Interviu Octavia Geamănu: “N-aș schimba nicio lacrimă, niciun zâmbet, niciun om din viața mea!”

Am vorbit cu fosta prezentatoare TV despre cum i s-a schimbat viața după ce a încheiat un capitol profesional (și-a deschis altul).

Anul trecut, în decembrie, Octavia Geamănu își deschidea sufletul într-un interviu pentru OK! despre nedreptatea care considera că i s-a făcut după 18 ani în care Antena 1 a făcut parte din ființa ei. Șase luni mai târziu, o găsim pe fosta prezentatoare de știri povestind entuziasmată despre proiectul care a “trezit-o” din amorțeala în care-a fost blocată timp de un an. Octavia din 2023 este optimistă, sigură pe ea și încântată de emoția unui nou început. Așa am întâlnit-o în showroom-ul Alfemo, decorul plin de căldură al podcastului pe care Octavia îl construiește și-l crește de zor, ajuns la a șasea ediție. La întâlnirea noastră a răspuns prezent și Andrei, fiul ei și-al soțului Marian Ionescu, un băiețel de șase ani și jumătate care continuă să pară copia în miniatură a liderului Direcția 5. Cu ce gânduri bune ne-a primit, așadar, Octavia Geamănu?

Ne revedem aici, în locul în care îți înregistrezi podcastul Gânduri bune și tocmai asta voiam să te întreb: Octavia, te-ai reinventat așa rapid?

Octavia Geamănu Nici nu știu dacă m-am reinventat sau, de fapt, eu asta eram.  S-au aliniat planetele cumva într-o zi, pe 1 aprilie. Dacă m-ai fi întrebat - de fapt m-ai și întrebat ce planuri am din punct de vedere profesional anul trecut, dar de atunci s-au întâmplat multe... După ce s-a încheiat relația mea cu fostul angajator, mi-am zis că până la toamnă nu vreau să fac efectiv nimic. Vreau vacanță, să mă bucur de viață, să mă plimb, să călătoresc și să nu fac nimic și acest nimic l-am făcut vreo trei zile, în care m-am plimbat, mi-am văzut toate prietenele, am fost turist în București, m-am dus la mall... Deci am făcut atât de multe lucruri în trei zile, încât după trei zile am zis: Ok, s-a terminat vacanța mea, eu acum ce mai fac? În călătorii nu puteam pleca, pentru că Marian avea concerte și Andrei era la școală...

Așa că ți-ai făcut podcast...

Octavia Geamănu Da, eu în urmă cu vreo doi-trei ani am început să tot postez filmulețe mai lungi - unii ar spune că sunt subiecte motivaționale și poate așa și sunt, căci trezesc gânduri bune în oamenii care mă urmăresc. Într-o zi, am înregistrat unul care avea vreo 28 de minute în care vorbeam despre sentimentul de frică, despre cum să ne controlăm astfel de sentimente pentru că ne blochează diverse perspective etc. Și zic, stai așa, că e prea mult un clip de 28 de minute pe Facebook. Și cum aveam un cont de YouTube pe care nu-l foloseam, am început să postez pe el clipurile mai lungi. Oamenii reacționau foarte fain și mi-am dat seama că îmi place mult de tot treaba asta cu online-ul, îmi place să vorbesc, îmi place să împărtășesc cu oamenii diverse experiențe de viață, trăirile mele. A mai fost doar un pas până la ideea de podcast, pentru că am zis: ok, e fain să vorbesc eu așa mereu despre diverse subiecte cum vreau eu, ce vreau eu și când vreau eu, dar parcă e mai fain un dialog, căci poate se satură oamenii să mă tot audă vorbind singură. Știam clar că o să se numească “Gânduri bune”, căci așa se numește și cartea pe care am început să o scriu încă din decembrie anul trecut, în perioada pe care am petrecut-o în redacția Antena 1. Cele opt ore în care stăteam acolo m-au ajutat foarte mult, căci mă inspiram din poveștile colegilor mei care veneau în fiecare zi și mă întrebau una-alta. Și din fiecare cuvânt se năștea câte o idee.

Bun, ai un podcast, un invitat. Ce teme predomină?

Octavia Geamănu Temele sunt atât de diverse, sunt în funcție de cum simt eu într-o zi. Uite, de exemplu, discuția despre relații a plecat de la acel interviu pe care l-am făcut cu tine, anul trecut, și în care descriam cum sunt compartimentate camerele la noi în casă, că eu și Marian avem dormitoare separate și mulți m-au întrebat: “Cum, voi nu dormiți împreună?”. Nu m-am gândit să vorbesc despre cum dorm eu cu soțul meu, dar întrebată fiind, sunt obișnuită să răspund sincer și să nu mă eschivez. Primul podcast a avut un succes fabulos, în ideea că un singur reel, deci o scurtă prezentare din acel podcast, de un minut, a adunat un milion și ceva de vizualizări în trei zile. Când va apărea acest interviu, voi ajunge la a șasea ediție.

"Am ales să muncesc la visul meu"

Spuneai că filmezi destul de mult pentru acest podcast, mai mult decât la știri. Cum ai dat din lac în puț?

Octavia Geamănu Exact așa e, mai râd cu prietenii mei când le spun că munceam mai puțin când eram plătită de angajator. Într-adevăr, muncesc mai mult pentru că îmi ia foarte mult documentarea, să găsesc niște invitați faini, apoi vizualizarea materialelor, montajul... Dar îmi place foarte foarte mult. Am ales să muncesc la visul meu. Mă refer la faptul că fac ceea ce îmi place, am o libertate absolută fără a avea programul impus de cineva, desfășurând totul în condițiile mele, în funcție de cum îmi doresc eu și cum văd eu lucrurile. Practic, am emisiunea mea pe YouTube. Și totul se desfășoară ca la o emisiune TV, plecând de la camerele de filmat, la lumini, invitații se simt chiar ca-ntr-un platou de televiziune cu toată echipa din spate.

Zici de echipă, câți oameni lucrează cu tine?

Octavia Geamănu Am pe cineva la montaj care e foarte fain, se mișcă foarte repede, am niște oameni care mă ajută cu platformele de socializare, echipa de filmare care înseamnă trei oameni, producătorul de locație...

Sună foarte scump toată această desfășurare de forțe.

Octavia Geamănu Da, așa este, dar de-a lungul timpului am fost suficient de inspirată încât să pun bani deoparte și deocamdată am folosit acești bani. Dar sunt absolut convinsă că nu va dura mult până când voi amortiza toate cheltuielile și am și niște sponsori. Dar Marian îmi spune în fiecare zi când plec la drum: “Baby, nu te gândi nicio secundă la bani, bucură-te de ceea ce faci, bucură oamenii și lasă banii în secundar sau mai jos de secundar!”.

Oricum, te găsesc mult mai pozitivă, mai liniștită decât iarna trecută. Atunci erai într-o stare de dezamăgire, dar și de încrâncenare, căutându-ți dreptatea în tribunal.

Octavia Geamănu Și o fac în continuare. Doar pentru că nu mai sunt acolo, nu înseamnă că procesul s-a încheiat. Următorul termen este pe 19 septembrie. Am observat că o parte din jurnaliștii care au scris despre concedierea mea au indus faptul că am pierdut și procesul cu Antena 1, ceea ce nu este adevărat. Procesul nu s-a încheiat, mi s-a spus de la bun început că se va desfășura pe o perioadă destul de îndelungată. Oricum ar fi, eu merg înainte până în pânzele albe pentru că am suferit o mare nedreptate prin prisma felului în care s-au purtat cu mine. Ok, ești angajator și nimeni nu e nimeni bătut în cuie, dar contează felul în care alegi să îndepărtezi un om sau să-l schimbi, despre asta este vorba. Nimeni nu merită să i se calce în picioare demnitatea.

Oricum, bănuiesc că acum simți că ai renăscut.

Octavia Geamănu Da, parcă eram într-o perioadă de amorțeală și m-am trezit pur și simplu. La un moment dat, cineva mi-a făcut astrograma și mi-a spus că sunt într-un an blocant până în februarie 2023, ceea ce a fost adevărat. Într-adevăr, a coincis cu perioada în care s-a încheiat contractul meu, la începutul lunii martie, și ulterior s-au legat toate. Viața mea profesională a căpătat o dinamică senzațională după un an de zile în care efectiv am stat pe loc. Au început să vină spre mine diverse contracte, diverși oameni care să-mi propună parteneriate, întâlniri în fiecare zi... La un moment dat, chiar nu s-a părut copleșitor și timp de două zile am zis că nu mai vreau să văd telefonul, vreau doar să stau cu Marian și cu Andrei și atât. Eu vreau să fac din viața asta cea mai minunată călătoria a mea, iar la final, când doar amintirile ne rămân, să privesc în urmă cu zâmbetul pe buze, fără încrâncenare. Și în ultima zi a vieții mele, dacă mă întreabă cineva dacă aș schimba ceva, să zic, ca și azi, când îți răspund la acest interviu: n-aș schimba nicio secundă din viața mea, nicio întâlnire, nicio lacrimă, niciun zâmbet, niciun om întâlnit, n-aș schimba absolut nimic. Sunt foarte fericită cu viața mea așa cum este ea. Unii oameni sunt încleștați în tot felul de trebuie și dacă și se raportează prea mult la ce cred alții, încât nu-și mai permit să-și trăiască propriile vieți așa cum își doresc. Este foarte greu să-ți trăiești viața așa cum îți dorești, fără să-i ofensezi pe cei din jurul tău, dar dacă ai norocul, așa cum eu îl am, de-a avea un om minunat lângă tine, care să rezoneze cu tine, să te înțeleagă în momentele bune și mai puțin bune și un copil zen și fericit, de ce să nu alegi să fii fericit în fiecare zi? Eu vreau să trăiesc viața pe care mi-o doresc și îi mulțumesc în fiecare zi lui Dumnezeu și mă rog să mi-o păstrez așa, fără să schimbe absolut nimic.

Într-adevăr, domnul Ionescu pare o oază de zen. El se enervează vreodată?

Octavia Geamănu Din 2007, de când ne cunoaștem, nu l-am văzut niciodată nervos, să înjure, să critice pe cineva, să gândească rău despre cineva, să vorbească de rău pe cineva și să nu fie un om care să trăiască în deplină armonie cu el și cu oamenii din jurul lui. Și cu un respect fabulos față de tot ce i-a oferit viața. Marian respectă foarte mult tot ceea ce a primit de la viață și dăruiește înzecit, este cel mai darnic om pe care îl cunosc dintre toți oamenii pe care îi știu și știu foarte mulți.

Calmul și răbdarea lui au fost moștenite de Andrei, așa pare. Sau mă înșel?

Octavia Geamănu Știi, e ceva cu copiii ăștia care se nasc din iubire adevărată. În primul rând că ies frumoși. (râde) Într-adevăr, contează foarte mult nivelul de maturitate al părinților în momentul în care concep copilul. Dacă ești infantil în gândire, puțin aerian așa prin viață și încă nu ți-ai găsit locul, toate astea se transmit copilului. El se modelează, cel puțin în primii șapte ani de viață, într-un mediu în care există doar cu mama și cu tata, de acolo își ia principalele informații despre viață, acolo observă felul în care se raportează bărbatul la femeie, femeia la bărbat, ce înseamnă viața de familie. Andrei este un copil foarte matur în primul rând, înțelept, analizează, are un ochi la spate și așa vede și ce nu se vede. E foarte blând și cuminte. Este minunat când ai un copil așa cuminte, că te poți bucura din plin de viața de mamă.

Apropo de mediul familial, el ce a prins de la voi, ce talente sau pasiuni v-a moștenit sau copiat?

Octavia Geamănu Îi place mult pictura și asta a moștenit de la Marian, normal. E foarte ordonat de când era mic, niciodată nu-și lăsa jucăriile împrăștiate, totul trebuie să fie la locul lui. A crescut într-un mediu organizat și asta îl ajută. Și îi place treaba cu pianul, îi place să cânte la pian, ia lecții deja de câteva luni și mă bucur că, atunci când l-am întrebat de ce vrea sa învețe să cânte la pian, mi-a zis că își dorește ca, într-o zi, să cânte pe scenă, cu tati.

Te vezi o mamă posesivă peste ani?

Octavia Geamănu Absolut deloc. Copiii nu sunt ai noștri, copiii ne-au fost dați în grijă. Eu nu-l cresc pe Andrei cu gândul că, într-o zi, o să vreau să aibă grijă de mine. Sper din suflet să mă țin bine și la 80 de ani și să fiu pe picioarele mele, iar pe Andrei, în momentul în care va decide că vrea să plece de acasă și să-și facă viața lui, îl voi susține cu tot dragul și cu tot sufletul. Nu vreau sub nicio formă să fie lipit de mine, vreau să crească independent, nu vreau să fie băiatul mamei.

Apropo de adolescență, ți-e frică de vârsta asta?

Octavia Geamănu Nu mi-e frică, pentru că am un feeling bun în privința lui. Îl văd matur, iar eu voi fi tot timpul acolo, lângă el. Desigur, mai e și cum vrea Dumnezeu, e loterie de multe ori treaba asta cu copiii, dar eu am încredere, o să fiu lângă Andrei, o să fiu umbra lui și n-o să aibă cum să derapeze, că va fi vai de el. (râde)

Foto: Sorin Stana

Mulțumim Alfemo România, Bulevardul Pipera nr.134