Zoli Toth, ședință foto alături de fiicele lui adolescente: “Relația dintre noi este mult mai faină acum”

Ne-am revăzut cu muzicianul-ecologist și cu fiicele lui la o ședință foto care s-a simțit ca un ritm antrenant de percuție.

Știi cum e treaba aia cu prietenii vechi și buni, cu care, chiar dacă te întâlnești la diferență de ani, e ca și cum n-ar fi trecut nicio zi peste relația voastră? Același lucru îl simțim și noi când ne reunim cu oamenii de suflet ai revistei și aflăm ce s-a mai întâmplat în viața lor. Zoli Toth, cu tot cu eticheta lui de fost solist Sistem, despre care ne mărturisește c-o simte ca pe-un tatuaj permanent, este una dintre aceste persoane.

Ne-am întâlnit cu el cu câteva săptămâni înainte de Crăciun, iar talentatul artist n-a venit singur, ci împreună cu foarte simpaticele lui fiice, Timea și Patricia, două fete deosebit de istețe.

Pe domnișoarele Toth le știam dintr-un shooting anterior, la care a participat și mama lor, Ioana, iar acum le-am descoperit ceva mai mature, căci avem de-a face cu niște adolescente, până la urmă. Ce-a ieșit? Un trio plin de umor și o declarație de dragoste din partea fiicelor pentru tatăl lor, care l-a emoționat foarte tare pe cântăreț. Dar asta rămâne între noi...

Zoli Toth

Au trecut mai mult de patru ani de la ultima noastră întâlnire, tot în formula asta, plus soția ta. Te regăsim acum ca tată de preadolescente. Cum te simți, Zoli, în postura asta... problematică?

Zoli Toth

Nu pot spune că nu am griji, dar dacă e să pui în balanță, relația dintre noi este mult mai mișto acum. E mai multă prietenie. Timea are 14 ani jumătate, iar Patricia, 12 ani jumătate. Împreună au 27. Dacă înainte vorbeam despre lapte praf, acum vorbim despre cafea cu lapte. Și dacă înainte mă întrebau dacă pot merge în parc cu copiii vecinilor de la etajul 4, acum mă întreabă dacă pot ieși cu băieți.

Și pot ieși?

Da, dacă mă sună înainte... (râde). Ele pot face ce vor ele, dacă știu și eu. Nu am zis NU, le-am întrebat doar când pleacă, unde și când se întorc.

Pun pariu că te-au lăsat în urmă când vine vorba despre tehnologie, despre social media.

Da. Ele au conturi unde eu nu exist. (râde) Tik Tok, Snapchat. Le place cu telefonul mobil, dar nu exagerează pe rețelele sociale. Din ce știu eu! Avem o relație de încredere, pe care o verificăm din când în când, pentru că internetul vine și cu foarte multe pericole, nu doar cu lucruri utile.

Ce au copiii de azi în plus sau în minus față de generația noastră, cea cu cheia la gât?

Sunt super tehnologizați, asta e clar. Dar nu mi se pare că mai au găștile pe care le aveam noi. Noi ieșeam în oraș în gașcă de peste 10 oameni. Mi se pare că generația lor, over all, este mult mai individualizată, se mulțumește cu ceea ce îi dă telefonul mobil sau televizorul, mai puțin cu prietenii în număr mare.

Altfel, fetele tare par foarte istețe și bănuiesc să merg bine și la școală.

Da, sunt niște fete care au media de 9.75. Dar eu nu am foarte mare încredere în sistemul de notare din România. De multe ori, notele sunt pentru școală sau profesor, nu pentru elev. Nu zic că este o chestie generalizată.

Ce afinități au Timea și Patricia?

Amândouă sunt pasionate de engleză, una face franceză, alta germană ca limbi secundare. Și sunt și în zona de opțional pe muzică. Când vii dintr-o familie de muzicieni, n-ai ce să faci. Timea face pian și a făcut balet, iar Patricia a cochetat cu chitara, cu tobele. A fost prima chitaristă din familie. Patru generații niciunul nu a cântat la chitară. Ea e rockerița noastră. A făcut și gimnastică aerobică până acum un an, la un nivel destul de ridicat, adică au câștigat inclusiv niște concursuri la nivel național.

Îmi mențin părerea că Patricia seamănă foarte mult cu tine, iar Timea cu soția ta. Legat de personalitate e tocmai invers, așa-i?

Da, suntem destul de încrucișați din punct de vedere al temperamentului. Dar eu mă înțeleg bine cu amândouă, având în vedere încrederea pe care le-o ofer eu, cât și ceea ce-mi oferă ele. Altfel, Patricia este mai mămoasă, că e și mai mică, iar Timea...

"Sunt foarte mândră de tot ceea ce face tatăl meu"

De fapt, lasă-mă să le întreb pe ele. Vă mândriți cu tatăl vostru, le vorbiți colegilor la școală despre el?

Timea

Da, eu sunt foarte mândră de tot ceea ce face, de toate proiectele lui și mă bucur foarte mult că-i și iese, nu doar că are niște idei bune. Le și pune în practică și are ambiția aia în el să le facă bine. A avut foarte multe realizări în viață, nu doar în muzică, și pe mine mă inspiră ce face el. Îmi place că țintește mereu sus și nu se mulțumește cu puțin, îi place să fie totul foarte bine pus la punct.

Ce frumos vorbește despre tine. Te emoționează, așa-i? Deci este un tată cool...

Timea

Da, ne distrăm împreună, râdem împreună, este una dintre persoanele cu cel mai bun simț al umorului pe care le cunosc. Nu se supără, știe glume, mă învață glume. Suntem o familie foarte fericită și veselă pentru că avem toți simțul umorului.

Patricia

Sunt de acord cu tot ceea ce a spus ea. Vreau să mai spun că mie îmi place cel mai mult la părinții noștri faptul că nu ne judecă atunci când le mărturisim ceva. Dacă facem ceva greșit, nu ne judecă, ci pur și simplu ne dau opțiuni și părerea lor despre cum ar trebui să procedăm după, ca să rezolvăm... porcăria pe care-am făcut-o.

(Zoli râde cu poftă)

Patricia

Pe lângă asta, îmi place că ei sunt foarte alături de noi, în perioada asta a adolescenței. Vorbesc cu noi ca și cum am fi adulți și încearcă să ne înțeleagă cât de bine pot ei. De cele mai multe ori, le reușește.

Mi se pare o trecere potrivită de la cuvintele astea frumoase la situația cadourilor de Crăciun. Zoli, cum ai gestionat situația?

Zoli

Hm...

Sunt pretenții mari, multe?

Patricia

Eu de șapte ani îmi doresc o pisică și anul acesta, în sfârșit, o să primesc una.

Zoli

De fapt, o să muncești pentru asta.

Patricia

Da, tata mi-a cumpărat o pisică de pluș, și trebuie să mă port cu ea ca și cum ar fi reală. Să îi schimb apa, nisipul, să-i dau de mâncare. Timp de o lună. Și dacă mă țin de chestia asta, îmi ia pisică de Crăciun. Să arăt că aș putea avea grijă de ea.

Timea, tu ce-ți dorești de Crăciun?

Nu prea vreau multe lucruri, îmi doresc mai puține, dar de calitate. O pereche de încălțăminte și un parfum pe care l-am mai avut și mi-a plăcut foarte mult. Deci lucruri de care o să mă bucur mai mult timp.

Zoli

Comparativ cu ce am mai auzit în jurul meu și stresul pe care-l resimt unii când vin Sărbătorile de iarnă, pot să spun că sunt un norocos. Calitate nu înseamnă neapărat foarte scump sau ceva ieșit din comun. Nu vă închipuiți că noi cheltuim o avere de Sărbători.

Patricia

Dar când avem nevoie de ceva, dacă este util și necesar pe moment, rezolvăm, nu trebuie să aștepți până de Crăciun și apoi nu mai primești nimic tot anul.

Zoli

Dar pisici doar o singură dată pe an! De fapt, o singură dată-n viață.

Să lăsăm pisicile în pace și să trecem la lucruri serioase, nu că a avea o pisică n-ar fi unul... Spune-ne despre BeatAgora, proiectul tău din școli.

Zoli

Este un proiect pe care l-am început în februarie, împreună cu BRD, iar eu mi-am propus ca în cinci ani acest proiect să se regăsească în 50 de licee din 50 de orașe din România. Pentru că, din păcate, în acest moment, materia muzică nu se mai predă la liceu. La clasele a noua și-a zecea există o singură oră la două săptămâni, iar într-a XI-a și-a XII nu mai există absolut deloc. Eu cred că o generație care nu cântă este o generație tristă, căci nu vom avea emoții, nu vom ști să dansăm, să cântăm, să spunem o poezie, să desenăm. Lucrurile vor fi foarte anoste. Eu îmi amintesc că, în perioada mea de liceu, eram foarte încântați că exista o gașcă a liceului, o trupă, să mergem alături de ea la concertele din oraș. Era senzația aia că aparțineam unei mici comunități. În zilele noastre, copiii nu mai comunică între ei, iar muzica tocmai asta face, îi face să se adune în jurul unei emoții, al unui joc, al unei vibrații. E foarte important să intrăm în școli. Am avut experiența să merg în primele cinci orașe din program, Toplița, Blaj, Râmnicu Vâlcea, București și Călărași, și să vedem copii care atunci când au pus mâna pe o chitară au plâns. Noi mergem și utilăm aceste licee: le dăm chitare, tobe, microfoane de voce, stație de amplificare, totul, de la zero. Totul pentru ca ei să poată să țină un concert. Muzica cred că are această valență, de a aduna oamenii, este cea mai ieftină și cea mai rapidă terapie.

După ce utilați liceele cu echipament muzical, ce urmează?

După aceea, venim cu o programă, în care îi ajutăm pe profesorii de muzică din liceele respective să găsească programatori care să știe să predea pian, chitară... După aceea, copiii din program trebuie să învețe niște noțiuni elementare de cultură muzicală. Chestii predare altfel, prin joacă, nu cu bice. Datorită acestui program, directorii de licee au înființat niște laboratoare de muzică. Asta facem și încercăm să ne ținem de cuvânt.

Ai și sesiuni live în liceele în care ajunge acest program?

Da, nu cânt eu, dar începând cu luna ianuarie vor fi artiști care vor merge să predea în liceele de acolo, iar la final de mai, început de iunie, fiecare școală trebuie să prezinte un recital în care să vedem rezultatele concrete. Orice proiect, indiferent că este susținut de un ONG sau de statul român, trebuie să aibă și o finalitate, adică piesele pe care le vor cânta și acești copii. Iar mai târziu, ne dorim să creăm și un festival BeatAgora.

Dacă ar fi să le credem pe cuvânt pe fetele tale, sigur va ieși așa cum vrei. Altfel, ce-ți mai dorești, cu ce să vină noul an?

Îmi doresc continuitate, pentru că degeaba ai idei multe, dacă ele nu se concretizează. Cred că aici a fost și secretul carierei mele, că proiectele de care m-am apucat, le-am și dus mai departe. Îmi doresc ca tot ce-am început în 2023 să continue și-n 2024.

Foto: Sorin Stana