INTERVIU Matt Damon a împlinit 51 de ani: "Nu veţi întâlni un actor care a refuzat mai mulţi bani ca mine!"

A evoluat total opus prietenului Ben Affleck pe plan personal, devenind... „cel mai plictisitor star“, după cum susţine el. Pentru că iubeşte aceeaşi femeie de 18 ani. Dar era nevoie şi de un astfel de personaj, pentru că Matt este, de fapt, cel mai echilibrat şi de încredere tip din gaşca lui celebră  

2021 pare să fie un nou an marcant pentru celebrul duo Matt Damon – Ben Affleck, de vreme ce al doilea e peste tot în ştiri după reuniunea cu J.Lo... Iar Matt s-a bucurat de succes cu filmul Still Water. Vă mai amintiţi cum s-au lansat bunii prieteni Matt şi Ben? Se întâmpla în 1997, cu excepţionalul film Good Will Hunting, regizat de Gus Van Sant, după un scenariu scris de cei doi. Ben avea 24 de ani atunci, iar Matt, 26 – şi creaţia lor le-a adus Oscarul pentru cel mai bun scenariu, pelicula culegând alte şapte nominalizări la premiile Academiei Americane de Film. De atunci şi până acum au evoluat în direcţii total opuse ca profil de vedetă: Ben Affleck a devenit sex simbolul a cărui viaţă e intens urmărită, iar Matt s-a aşezat confortabil în fotoliul celei mai plictisitoare celebrităţi, aşa cum el însuşi se descrie, asumându-şi statutul. Viaţa lui este realmente cum spune şi titlul celui mai recent film... Still Water. Dar nu e o apă calmă ce ascunde secrete. S-a îndrăgostit acum 18 ani în Miami de o barmaniţă cu un copil – şi cu ea a rămas de atunci. Luciana Barroso, argentinianca în cauză, îi este soţie de 16 ani, iar între timp i-a dăruit trei copii: pe Isabella (14), Gia (12) şi Stella (10). Absolvent de Harvard, starul din Identitatea lui Bourne şi-a ferit viaţa personală de ochii presei cum a ştiut mai bine – dar nici nu a făcut vreodată valuri cu care să atragă atenţia. Nici vorbă de divorţ, noi iubiri, împăcări spectaculoase ori dumuri la dezalcoolizare, precum în cazul prietenului Affleck. Matt, care a mai strâns între timp cinci nominalizări la Oscar, se mândreşte cu asta. La vârsta rotundă de 50 de ani, a fost aplaudat 5 minute frenetic la Cannes, după premiera Stillwater, care s-a filmat în mare parte în Franţa, la Marsilia. Iar pentru el, ăsta e cel mai important lucru în meseria de actor.

INTERVIU: WENN

Bună, Matt. Hai să vorbim puţin despre filmul tău, Stillwater, care nu e o poveste stereotipă despre un tată care-şi salvează fiica din captivitate. Care a fost perspectiva ta asupra filmului?

Matt Personajul meu este din inima ţării lui Trump şi e parte din acea cultură. Pare că e vorba de un tip care îşi va folosi super-skill-urile pentru a-şi salva fiica. Doar că în acest caz, tipul nu are niciun skill. Ajunge în Franţa, unde nu înţelege limba şi cultura. Nu prea ştie unde e, pentru că tipul nu a călătorit niciodată în afara statului natal şi nu a cunoscut un alt fel de viaţă. Aşa că rămâne de văzut cum se va descurca.

Cum te-ai conectat cu acest gen de personaj conservator, închistat?

Cred că orice părinte se regăseşte în situaţii în care trece de anumite limite de dragul copiilor. Iar eu, fiind tată, am simţit la fel şi asta m-a apropiat de povestea personajului şi de durerea lui. Când ai copii, vezi altfel totul, iar ceea ce i se întâmplă lui este coşmarul oricărui părinte. De când am devenit tată, sunt mai vulnerabil emoţional, iar eu am luat toate aceste stări cu mine pe platoul de filmare, pentru a arăta prin ce trece personajul. Bill este copleşit de durere, vină şi ruşine.

Cum te-a afectat perioada de izolare din pandemie?

Suntem cu toţii schimbaţi de acest an. Ni s-a cerut, impus să trăim într-o realitate inumană. Lipsa conexiunii între noi e nefirească şi atât de dură, nu aşa suntem făcuţi să trăim. Te sperie şi te face anxios o asemenea experienţă. Nu am apărut pe această lume ca să trăim rupţi unul de altul.

Îţi alegi cu grijă filmele şi nu filmezi în exces, pentru a nu sta prea mult departe de familie. Ce a avut filmul ăsta de te-a convins?

De fapt, am avut o veritabilă şedinţă de familie – ca să văd dacă mă lasă copiii să fac acest film. Şi fetele mele mi-au dat voie. Iar eu am reuşit să le transmit că îmi doresc asta cu adevărat. Fetele ştiu cât îmi iubesc meseria şi cât timp îmi fură. Ştiu că e mult de muncă la un film, dar că asta mă împlineşte realmente. Noi avem o regulă în familie – să nu stăm niciodată departe unul de altul mai mult de două săptămâni. Iar acesta este primul film pentru care eu am încălcat regula de aur. Deci nu ne-a fost uşor – dar, în acelaşi timp, m-a şi ajutat, pentru că fiind departe de ai mei, dorul m-a făcut să accesez mai uşor sentimentele prin care trece personajul meu.

Ai vreun regret? De exemplu, profesional – ai refuzat vreun proiect fabulos?

Păi, ce să spun, la un moment dat mi s-a oferit rolul principal dintr-un filmuleţ numit Avatar – iar la pachet, regizorul James Cameron mi-a propus să iau 10% din încasările totale ale filmului. Aşa voi rămâne în istorie. Nu veţi întâlni un actor care a refuzat mai mulţi bani ca mine!

Cum de ai reuşit să te bucuri de un asemenea succes ca actor menţinându-te, în acelaşi timp, pe sub radar când vine vorba de presă?

Presa a renunţat la mine acum mult timp, pentru că a descoperit că sunt atât de plictisitor. Nu e nicio scofală să mişuni pe lângă casa mea, e pierdere de timp şi bani, nu descoperi nimic juicy. Sunt un bărbat căsătorit cu trei copii, nu prea ai despre ce scrie. Iar eu, în această privinţă, mă consider norocos, pentru că unii dintre cei mai buni prieteni ai mei, aşa cum e Brad Pitt, nu pot scăpa de paparazzi. Îmi amintesc că eu, Brad şi George Clooney eram la un moment dat în München, la promovarea filmului Ocean’s Eleven. Era atât de multă lume în jurul nostru, încât nu ne puteam mişca, nu puteam merge nicăieri. Eu deja devenisem îngrijorat, stresat, şi o ţineam foarte strâns de braţ pe Luciana, soţia mea. Iar Brad, care era obişnuit cu asta, era atât de cool şi relaxat în timpul ăsta. Aşa că, la un moment dat, şi-a scos camera Leica şi a început să-mi facă poze cu mulţimea, amuzându-se pe seama expresiei disperate de pe faţa mea. Eu n-aş putea fi niciodată ca Brad. Şi sunt foarte norocos că pot face această meserie la acest nivel fără să trebuiască să trec prin aşa ceva. Eu nu ştiu cum reuşesc ei. Sincer! Ei nici dac-ar vrea să trăiască în linişte n-ar putea.

Cum explici succesul căsniciei tale cu Luciana Barroso? Ţi-a ieşit din prima...

Şi aici am fost extrem de norocos. Mare parte din succesul căsniciei este efectiv alegerea persoanei – cu cine alegi să fii pentru tot restul vieţii. Ne ascultăm unul pe altul şi comunicăm extraordinar. Suntem amândoi dispuşi să facem sacrificii, dar ne şi distrăm împreună. Eu spuneam înainte că ideea de mariaj mi se pare complet nebunească şi că nu mă voi căsători niciodată. Dar ce să vezi - îmi place la nebunie să fiu căsătorit cu soţia mea. De-asta spun că sunt foarte norocos că am găsit-o.    Foto: Getty Images, Profi Media