Petre Fumuru: ”Am încercat să devin eroul copilului meu”

8 august 2015   Interviu

Rolul de tată îi vine de minune – chiar aşa rebel cum continuă să fie pe anumite faţete ale personalităţii lui. Desigur, e al doilea rol care i se po­triveşte – pe lângă cel care i se atribuie de o bună vreme încoace, cel de „burlac sexy“, pe care Petre susţine că-l poartă cu indiferenţă.

Ce e Petre Fumuru, până la urmă – actor şi prezentator TV?

Petre Actor.

Multă lume nu te ştie, din păcate, ca actor. Îţi asumi chestia asta?

Da.

Piersic Jr. îmi spunea despre tine că ceea ce faci tu la TV e tot un rol.

Da, sunt perfect de acord, pentru că n-am avut niciodată pretenţia că sunt jurnalist. N-am fost şi nici n-o să fiu vreodată. Eu sunt un actor, în secţia de ştiri sunt un om talentat, pus să facă un job. Şi câteodată îl fac bine, câteodată mai puţin bine. Ca fiecare lucru şi ca fiecare om. Am început cuPo­veştiri adevărate... Apoi Meteo a fost un proiect cu o echipă foarte faină la Realitatea TV, de-asta l-am şi continuat atât timp.

Dar cum te-ai hotărât să intri în televiziune?

Nu m-am hotărât, a fost o întâmplare. Ca şi acto­ria. Tot o întâmplare a fost în viaţa mea. În copilăria mea târzie, în clasa a XI-a, eu şi prietenul meu bun, Iulian, eram nedespărţiţi. Dar cumva, şcoala ne-a despărţit, pe mine la un liceu, pe el la alt liceu. Iar acolo unde s-a dus, era în aceeaşi clasă cu fata unei foarte bune profesoare de teatru din Râmnicu Vâl­cea. Aşa a început să se ducă la teatru. Iar, în momentul ăla, el a dispărut cumva din viaţa mea, pentru că noi nu mai ieşeam, Iulian fiind tot timpul la teatru. Şi atunci mi-a zis: „Hai şi tu”.

Deci tu te-ai dus după un prieten, de fapt...

Da. Am petrecut trei luni cu echipa descoperită acolo, ei re­petau atunciAngajare de clovn, al lui Matei Vişniec, o piesă de teatru cu trei personaje. După două luni şi ceva, unul dintre per­sonaje a lipsit de la o repetiţie, iar eu, stând pe bancă toate luni­le astea, învăţasem deja toate rolurile. Aşa că mi-au zis: „Petre, intră tu!“. Ei, se pare că am fost foarte bun. Pentru că atunci au hotărât să facă piesa cu mai multe personaje, pentru ca să joc şi eu. Şi aşa am intrat în teatru. Apoi a fost un tăvălug...

Iar acum, dacă vreau să-l văd pe Petre Fumuru undeva...

Acum nu ştiu dacă îl mai poţi vedea undeva. Petre Fumuru a rămas cu un singur proiect pe care îl are cu Florin Piersic Jr. şi pe care, în mod normal, îl jucam la Metropolis şi la Godot... Zaruri şi cărţi. Dar deocamdată nu ştiu să-ţi spun ce se întâmplă cu spectacolul – ştiu doar că de fiecare dată când l-am jucat am umplut sălile.

Tu ai şi o prietenie frumoasă cu Piersic Jr.

Da. E o prietenie mai mult decât frumoasă, e bazată pe multă încredere. Am avut mai multe proiecte împreună, primele două filme independente ale lui Florin le-am făcut împreună, un me­diu metraj şi un lung metraj. Plus alte piese de teatru cu el, cu Dorina Chiriac...

Voi rezonaţi.

Da, ne asemănăm foarte tare. Ne-am şi născut la o diferenţă de patru zile.

...în trăirea asta anti-sistem.

Mai mult sau mai puţin. E o carapace pentru amândoi.

Băiatul tău ce spune despre tatăl lui pe scenă?

Din păcate, n-am apucat să-l chem pe Luca la teatru până acum. Nu mă întreba, că nu ştiu de ce. Pur şi simplu, aşa s-a întâmplat. În schimb, Luca e un copil foarte talentat în direcţia asta. A luat rolul principal într-un lungmetraj, care din păcate nu se mai face... Dar eu am văzut proba pe care a dat-o şi e mai bun decât mulţi actori!

Mai bun decât Petre Fumuru?

Şi decât el. Şi decât Nora Dincă, mama lui, care e tot actriţă. Şi una foarte bună, excepţională. Iar Luca va dubla acum ca voce un actor dintr-un serial Disney.

Tu şi Nora Dincă aţi fost căsătoriţi?

Nu, n-am fost căsătoriţi. Şi nici n-a fost un accident. A fost o hotărâre comună pe care am luat-o. Cred că nici nu ne-am gândit la asta...

Dar s-a scris că Fumuru a divorţat şi tu ai lăsat aşa informaţia.

În România e complicat să ai drept la replică. Probabil că într-o normalitate, da, doi oameni sunt căsătoriţi şi atunci, evident că lumea îşi închipuie că dacă s-au despărţit, au divorţat...

OK, n-aţi fost căsătoriţi, dar aţi fost o familie adevărată...

Chiar zece ani.

Adică titlul de altădată, „Petre Fumuru e un familist convins“, se verifică.

Da. Şi acum. dacă drumul meu s-a sepa­rat de cel al Norei, asta nu înseamnă că nu suntem o familie pentru Luca.

Am observat. Am văzut pe contul lui de Facebook o postare cu o poză de familie, la care a scris: „Ia uite ce am găsit prin calculator“. E o postare în urma căreia, cu toată nota ei nostalgică, mi-a părut un copil fericit...

Vârsta de 13 ani pe care o are Luca e cea de 16 sau chiar mai mult pe care o aveam noi. Lucrurile s-au schim­bat... Şi da, Luca este un copil fericit, fiindcă noi am fost atât de inteligenţi, încât l-am păstrat aşa cum trebuie în vieţile noastre.

Asta înseamnă şi că aţi rămas prieteni...

Suntem foarte buni prieteni şi, pe lângă asta, Nora e o mamă minunată pentru Luca. Cu mine Luca stă mai puţin, cu ea stă tot timpul. Şi l-a învăţat bine.

Ce fel de tată eşti tu? Unul cool, genul de prieten...

Da. Şi unul căruia, dacă copilul i-ar zice să se arunce în cap s-ar arunca. (râde) Ştii cum e: am încercat în toţi anii ăştia, pe cât e posibil, să devin eroul copilului meu. Nu ştiu cât am reuşit, dar n-aş putea să-l privez pe Luca de lucruri pe care eu le-am făcut. Tu ai fost un adolescent problemă?

Da. Grav. Deocamdată, Luca e un copil bun. Nu face lu­cruri de condamnat. Poate că eu am făcut.

Dar mai ai ceva din latura aia de rebel în tine?

Tot timpul, da. Povestea fiul tău despre faptul că el nu poate sta pe calcu­lator dacă nu citeşte un anumit număr de pagini...

Da, bine, asta e o regulă, dar nu-l forţează nimeni. El e un copil conştiincios, în primul rând. Şi e un copil care chiar a avut cărţi în jurul lui. Deci e absolut normal să fie aşa...

Ai mai lua de la capăt întemeierea unei familii?

Sigur că da. Lângă persoana potrivită, da.

Acum eşti singur?

Asta ţine de partea discretă a vieţii mele. Şi rămâne aşa... Dacă cineva mă vede cu cineva, nu voi nega.

Dar în aceşti şase ani de când te-ai despărţit de Nora, ai mai spus „Te iubesc“?

Da. Chiar da. Şi nu îmi plac bărbaţii care evită să spună asta atunci când o simt.

Ce te scoate din sărite la o femeie?

Neîncrederea ei în mine. Aş fi ipocrit să spun că nu-mi pla­ce flirtul. Oricine trebuie cumva să primească o confirmare tot timpul în viaţă. Dar asta nu înseamnă că înşală cineva pe cineva...

Ce ai descoperit despre tine datorită femeilor din viaţa ta?

Că sunt un om foarte ciufut, un om greu de suportat. Am un foarte mare respect pentru femeia care e lângă mine, pentru că mă suportă.

Dar tu ai capacitatea să suporţi?

Da.

Luna trecută a fost ziua ta. Ai împlinit 39 de ani, nu? Dacă faci un bilanţ pentru vârsta asta, eşti unde ţi-ai dorit?

Nu. Mi-aş fi dorit să pot face ceea ce-mi doresc.

Adică să trăieşti din actorie...

Şi asta. Şi mi-ar plăcea să trăiesc din multe alte lucruri care să nu aducă atâta stres cotidian.

foto: sorin stana; stilist: Madena pasăre; vestimentaţie: zara, cacharel, us polo, asn, mineli boutique, scotch&soda/magazin collective.

Mai multe