de viaţă. Îl iubesc şi pentru această onestitate absolută.

N-am ajuns la niciun blocaj până acum, avem genul acela de relaţie foarte deschisă, vorbim despre orice, cu seriozitate şi cu plăcere. Are aproape 14 ani, ştiu că e o vârstă care vine cu tot soiul de surprize, dar încă nu e cazul. E un copil tare bun, mă face mândră cu toate, de la şcoală, la sporturi, la prieteni şi preocupări.

Mihaela şi fiul ei, Ayan

În afară de faptul că aş vrea să scriu mai mult, nu vreau să fac schimbări majore, mi-e bine aşa, în agitaţia mea obişnuită. Îmi place să fiu activă şi să trăiesc între două valize de făcut şi desfăcut, între România, Franţa, Austria, Elveţia, America. Nu mă încurcă, nu mă deranjează. Dar da, mi-ar plăcea să am câteva zile sau nopţi în care să pot scrie tot ce am în minte.

Am învăţat, de-a lungul anilor, să pun mai puţin la suflet întâmplările enervante de moment şi să extrag din ele ce e de învăţat sau... de amuzat. Treaba asta m-a salvat de la mulţi nervi inutili, de la stresul ăla care ne îmbătrâneşte aiurea. Îmi iese mereu şi îi molipsesc şi pe cei din jur cu pozitivismul meu. Chiar şi Felix a fost  cucerit de  felul în care reacţionez la situaţii neplăcute şi mi-a spus mereu că asta iubeşte cel mai mult la mine. Deci, un strop de haz peste necaz şi un soi de a privi lucrurile cu mai multă detaşare şi din alt unghi dau rezultate remarcabile.

Citesc mai mult pe avioane şi seara, în pat, când Felix nu e lângă mine. Îmi place la fel de mult să citesc, să descopăr autori, dar mă bucură şi câte o revenire la vreun clasic. Citesc amestecat, sunt genul cu două cărţi diferite pe noptieră şi aleg în funcţie de starea sau de gradul de oboseală, fie o carte care mă animă şi mă tulbură, fie vreo poveste lejeră şi nesolicitantă. Cât despre muzică, trăiesc cu ea, ascult de toate, îmi fac playlisturi pentru sport, pentru maşină, pentru curăţenie sau pur şi simplu pentru ascultat în casă.

Vreau să termin cursurile de pilotat elicopterul, pentru că am cam întins povestea asta, din lipsă de timp. Să-mi iau şi licenţa de pilotat avioane uşoare şi o să mă mobilizez să duc treburile astea la bun sfârşit. Că prea-mi place să zbor!

CITEŞTE TOT INTERVIUL ÎN REVISTA OK!

Foto: PR ProTV, Instagram