Virgil Ianţu: „Nu fac orice, doar pentru bani!“

A păstrat în atitudine calmul şi suspansul care l-au făcut ce­lebru. Virgil Ianţu pare tipul bărbatului misterios. Ştie să vorbească interesant, ceea ce pentru oamenii ajunşi la succesul lui devine o raritate. Virgil Ianţu reuşeşte să fie discret arogant, fără să fie simultan şi plictisitor. Ur­mează să aibă din nou succes, făcând

A păstrat în atitudine calmul şi suspansul care l-au făcut ce­lebru. Virgil Ianţu pare tipul bărbatului misterios. Ştie să vorbească interesant, ceea ce pentru oamenii ajunşi la succesul lui devine o raritate. Virgil Ianţu reuşeşte să fie discret arogant, fără să fie simultan şi plictisitor. Ur­mează să aibă din nou succes, făcând ceea ce l-a adus în postura celebrităţii: se pregăteşte să reînceapă emisiunea „Vrei să fii miliardar?“, la TVR 1.

OK! Trăim într-un showbiz în care bărbaţii nu-şi asumă părul alb.

Virgil Ianţu Am fost obligat să mi-l asum. Ar fi fost culmea să mă vopsesc de la 25 de ani, de când am început să albesc. Dar luna viitoare fac 40 de ani şi mă simt mult mai bine ca la 25. E bine că am păr.

Te-ai construit ca un om serios.

Sobru vrei să spui. Am momente în care par aşa. Eu nu sunt deloc so­bru, de felul meu. Am un defect care mă face să mă agăţ de fiecare vorbă şi să găsesc o glumă. Sobrietatea a fost dată de genul emisiunii „Vrei să fii mi­liardar?“. A fost cumva impusă. Dar, în primul rând, nu-mi ardea mie de glume atunci. Nu ştiam ce e în jurul meu. Nu ştiam pe ce lume mă aflu. Aveam 29 de ani.

Vorbim de miliardari. Financiar ai reuşit?

Aberaţiile scrise în presă cu listele de salarii… Să fim serioşi. E un aspect important, dar m-a interesat mai în­tâi ce am de făcut. Apoi da, am preţul meu. După cum s-a văzut, am luat o pauză din ianuarie, anul trecut. Am ajuns iar în ianuarie şi pauza asta se datorează faptului că nu fac orice, doar pentru bani.

Ai plecat dezamăgit de la oamenii aceia?

Am plecat mulţumit de faptul că pot să nu fac orice. A fost o perioa­dă frumoasă la Prima TV. Le datorez mult, dar a venit un anumit moment. Mi s-a mai întâmplat asta o dată, apoi am revenit la sentimente mai bune. A fost un moment în care trebuia să se întâmple schimbarea.

Eşti un om fericit?

Slavă Domnului, da.

De ce?

Mă gândesc la familia mea. Zilnic îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru ce mi-a oferit.

Am citit că vrei să divorţezi.

N-am cum să divorţez pentru că nu sunt căsătorit. N-am fost niciodată. M-au căsătorit în presă. Am o familie absolut normală şi civilizată. Probabil că o să vină momentul ăla. E discutat. Nu avem o problemă cu asta, nici eu, nici ea. Important e că avem o fetiţă şi că suntem de nouă ani împreună.

Nu durează dragostea doar trei ani?

Nu. E foarte important şi greu ca cei doi să-şi găsească frecvenţa co­mună pe care să vibreze. Trebuie să ai un noroc mare.

Cu câte femei te-ai fi potrivit în lumea asta şi pe câte dintre ele ai avut ocazia să le întâlneşti în viaţa asta?

N-am întâlnit femei prea mul­te şi atunci n-am cum să-ţi dau acest răspuns.

Sper că nu risipeşti mitul.

S-o lăsăm aşa, cu puncte de suspensie. Sunt un bărbat care şi-a trăit viaţa frumos şi şi-o trăieşte în continuare. În alt registru. Până la 32 de ani, nu m-am legat în niciun fel şi nici nu credeam că am s-o fac. A fost să fie.

În muzică simţi o ratare?

În niciun caz. Fac lucruri foar­te frumoase, care sunt mai puţin vizibile. Colaborez în teatru, pe plan muzical. Vorbim de eşec în condiţile în care am cântat nouă ani în corul Madrigal? Eu, din punct de vedere muzical, am avut împliniri la o vârstă mai fragedă.

Ţi-a fost greu să stai în spatele lui Ştefan Bănică jr.?

Deloc. Dacă m-ar fi deranjat, aş fi luat decizia de-a pleca de-acolo în momentul în care PR-ul mi-a impus asta. Am refuzat.

Şi cum ai decis, mult mai târziu, să renunţi la postura aceea?

E un episod pe care l-am uitat. Şi eu, şi Ştefan.

Când te-ai plăcut cel mai puţin?

Foarte interesantă întrebarea. Eu mă iubesc atât de tare, încât nu ştiu să-ţi spun un moment. Poate super­ficialitatea cu care am tratat anumite relaţii când eram puşti este un exem­plu. Poate că eram chiar superficial. Sau poate aşa trebuia să fiu atunci.

Te îndrăgosteai uşor?

Nu. Nu vrei să ştii cum eram.

Faci parte dintr-o poveste de dragoste ratată a showbizului românesc: tu şi Andreea Raicu.

Da. Ştiu. Inclusiv colegii noştri vedeau asta. Am avut ocazia să co­laborăm la „Big Brother“. Ne com­pletam bine.

E o poveste de dragoste pe care publicul ar fi vrut-o.

Ce, crezi că n-au vrut şi cei de la PR? Am fost colegi şi acum vorbim destul de des.

Ce fel de femeie este prietena ta, Roxana?

E un om absolut normal. E aşa cum cred eu că ar trebui să fie oame­nii. E o persoană care are ceva în cap şi care înţelege că se mai întâmplă să vin târziu acasă. N-am primit niciun reproş în nouă ani. Îmi ştie viaţa. Ştie că am prieteni. Ştie că-mi place să ies. Ştie.

Ce lucruri trăsnite ţi-a spus fiica ta până acum?

Anul trecut mi-a cântat prin casă, în timpul Sărbătorilor: „Deschide uşa spre tine“. Ceea ce pot să spun despre fetiţa mea e că are simţul umorului. Face glume cu seriozitate.

Ţi-o asumi tu, în sensul că seamănă cu tine? Ori seamănă cu Roxana?

Ca fizionomie şi caracter, adu­ce mult cu maică-sa. Şi a ajutat-o Dumnezeu să aibă ceva din abilităţi­le mele în plan artistic.

Stau de vorbă cu un om care a reuşit în viaţă?

Mi-a dat Dumnezeu enorm. Nu pot să-i cer mai mult. Aş fi obraznic şi s-ar supăra. E frumos ce mi se în­tâmplă.

Foto: Alex Ranta, Sever Gheorghe