INTERVIU Miţă şi Liana Stanciu – „Suntem mişto împreună“

Cam de 11 ani, cu acte, şi vreo 14 de când s-au îndrăgostit. Mai numărăm alţi 11 de când sunt părinţii Teodorei şi astfel ecuaţia e completă. Una a împlinirii.

Să te întâlneşti cu Miţă într-o pauză de repetiţii cu trupa lui, Bere Gratis, şi ea să coincidă cu pauza dintre Magic FM şi TVR a soţiei lui, Liana, e o performanţă! Credeţi-mă! Şi asta pentru că, de când îi ştiu, sunt mereu pe drumuri şi mereu între două acte. Între cel din lumina reflectoarelor şi cel din lumina de acasă. Dar, cumva, în goana asta, le reuşeşte şi rolul de soţi, şi cel de părinţi. Şi le prieşte! Poate tocmai de aceea mi s-a părut şi acum, ca şi acum cinci ani, că sunt neschimbaţi. Iar muzica lor lăuntrică sună atât de bine!

Ne revedem după 5 ani. Şi-acum vine celebra întrebare: ce aţi făcut în ultimii 5 ani? Liana: Nu s-au schimbat prea multe. Acum 5 ani făceam un program de aftermorning, acum fac un morning show. Adică mă trezesc la 5.00 şi vin la 6.00 la radio. După care mă duc repede şi iau copilul să-l aduc acasă, iar pe la 11.00-11.30 ajung la TVR, unde am jobul de bază şi fac o parte din emisiunea „Arte, carte şi capricii“ şi lucrez şi la „Ieri, azi, mâine“, emisiunea lui Carmen Movileanu. Miţă: Eu, în ăştia cinci ani, am muncit, am transpirat, am scos mai multe single-uri, din fericire unele au ajuns hituri.

Da, ideea de majorat e o performanţă la ora actuală şi n-o spun cu lipsă de modestie, ci cu bucurie, pentru că, indiferent de situaţiile prin care treci, important e că ajungi la sărbătoare. Iar acum celebrăm majoratul cu un concert la Sala Palatului, pe 27 octombrie, unde vârful, bineînţeles, va fi colaborarea cu maestrul Gheorghe Zamfir.

Eu îi ştiu pe băieţi din 2000, 2001, când lansau single-ul „Ce mişto!“. Venise Mihai la radio, recomandat de o cunoştinţă comună, cu melodia asta. Apoi, ne-am revăzut după un an la un eveniment Radio Contact şi, cumva, a fost un moment în care ne-am potrivim ceasurile.

Sper din tot sufletul că suntem mişto împreună! De 11 ani cu acte şi de 13-14 ani împreună.

Cred că societatea ne-a creat o formă de vaccin pentru anduranţă.

Adevărul e că e greu. Cine spune că e uşor minte cu neruşinare. Noi rezistăm aşa: suntem într-un contratimp perfect care ne macină, dar care ne şi bucură în acelaşi timp. Eu lucrez de luni până vineri, iar el în weekend pleacă la cântări. De când munceşte cu asiduitate la Bere Gratis 18 ani, ne-am întâlnit vreo două zile. În rest am vorbit la telefon. Pentru că el vine târziu şi eu la ora aia culc copilul sau mai fac un rest de teme. Discutăm pe scurt şi cam asta e.

Ni se face dor, n-avem încotro. Acum a fost o perioadă şi cu multe evenimente, din august încoace. Nu cred că a avut un weekend liniştit de când am venit din vacanţă, ceea ce e bine pentru formaţie, pentru el şi pentru energia lui. E mai puţin bine pentru noi, din punct de vedere al cuplului, dar compensează cu faptul că dimineaţa se trezeşte şi o duce pe Teodora la şcoală, că nu putem unul fără celălalt, că vorbim de 40 de ori la telefon – noroc că au inventat ăştia telefoanele, că nu ştiu ce făceam! Pe de altă parte, suntem amândoi în aceeaşi industrie şi putem să înţelegem, pentru că dacă aş fi fost din altă zonă probabil că n-aş fi înţeles de ce trebuie să stea patru ceasuri să repete aceeaşi piesă până iese nu ştiu cum.

E mult mai concurenţială. Cred că dacă ne-am fi lansat în perioada asta ne-ar fi fost mult mai dificil să creăm un brand, mai ales în muzica rock. Societatea de acum e mai agitată, mai agresivă, dar şi mai delăsătoare. Trebuie să-i stârneşti, realmente, interesul pentru un lucru.

Nu. Este, dacă vrei, ceea ce a trebuit pentru cântecul respectiv. Şi Soré, şi Giulia, şi Elena Gheorghe au fost exact din filmul cântecului respectiv. „Iarna ne-a surprins îndrăgostiţi“ are un text compus pentru un duet. „Două inimi“ are, la fel, nevoie de interlocutor, că altfel ar fi doar o inimă. „În braţe“ înseamnă, iarăşi, ideea de doi, ce am făcut cu Alexandra mai de mult. Iar colaborarea cu Gheorghe Zamfir e apogeul dueturilor pe care le-am făcut vreodată. Noul single e cu el şi cu Shift.

Nu l-am convins, l-am simţit. A fost o întâlnire karmică. Colaborarea noastră datează din 2011. Şi vreau să mai spun o chestie: în locul concertelor cu Rieu ar fi trebuit să fie concertele lui Zamfir cu Rieu invitat, nu invers – asta într-o ţară normală!

Nu ştiu dacă trebuie să schimbe cineva ceva, trebuie să ne schimbăm noi. Regulamentele ISU nu le schimbă mentalitatea, ci mentalitatea ne-o schimbăm noi şi asta se schimbă odată cu generaţiile.

Cred că ne face mai înţelepţi, iar mie îmi mai aduce câte un kilogram. (râde) În rest, nu cred că ne schimbă fundamental.

Într-o dragoste mai înţeleaptă. Viaţa te face să fii mai înţelept, mai iertător, mai smerit şi asta duce la o dragoste mai înţeleaptă.

Eu cred că îţi dă o formă de dependenţă. E ca vinul, se aşează, se decantează şi devine mai bună, mai gustoasă, mai tare. Învăţăm fiecare de la celălalt să avem răbdare, să fim mai înţelepţi, să nu ne mai agităm, să nu mai luăm decizii pe loc. Pe de o parte! Pe de altă parte, suntem şi părinţi. Cineva trebuie să facă şi lecţiile, să se uite ce a făcut copilul la şcoală, să îmbunătăţească ce nu funcţionează, să aibă grijă să-i dea şi o recompensă atunci când lucrurile au fost foarte bune... Uneori le facem în trei. Dar sunt momente în care trebuie să le facem doar noi două. Şi ne-am făcut ieşirile noastre de fete – chiar dacă de multe ori vine şi tati după noi – dar e interesant ce se întâmplă. Deja e mare, ştie cam ce-şi doreşte, e greu s-o păcăleşti.

E ca orice copil de vârsta ei care-şi doreşte să cânte, să fie actriţă. Cred că cele mai multe dintre fetiţe trec prin perioada asta şi unora le trece, altora nu. Teodora are telefonul plin de aplicaţii care o învaţă arta actorului, să facă lip singing, să cânte, are chiar o aplicaţie care o îi modifică vocea dacă la un moment dat falsează. Pentru mine e foarte clar că nu va fi vreun cercetător ştiinţific sau, ştiu eu, geolog, pentru că n-are de unde! La noi în casă se vorbeşte despre muzică, se ascultă şi se cumpără muzică, se discută despre cum poţi obţine un sunet, un ton. Iar ea, auzind astea tot timpul, le înmagazinează şi asta vrea să facă. Deja recunoaşte timbrul, are artişti pe care îi urmăreşte şi e la vârsta la care îşi modelează personalitatea. Sunt câţiva parametri pe care îi consider importanţi: educaţia, gaşca de la şcoală, respectul pentru profesori...

Măi, mai mult din Mihai!

Din mine este doar o formă de ambiţie. Ea trebuie să fie cea mai bună, ea poate... Asta e bine. În rest, boemia, nevoia de a cânta, faptul că îşi scrie singură versuri şi scenarii, pe care le şi joacă singură, sunt de la tati.

Eu cred că este mai talentată decât mine, are dezinvoltură, imaginaţie.

Da. A fost la un casting pentru Nickelodeon, un canal TV pentru adolescenţi, a câştigat un rol şi l-a primit şi pe următorul. E Chloe, într-un serial.

Poate faptul că este influenţată prea mult de copiii din jurul ei şi nu întotdeauna influenţa asta e cea care să o crească corect. E influenţată de nebunia gadget-urilor, a muzicii de la radio – ceea ce nu e rău, dar trebuie cu măsură!

Îndreptăm în fiecare zi, dar în acelaşi timp ne şi bucurăm în fiecare zi şi încercăm ceea ce se numeşte o educaţie completă, începând de la a spune „te rog“ şi „mulţumesc“ şi până la a-i explica că există zece genuri muzicale, că există artă, că există oameni, suflet, campanie umanitară, dăruire, smerenie, înţelepciune, multe lucruri.

Timpul! Şi e firesc, din cauza meseriei, pentru că eu sunt plecat în weekenduri, când copilul meu este liber.

Da, dar cred că lucrurile trebuie împărţite foarte clar şi asumate. Dacă eşti solist vocal nu înseamnă că nu poţi fi şi tată. Eu încerc să jonglez cu amândouă, dar sigur că mi-aş dori mai mult timp cu familia.

Timpul e una dintre provocări, dar mai avem şi altele. Spre exemplu, culcatul devreme, terminatul lecţiilor în timp util, dar şi planificarea weekendurilor în care suntem împreună. Puzzle-ul e foarte complicat, pentru că trebuie să ne vedem cu cineva care să aibă şi un copil cu care Teodora să socializeze, dar şi cu cineva cu care tati să-şi poată rezolva ce are de făcut sau cu care nu ne-am mai văzut de mult. E o întreagă listă de bifat...

Coaliţia este o asociaţie de 29 de ONG-uri. Eu cred cu tărie că un copil are nevoie de mamă şi de tată ca să crească, mă duc de 4-5 ani prin centrele de plasament şi am găsit nişte copii pe care mă străduiesc să-i ajut. Coaliţia, de fapt, asta vrea să facă. Sunt nişte modificări de statut, sunt două seturi de legi importante ale ţării, Constituţia şi Codul Civil, care spun lucruri oarecum diferite şi trebuie armonizate. Şi, tot prin asociaţie cu Coaliţia pentru Familie, m-am luptat şi pentru ora de religie în şcoală. Pentru că mi se pare important ca, având atâtea ore de jucat pe computer, să ai şi 50 de minute în care să înveţi ce înseamnă realmente iubirea şi să înţelegi că Dumnezeu este iubire, că sunt atât de multe lucruri frumoase pe care le poţi face şi pe care poate nu ai apucat încă să le descoperi.

Da, dar mi-am asumat şi asta. Nu aici e problema. Problema e că, în România, nu poţi fi decât pentru sau împotrivă, nu există cale de mijloc.

O, da!

Şi asta! Şi ei ştiu că eu nu am avut niciodată nimic cu ei şi au înţeles pentru ce anume militez, pentru un cadru în care orice copil să crească armonios.

Sincer să fiu, nu ştiu dacă aş vrea să schimb ceva, pentru că nu ştiu ce urmări ar avea. Sunt fericit cum sunt. Un om nefericit ar schimba.

Iar eu nu ştiu cum să fac lucrurile altfel.

Dacă acel lucru care m-a făcut fericit a fost atât de grandios, m-aş strădui să-l repet, pentru că fericirea ne-o facem şi noi. Ea nu vine de undeva, ne-o creăm noi.

Sunt multe momente valoroase în viaţa noastră şi cred că mai avem multe momente frumoase de trăit. Nu-mi doresc să mă uit înapoi, pentru că sunt multe lucruri pe care le aştept. Uite, aştept concertul lui Mihai din 27 octombrie, aştept să vedem în ce direcţie merge Teodora cu studiul, aştept să mi se întâmple nişte lucruri în viaţa mea profesională... Fiecare zi e o provocare. Mi-e frică să mă gândesc, uneori, la poimâine. La astăzi şi poate mâine. Ştii cum e, dacă vrei să-L faci pe Dumnezeu să râdă, spune-I despre planurile tale de viitor.

Da, dar şi pentru ea îmi fac planuri cu măsură. Am învăţat că sunt foarte multe lucruri pe care le planifici şi nu ies, altele care se întâmplă într-un minut şi sunt uau! Cele mai importante lucruri din viaţa mea s-au întâmplat aşa. De-aia cred că e foarte frumos ce trăim astăzi şi luăm plinul din fiecare pahar care pare gol.