Raluca Aprodu: ”Viaţa mea ar putea fi un serial foarte bun!”

Am tot suspectat la actori că-şi practică meseria şi în via­ţă. Precum preşedinţii de ţară, actorul e actor şi în afara scenei. Dar sunt actori care se joacă pe ei în toată cariera, care se împrumută ei personajelor, şi actori care împrumu­tă ei de la personajele pe care le joacă. De aceea mă gândesc zâmbind la această scenă jucată acasă, cu Raluca Aprodu, cu Tudor Istodor, iubitul ei, şi Maia Morgenstern, mama lui Tudor. Ce distribuţie face viaţa asta! Raluca Aprodu, dacă joacă un rol în viaţă, îl joacă pe acela al fetei cu şarm. Mi-a rămas în minte zâmbetul ei dintr-o reclamă mai veche, ju­cată cu Dan Chişu. Raluca are un farmec. Cu farmecul ei mi-a povestit despre viaţa această de actriţă în care se află.

Raluca Aprodu

Când ţi s-a părut că ai devenit actriţă?

Raluca: Când am simţit că oamenii se raportează altfel la mine. Ar fi trebuit să nu fi fost aşa şi să-mi dau eu seama, dar am plecat cu un complex foarte mare, vis-a-vis de me­seria de model, de care, însă, nu-mi este ruşine.

Făceai asta la început, modelling. Şi complexul tău faţă de asta care era?

Făceam asta la noi în ţară, chestiune de percepţie, aici modellingul nu e văzut ca o meserie. E ca un hobby sau, oricum, ceva practicat de fetele care n-au avut altceva de făcut. Afară e văzută ca o meserie serioasă. Posibil, jumă­tate din acest complex să fi fost doar în capul meu, dar ju­mătate simţeam şi raportarea oamenilor la mine când mă prezentam ca model.

În actorie când ai simţit că ai talent?

Dacă vorbim despre teatru, în facultate am simţit să fac asta. Am dat la facultatea de actorie, dar nu eram convinsă că o să ajung în final chiar să fac teatru. Însă mi-a plăcut foarte mult.

Ai zis că ai simţit că eşti actriţă când ai început să fii privită altfel. La cine te refereai?

La cei din breasla aceasta a noastră, cea a actorilor. Pri­mul meu film l-am filmat la 21 de ani, rol secundar, dar mare, într-o coproducţie ceho-română. N-aveam studii, m-au luat aşa. Am fost la un casting unde erau enorm de multe actriţe. Eu nici n-am vrut să mă duc, îmi era ruşine, dar cineva a insistat.

Dă-mi nişte nume. Cine mai era la casting?

Toate actriţele de la noi din ţară au fost.

Îmi dau seama că ele te-au privit pe tine aşa, ca pe un exponent al felului greşit în care se întâmplă lucrurile.

Probabil. Probabil şi eu mai gândesc aşa. Aşa suntem, nu judec pe nimeni.

Ce ţi s-a părut cel mai greu ca actriţă?

Eu nu sunt foarte bună la castingurile de la teatru. Sunt foarte proastă la prima lectură, la text la prima vedere. Tot timpul am avut o fobie la castingurile de la teatru.

Ţi-a fost frică de eşec ca actriţă?

Mi-a luat cinci ani să mă conving să dau la Teatru. Eu n-am intrat la facultate cu un vis. Ştiam ce înseamnă. Nu mă gândeam că voi deveni actriţă şi voi trăi ca la Berlin. Ştiam că înseamnă şi sărăcie, şi nesiguranţă. Nu m-am făcut actriţă să mă îmbogăţesc.

Acum trăieşti decent financiar?

Acum, da. Dar eram pregătită de mai rău. Îmi asumasem că voi rămâne cu aceeaşi ma­şină 20 de ani. Dar aşa a fost viaţa mea şi ea aici m-a adus. Însă mi-am dat seama că altce­va nu pot şi nu vreau să fac.

Am senzaţia că ţie ţi se pare normal faptul că ţi-au ieşit bine lucrurile în viaţă.

Nu mi se pare deloc că mi-au ieşit, dar sunt pe drumul bun. În prezent, sunt mulţumită, chiar fericită. Acest pre­zent e acum. Am avut perioade de un an şi jumătate în care nu am lucrat o zi, perioade în care telefonul nu a sunat. Dar eu ştiam asta la 24 de ani. Eram o femeie, nu eram o copilă. Însă evident că te poţi pregăti cât vrei, când nu-ţi sună te­lefonul şase luni, nu te simţi chiar cel mai mişto actor din lume. Dar frustrarea asta nu cred că e drumul. Mulţi actori au mania persecuţiei. De ce acela şi eu nu?!

Cuplu. Raluca Aprodu, pe covorul roşu alături de iubitul ei, actorul Tudor Istodor

Mie meseria asta mi-ar fi greu s-o înţeleg din perspectiva partenerului de viaţă. Sunt scenele acelea să le zicem de dragoste.

Nu e atât de complicat. Dacă acum trebuie să te pupi cu o fată şi sunt 40 de oameni care se holbează, crede-mă, n-o să simţi o clipă sărutul acela. Vei fi panicat.

Dar am un contraargument. Sunt foarte mulţi actori care în urma unui rol jucat împreună au rămas aşa.

Asta vedeţi voi că e în urma... Oamenii aceia au stat îm­preună pe perioada filmărilor. S-au cunoscut în felul acesta. Nu s-au văzut doar pe platou. Deci contraargumentul tău n-are nicio legătură.

A fost o întrebare superficială, Raluca?

Nu. Mi se pare normal să pui întrebări. Se poate întâmpla

 şi ce spui. Se poate întâmpla orice în viaţă. Inclusiv să-l bu­şeşti pe unul cu maşina şi să te îndrăgosteşti de el. Dar 95% din cazuri nu e ca în poveşti.

Tu ai avut relaţii din lumea asta a actorilor. Andi Vasluianu şi acum Tudor Istodor.

Ultimele două relaţii au fost cum spui. Atât.

Jucaţi împreună la teatru, tu şi Tudor.

Da. Jucăm şi am jucat chiar şi când ne-am cunoscut pri­ma dată. Am jucat împreună în filmul lui Paul Negoescu, O lună în Thailanda.

Deci aţi jucat împreună, înainte să aveţi o relaţie. Ai ajuns la vorba mea.

Nu are nicio legătură. Am mai fost partenera a încă şase bărbaţi şi nu m-am cuplat cu toţi. Noi după ce am filmat, am vorbit după trei luni. A venit la un spectacol în care jucam. Jucam chiar cu Maia Morgenstern, deci cu mama lui.

Vă uitaţi la filme împreună?

Da, la seriale. Tocmai am terminat Shameless. Este o ne­bunie de serial.

Şi în rest ce faceţi? Călătoriţi?

Da, o dată pe an ne alegem un oraş din lume şi mergem în vacanţă. De exemplu, anul acesta am fost la Florenţa. Ne-am întors cu câteva ore înainte de cutremurul acela. Am fost chiar în zonele acelea.

Iar o întrebare superficială: jucaţi roluri? Puteţi să fiţi sinceri unul cu altul, Raluca, voi, doi actori?

Doamne, viaţa e mai simplă decât o faci să pară. Normal, ce treabă are!

Nu i-ai spus niciodată: „Mi se pare că joci un rol acum“?

Dacă am fi avut discuţii de tipul acesta, n-am mai fi fost împreună acum. Dar şi tu joci o grămadă de roluri şi nu eşti actor.

Revin la o întrebare anterioară, punând-o mai concret. Eşti conştientă de frumuseţea vieţii tale?

Da, sunt conştientă pentru că nu a fost tot timpul aşa. Şi am muncit foarte mult s-o am.

Joci în acest film, Câini se numeşte, care va avea premiera pe 23 septembrie. E al lui Bogdan Mirică.

Rolul meu e foarte mic, dar serveşte unui film foarte bun. E singurul rol feminin, restul sunt doar bărbaţi. Când am citit scenariul, nu l-am lăsat din mână. L-am citit ca pe o carte bună. Am vrut foarte mult să joc în filmul acesta, atât de mult mi-a plăcut scenariul.

Cum ai filmat cu Dragoş Bucur şi Vlad Ivanov? Şi cum te-ai înţeles cu Mirică?

Mi-a plăcut tot ce a avut legătură cu filmul acesta. Eu am avut de filmat doar vreo patru zile, dar aş mai fi stat. E o atmosferă foarte frumoasă când lucrezi cu oameni cu care rezonezi şi când faci lucruri în care crezi. Mirică are un umor aparte, care e pe gustul meu. Îmi place mult atmosfe­ra pe care a creat-o în film. Face parte din el şi de-asta cred că i-a ieşit. Cu Vlad şi Dragoş mai lucrasem şi înainte, aşa că lucrurile au mers de la sine.

Şi viaţa ta, dacă ar fi să fie încadrată într-un film, ce fel de film ar fi?

Probabil ar fi un serial, un serial foarte bun.

Ce nume îi punem?

„Mereu înainte“.

Adică ce vrei să spui cu asta?

Trebuie să vezi serialul. Să nu facem spoiler.

foto: sorin stana