Vladimir & Gloria Găitan

Un actor care a tânjit atât de mult după rolul de părinte încât a ajuns să-l joace magistral. Şi o tânără de 26 de ani, ce poartă un nume care

Un actor care a tânjit atât de mult după rolul de părinte încât a ajuns să-l joace magistral. Şi o tânără de 26 de ani, ce poartă un nume care i-a fost scut, dar şi povară. Împreună sunt imaginea perfectă, cu tot cu imperfecţiunile care ne fac umani şi adevăraţi, a ceea ce trebuie să însemne un tată şi fiica sa. Îi puteţi vedea la Teatrul de Comedie, în piesa „Soare pentru doi“. În culise, dau altă reprezentaţie fantastică: cea a decenţei şi a modestiei.

Ce fel de tată aţi fost?

Gloria Găitan Tata m-a răsfăţat prea mult, în timp ce mama încerca să deţină controlul.

Vladimir Găitan Mi-am dorit foarte mult co­pii. Dar când am hotărât să-i facem, soţia a avut probleme grave de sănătate. A pierdut mai mul­te sarcini, în diverse etape. Am fost anchetat de Securitate cum nu doresc duşmanilor. Am trăit un coşmar. Iar când a apărut fiul meu, Alexan­dru, preţul a fost extraordinar: soţia mea nu s-a mişcat din pat. Mi-am dorit aşa mult copii, în­cât n-am conceput să fiu un tată sever.

Dar n-ai făcut tu, Gloria, nicio trăsnaie?

G.G. Nu, doar atunci când am fugit o săptămâ­nă de acasă, pentru că m-am supărat pe ei că nu m-au lăsat să fac nu ştiu ce...

Uite, eu n-am fugit niciodată de-acasă.

Aveam 16 ani şi ne-am certat rău.

V.G. Ei, dar ştiam unde eşti. Te dusesei la o prietenă. Şi ea, şi fiul meu, Alex, erau cu­minţi. Eu am făcut mai degrabă o nebunie, când am construit prima casă pe malul mă­rii. Am avut aptitudini de mare constructor, că la un moment dat m-am şi lăsat de acto­rie, după Revoluţie. Eu i-am adus pe Stela Popescu şi pe Sergiu Nicolaescu la 2 mai şi i-am ajutat să-şi construiască şi ei case aco­lo. Şi în vacanţe, Alexandru şi Gloria plecau cu Puiu Maximilian, care-a fost soţul Stelei, şi înotau kilometri întregi în larg. Prima dată când am auzit am leşinat. Zic: „Cum, punctele alea două din zare sunt băiatul meu cu Puiu?“. Şi Stela, care scutura o carpetă: „Stai liniştit, dacă e cu Puiu, nu e nicio problemă!“. Iar Puiu mi-a replicat dur: „Uite ce e, Vladimire: dacă ţi-ai luat casă pe malul mării, copiii tăi trebuie să înoate ca delfinii!“. Şi avea dreptate.

Cum e să joci pe aceeaşi scenă cu tatăl tău?

A, minunat. Ca acasă! Sunt emoţii, dar co­municarea e extraordinară. Şi piesa e de-aşa natură... Suntem tot tată şi fiică.

Proiectul s-a născut din dorinţa mea de a-i da o şansă, recunosc. Am vrut eu să mă con­ving dacă copilul meu are ce căuta în această profesie. Şi dacă n-o să-mi aud vorbe că „Sigur, e fata lui Găitan“... Pentru că ea duce această cruce, ca ceilalţi copii de actori, de altfel. Şi, la un moment dat, am intrat într-o criză de rela­ţie la spectacolul ăsta. Mi s-a părut că ştache­ta era prea sus şi am zis că, decât să-i fac rău, mai bine ne oprim. Atunci ne-a ajutat enorm regizoarea Alice Barb. Acum, copiii ăştia ies din facultate nelucraţi. Ei fac orice în afară de teatru.

Când ai hotărât că vei urma acelaşi drum?

Dintotdeauna am ştiut asta. Şi el nu prea a fost de acord, dar nu prea a avut de ales.

Dar de ce?

Pentru că îi vreau binele şi e o crimă ce fac oamenii mari cu generaţia voastră. S-au in­ventat zeci de facultăţi de arta actorului. Ies pe bandă rulantă şi n-au unde să intre, pentru că teatrele au o limită. Pe vremea mea, noi ieşeam 19 oameni, acum ies 700. Nu m-ar deranja dacă Gloria ar face altă profesie. Ce se întâmplă la ora actuală cu artiştii, cu felul în care suntem trataţi, această pauperizare...

Boala asta a societăţii noastre e mai grea decât boala cu care vă luptaţi de atât timp?

Da, aşa o percep. Ca un cancer, care din păcate nu va trece. Cred că n-am fost pregătiţi pentru fenomenul deomocraţiei...

Aţi fost un model pentru Gloria. Dar dacă vă întreb ce aţi învăţat dvs. de la ea?

Am învăţat să vă iubesc pe voi, tinerii, mai mult. Pentru că Gloria, ca şi Alex, au o maturi­tate extraordinară şi de multe ori, în polemici­le noastre, în care credeam că sunt deţinătorul adevărului suprem, m-au frânt. Ar trebui să vă ascultăm mai des. Sunteţi mult mai puternici decât noi. Eu cred că guvernanţii ăştia ar tre­bui să stea mai mult de vorbă cu copiii lor.

Foto: Laszlo Raduly

Citeşte aici interviul cu Maia Morgenstern şi Tudor Aaron Istodor

Citeşte aici interviul cu Florin Zamfirescu şi Ştefana Samfira