Şerban & Roxana Copoţ: ”Toţi prietenii se aşteaptă ca noi să avem trei sau patru copii“

Şi numărătoarea a început. Tedi, fiul lor de patru ani, va primi în dar un frăţior. O veste cu care cei trei vor întâmpina Crăciunul cu un zâmbet şi mai larg.

Auzisem despre Tedi că este cel mai cumin­te copil din lume. Şi m-am convins de asta la şedinţa foto. Tedi ştie totul despre dino­zauri. Şi, da, este prea simpatic. Prea cumin­te! „De-asta ne şi întrebăm acum cum va fi al doilea băieţel pe care-l aşteptăm. Dacă va fi zvăpăiat, ce ne facem?”, spune soţia lui Şerban (34), Roxana, mângâindu-şi burti­ca. „Tedi is a tough act to follow”, punctează Şerban zâmbind. Şi m-am mai convins de un lucru. Câştigătorul de la Te cunosc de undeva (Antena 1) este foarte pretenţios. Foarte exigent. De-asta cred că şi durează atât de mult acea revenire adevărată la care visează fanii trupei Animal X.

Acum Tedi e celebritatea în familia ta.

Îţi asumi asta?

Şerban: Da şi încerc să mă obişnuiesc cu ideea. Deşi eu strălucesc cu aceeaşi intensi­tate, se pare că noua generaţie are o strălu­cire superstelară.

Are înclinaţii spre muzică sau nu ţii să-l canalizezi tot într-acolo?

Are ritm, ureche muzicală, îi place să cânte, dar nu bat monedă pe acest lucru, deocamdată trebuie să se bucure de copilă­rie, nu îl oblig să stea agăţat de vreun pian sau de o chitară.

Care e secretul vostru de părinţi de v-a ieşit un copil atât de cuminte?

Dragostea. Dacă există dragoste, toate lucrurile vin de la sine.

Roxana: Pentru noi a fost dramatic când am stat bosumflaţi cinci minute pentru că Tedi nu voia să facă ceva. Dar el de­vine dificil doar atunci când i se face foame.

Da, aici seamănă cu taică-su. În situaţia asta in­trăm într-o zonă beligerantă. Dacă ne e foame, nu mai înţe­legem nimic. Dar de obicei e atât de cuminte, încât ne-a dat curaj să mai facem un copil.

Asta e vestea cea mare. Tedi ce-a zis despre asta?

E foarte bucuros. Vorbeşte în fiecare seară cu buricul mamei şi îi spune lui bebe că e foarte frumos şi că-l aşteaptă să vină pe lumea asta.

Ce-o să fie, mami, bebe: frăţior sau surioară?

Tedi: Băieţel.

Şi e bine că o să fie băieţel?

Da, că o să se joace cu mine.

Şi o să-i povesteşti şi lui despre dinozauri?

Daaa!

E aşa generos. Dacă găseşte ceva printre jucăriile lui vine şi-mi spune: „Mami, pe asta pune-o deoparte pentru bebe“.

Asta ţi-ai dorit, Şerban? Doi băieţi?

Mi-am dorit mulţi copii, îţi spun sincer. Eu vin dintr-o familie în care am fost patru fraţi şi n-am vrut să mă opresc la un singur copil.

Deci a fost planificat.

Noi am şi pierdut o sarcină în pri­măvară, a fost un moment dificil. Dar a avut dreptate doctorul când a spus că în 90% din cazuri, când pierzi sarcina, imediat după aceea se prinde una nouă foarte repede.

Nici nu ne-am gândit să se întâm­ple aşa de repede, fiindcă eram puţin demo­ralizaţi.

Şi când s-a întâmplat, n-am spus nimănui, nici măcar familiei. Am ajuns să fim superstiţioşi din cauza acelui episod.

Slavă Domnului că l-aţi depăşit.

Acum deja ne întrebăm dacă să ră­mânem la doi. Şi nu ştiu de ce toată lumea care ne cunoaşte se aşteaptă să facem trei sau patru copii.

Poate pentru că se simte armonia. Aşa e când o familie îţi transmite linişte şi căldură. Voi doi când v-aţi certat ultima dată?

Niciodată.

Dar ştii întrebarea standard: Şi nu e plictisitor? Mulţi spun că o ceartă-două mai împrospătează atmosfera.

Dar şi Şerban are demonii lui, pe care şi-i eliberează, însă, pe scenă.

Eu sper ca tu să fii un exemplu pentru anumiţi oameni care au fost colegi de trupă cu tine, precum Şopârlă, despre care am citit lucruri şocante vizavi de violenţa în cuplu.

Îţi dai seama că a fost un şoc şi pen­tru mine. Nu pot să cuprind cu mintea ce s-a putut întâmpla ca să ajungă la aşa ceva. Dar oricum legăturile dintre mine şi el s-au rupt de cinci ani.

Spuneai că acest copil v-a apropiat şi mai mult. Pentru multe cupluri apariţia unui copil e o provocare...

Depinde de la cuplu la cuplu. Sunt unele perechi care reuşesc să se salveze când apare un copil, fiindcă îşi dau sea­ma că trebuie să aibă grijă de un bine mai mare decât al tău: binele copilului. Şi atunci ajungi la nişte compromisuri pe care nu le-ai fi făcut. La noi n-a fost cazul de compro­misuri. Suntem de zece ani împreună.

Am avut plante, am avut pisici, am trecut prin toate etapele înainte de a-l avea pe Tedi. Şi ştiam foarte bine că ne dorim amândoi asta.

Aţi trecut prin toate etapele, dar numai una aţi făcut-o cu întârziere: căsătoria!

Şerban: Da, în martie, pe 31, anul acesta ne-am căsătorit. Toată lumea a zis: „A, dar voi nu eraţi căsătoriţi?!“.

Roxana: Apoi ne-am întors să plantăm flori­cele în curte.

Şerban: Da, şi eu să tai iedera. (râde)

Dar aţi fi putut face tamtam. Tu să ai un costum special...

Şerban: Da, şi meniul să fie cu icre în cinci culori... Nu, să fim serioşi!

Bine, atunci măcar o ciorbă. Am citit pe blogul tău că-ţi place ciorba la nebunie! Vreau să ştiu dacă Roxana se pricepe la asta.

Şerban: Am dat o masă pentru prieteni, nor­mal. Dar referitor la ce m-ai întrebat, da, cea mai bună ciorbă din lume ea mi-o face. A pre­luat comanda de la mama, după ce am plecat de la mama de-acasă flăcău fiind. Şi acum ea e ciorbăreasa şefă! (

)

Vă ajută cineva cu Tedi?

Roxana: Nu, pentru că părinţii sunt departe. O singură dată am fost plecaţi fără el două zile la Viena şi am vorbit încontinuu despre el.

Dar ştii că specialiştii în cuplu spun că trebuie să aveţi timp şi pentru voi...

Şerban: Când am grijă de ei, am grijă de mine! Bunăstarea lor e bunăstarea mea. Dacă vor să-i învăţ ceva, îi învăţ eu pe-acei psihologi! Ideea asta egoistă, că trebuie să am timp pen­tru mine, nu face bine deloc dacă ăsta devine unicul ţel. Nimeni nu zice să nu te dezvolţi ca individ cât poţi. Dar dacă ăsta e singurul ţel, ai ratat toată povestea. Împlinirea mea sunt ei.

Ai avut vreun moment în care te-ai gândit să pleci din ţară?

Şerban: Da, au fost multe momente în care am vrut să plec din ţară.

Roxana: Ne-am gândit să plecăm şi înainte să-l facem pe Tedi.

Şerban: Da, pentru că trebuie să recunoaştem că e o avalanşă de dezamăgiri în România de după ’89, în care tot încercăm să dăm un re­start societăţii şi lucrul ăsta nu se întâmplă.

Dar şi pe plan muzical ai resimţit o dezamăgire?

Şerban: Poţi să-i spui şi-aşa. Animal X a fost o trupă foarte avangardistă. Şi niciodată n-am apreciat mimetismul. Ăla a făcut un sound, hai să copiez şi eu că asta are succes acum. Nu. Noi am fost trendsetteri din ’99, de când ne-am lansat.

Deci ce-mi spui acum este că vrei să fii no. 1 sau pauză.

Şerban: Nu, vreau să fiu eu. Dar e greu să fiu eu în contextul ăsta în care se cere să fii la modă şi ceea ce-i la modă e foarte relativ. Mie îmi este aproape imposibil să penetrez în stilul ăsta. Dar noi muncim în continuare în studio, vreau să lansez trei piese la anul. Rămâne de văzut cum va reacţiona piaţa, nu ştiu dacă e pregătită pentru soundul nostru. Nu atât as­cultătorii, cât cei din industrie, radiourile...

Citeşte restul acestui interviu în noul număr al revistei OK!, disponibil de astăzi la toate chioşcurile de presă din ţară!

foto: sorin stana; mulţumim showroom domicilio - şoseaua pipera nr. 59; stilist: madena pasăre; vestimentaţie: Scotch&soda/magazinul collectivE, cacharel, next, zara, minelli boutique; make-up: alina boitor/www.abacademy.ro; hair: mihaela david/gett’s artistic team