Liviu Popescu: ”Eu gătesc pentru toată familia”
Oare când mai are timp şi de asta? Pentru că dincolo de imaginea de pe sticlă, juratul MasterChef este şi un om de afaceri de succes. Despre viaţa lui de familie şi cel mai recent proiect de suflet am stat de vorbă într-un loc cu totul special...
La Casa de Ceai de pe domeniul Castelului Bran îşi savura ceaiul familia regală pe la 1920. Amenajat la iniţiativa Reginei Maria, locul acesta plin de farmec, cu o vedere splendidă asupra castelului, a fost o bună vreme abandonat, pentru ca recent, după o excelentă renovare, spaţiul să fie redeschis – un proiect administrat cu succes de Liviu Popescu, despre care am vorbit chiar la faţa locului. Pe Liviu unii îl ştiţi de la MasterChef, alţii şi în calitate de owner, alături de fratele său, Mihai Popescu, al unor branduri cu greutate în tot ce înseamnă distracţie şi timp liber în Bucureşti sau Mamaia: Fratelli şi Biutiful. Aici, la Bran, este, însă, o cu totul altă poveste. Una cu istorie, în care s-a implicat cu sufletul. Locul perfect pentru a descoperi tonurile calde, poate cumva neaşteptate pentru cei care nu-l cunosc, ale personalităţii unui patron de club: Liviu e familist convins. Credincios. Şi monarhist.
Cum ai ajuns să te implici în proiectul Casa de Ceai Regina Maria?
Liviu Am primit această propunere de la un prieten, Corin Trandafir, cel care administrează prin cabinetul lui de avocatură domeniul Castelului Bran. El mi-a vorbit despre posibilitatea de-a face un parteneriat prin care eu să gestionez această afacere şi Castelul Bran să facă investiţia în clădire. Când am venit aici şi am văzut despre ce e vorba am înţeles că trebuie să mă implic.
Găsiseşi locul într-o stare de dezastru...
Da, ştiu foarte bine zona. Pe mine şi pe fratele meu ne-au dus părinţii de la cinci ani aici. Apoi am venit multă vreme noi cu copiii noştri în fiecare an. Şi, când am văzut în ce stare era acum clădirea, mi-am spus că trebuie neapărat salvată. Investiţia a fost de peste un milion de euro. A plecat de la un buget pe jumătate, dar atunci când vrei să pui proiectul în practică, constaţi tot felul de surprize, iar casa se afla într-un stadiu de degradare avansat şi atunci a trebuit să suplimentăm investiţia.
E un proiect de suflet pentru tine...
Pentru mine chiar e un proiect de suflet. E vorba de istoria familiei Hohenzollern, care a clădit România modernă, toată familia mea a fost regalistă. Altfel, gândeşte-te că îmi e greu să mă deplasez în toate locaţiile mele din Bucureşti, Mamaia, plus francizele din ţară... Prin urmare, să vin aici constant nu e uşor. Mai ales că în weekend poate fi destul de anevoios, dar sper să se rezolve problema drumurilor. Şi am încredere că se va rezolva, ceea ce va însemna şi mai mulţi turişti. Cu toate că şi acum Castelul Bran este cel mai vizitat din România. Iar anul acesta aşteptăm cam un milion de turişti la Castel, dintre care 100.000 la Casa de Ceai.
Acum, tu fiind jurat la
, cât te-ai implicat în alcătuirea meniului?
Foarte mult. Dar trebuie să ştii două lucruri. E foarte important să ai încredere în oamenii cu care lucrezi, pentru că succesul e rezultatul unei munci de echipă. Deci trebuie să ţii cont de echipă, dar şi de tradiţia zonei. Fiindcă dacă te uiţi în Bran, sunt mai multe restaurante italieneşti decât româneşti. Noi am încercat să lucrăm cu produse locale, din regiune, de aici.
Ai lucrat şi cu fratele tău la acest proiect?
Mai mult cu mama am lucrat, ea fiind tot arhitect, ca fratele meu. Ea a venit cu mai multe idei, printre care pata aceasta de culoare dată de covoarele făcute manual.
Care ar fi una dintre primele amintiri legate de mama ta şi de dragostea asta pe care v-a insuflat-o pentru frumos, pentru design?
Noi, până pe la 13-14 ani, nu am avut haine cumpărate. Mama ne făcea haine. Vara ne făcea espadrile cu talpă din sfoară, le mai purtam şi iarna câteodată... (râde). Ne croşeta pulovere din caşmir, care se găsea pe vremea aceea la Fondul Plastic...
Acum nu mai face şi pentru nepoţi?
Are un mic atelier de textile, dar acum lucrează mai mult pentru producţie publicitară, haine pentru hostesse, draperii... Este supranumită în industria publicităţii „regina pânzelor“. La orice eveniment avem nevoie de 100 de metri de pânză, o sunăm pe mama.
Cum te-ai simţit la
? Tu acum vreo 20 de ani ai mai trecut prin TV.
Da, am lucrat cu Alice Dumitrescu, actuala Alice Brenciu. M-am distrat acolo vreo şase luni de zile. Nu aveam niciun plan să vin la
... M-am gândit foarte bine, pentru că ţelul meu nu era să apar la TV. Dar am zis că pot încerca să fiu un exemplu bun şi am încercat toată emisiunea să fiu motivaţional, atât pentru cei din branşă, cât şi pentru cei care gătesc acasă.
Vă pregătiţi de un nou sezon?
Încă nu ştim nimic, nu-ţi pot spune.
Acasă găteşti?
Cum să nu?! Păi, gândeşte-te că am trei copii şi fiecare mănâncă altceva.
Adică sunt mofturoşi...
Sunt mofturoşi, mănâncă la ore diferite lucruri total diferite. Matei are 18 ani, Anisia are 16 ani şi Marcu are 2 ani.
E o diferenţă mare între Anisia şi Marcu. Cum s-a întâmplat, a fost planificat sau a fost o întâmplare fericită?
A fost ca un dar de la Dumnezeu, pentru că cei doi copii intrau în adolescenţă, nu prea ne mai înţelegeam cu ei, nu mai voiau să vină cu noi în vacanţe, nu mai voiau să stea cu noi... Treceam printr-o perioadă dificilă. Şi atunci Părintele Iustin de la Mănăstirea Oaşa, care este prietenul şi suportul familiei, ne-a sfătuit să mai facem un copil pentru a ne echilibra familia. Şi eu am spus: „Părinte, avem 40 de ani, nu ştiu ce v-a venit să ne spuneţi acest lucru...“. Şi peste o lună s-a întâmplat minunea. Fără ca noi să fi intrat în povestea asta conştient, să spunem „Hai să mai facem un copil“. Nici nu mai credeam că se poate. Şi, contrar tuturor problemelor întâlnite - soţia mea având 40 de ani şi fiind la a treia sarcină, un doctor i-a spus că n-are nicio şansă să ţină copilul –, am mers înainte şi s-a născut un copil absolut superb care, într-adevăr, a echilibrat familia. Suntem uniţi şi i-a unit şi pe cei doi fraţi mai mari.
A fost greu s-o iei de la capăt cu scutecele?
Eu cred că te repoziţionezi imediat, exact ca la
. Când m-am trezit în faţa reflectoarelor, cu o echipă de peste 100 de oameni şi cu 50 de concurenţi, ai două variante: ori clachezi şi pleci cu coada între picioare, ori te resetezi şi îţi faci treaba. Aşa că astea sunt scuze... În secunda în care apare un copil şi te trezeşte la şase dimineaţa, chiar dacă eşti obosit, nu există bucurie mai mare.
Cum îşi menţine căsnicia un patron de club? Aveţi 20 de ani de căsnicie.
În primul rând te gândeşti la valorile moştenite din familie. Cred că ele sunt suportul căsniciei. Şi încerci să fii cât mai bun. Cum eşti în viaţă aşa eşti şi acasă. Dacă vrei să faci bine, n-ai cum să ratezi...
Lui Matei îi place în Fratelli?
Nu-i place. El şi Anisia spun că Fratelli e de boşorogi... (râde) El nici nu prea iese. A avut o perioadă când a ieşit, acum e foarte retras, stă mai mult pe calculator, face sport, vrea să-şi ia carnet de conducere, s-a cuminţit enorm, mai ales de când s-a născut Marcu. Anisia e mai mult cu ieşitul, dar bineînţeles totul e cu limită şi în locuri ştiute de noi.
Dintre tine şi soţie, cine e cu disciplina?
Soţia. Eu, nefiind tot timpul cu ei, nu pot să le cer lucruri absurde. Când îi mai critic, soţia îmi spune: „Dar tu cum erai în adolescenţă?“.
Da, cum erai?
Eram agitat. Nu eram cel mai bun la învăţătură. Făceam numai prostii cu frati-miu, ne anturam amândoi. Eram foarte liberi. A fost OK că ne-am căsătorit, că noi am fost crescuţi şi de bunică, o femeie extraordinară, care gătea fantastic. Şi noi abia când ne-am căsătorit am aflat că puiul are oase. (râde) Că ni-l dezosa bunică-mea şi ni-l tăia în dumicate. Dacă nu era tăiat în bucăţele, ne ridicam de la masă şi plecam... Şi acum să le cer copiilor să fie impecabili?!
Deci tu te-ai specializat în bucătărie pe parcursul căsătoriei. Spune-mi ce ai gătit cel mai recent pentru ai tăi.
Duminica trecută eram la Mamaia şi am pregătit un calcan foarte mare. Am pus toate legumele, ceapă, usturoi, pătrunjel... M-am chinuit să-l curăţ... Dar a ieşit extraordinar. Calcanul sălbatic din Marea Neagră nu poate fi confundat cu nimic. E unul dintre cei mai buni peşti din lume.
foto: Sorin Stana