Irina Rimes: “Războiul ne-a afectat pe mai multe paliere. Mi-am sunat părinţii, fratele, rudele”

Irina Rimes nu îşi mai revine de la începerea războiului. Artista recunoaşte că şi-a amânat toate proiectele, că s-a gândit la familia ei din Moldova, că a încercat cum a putut să îI ajute pe refugiaţi.

“Mi-a luat ceva să-mi revin. În primele zile nu puteam gândi. Mi-am sunat părinţii, fratele, rudele. Panică! N-o să dau detalii pentru că sunt prea intime, dar războiul ne-a afectat pe mai multe paliere. Acum sunt în Paris şi oamenii mă întreabă - “Cum e la voi? România ce zice? Ah, dar familia ta e în Moldova, nu? Voi aveţi Transnistria! Da’tu n-aveai rude în Rusia?! Ei ce zic?”

Zilele trecute am asistat la o discuţie la telefon în care soţia primea vestea ca soţul ei este rănit şi ca nu ştiu în ce spital se afla. În secunda doi am avut cel mai laş şi egoist gând: “ce bine că nu sunt în locul ei…” Războiul scoate demonii din oameni. Nu sunt nici pe departe utopistă, dar prea mult s-a muncit să se ajungă la pacea pe care o trăiam la începutul lui Februarie 2022. Vor trebui sa treacă generaţii să spele ura, propaganda si restul deşeurilor pe care le lasă în urma fiecare tanc care înaintează.

Aveam de lansat album+film pe 18 Martie. Concerte, campanie de promovare, sufrageria, activităţi cu voi… am amânat tot. Nu-mi ardea de lansări. Când a ieşit “Ba ba ba”, am primit notificare pe YouTube că am lansat piesa, m-am bucurat, am ştiut că o să vă placă, am lăsat-o aşa.

Acum trebuie sa ma gândesc când voi lansa albumul “Acasă” şi dacă e vorba de săptămâni sau luni.

Între timp, mă adaptez, zi de zi, la noua realitate, aşa cum mulţi dintre voi, probabil. Am căutat soluţii să mă adaptez, altfel totul părea absurd, greu de procesat cu minţile noastre de oameni liberi. Generaţia ‘91. Născuţi în libertate! Norocul nostru”, povesteşte Irina Rimes.

Artista a înţeles că nu poate să treacă peste această perioadă decât dacă le sare în ajutor celorlaţi, celor care se luptă cu suferinţa în aceste zile.

“Am căutat răspunsuri. Le-am gasit făcând o vreme voluntariat pentru refugiaţi la aeroport. Am înţeles ce trebuie sa fac. Ce pot sa fac. Momentan. Eu cred ca iubirea şi bunătatea vor salva lumea. Am văzut oameni făcând posibil din imposibil. Fiecare faptă/ gând/ intenţie rea trebuie să fie compensată de 10 ori. Pentru fiecare om rău de pe planetă trebuie să fie cel puţin unul bun în aceeaşi măsură. Ajutorul este ceva ce se învaţă, e ceva care se poate răspândi la fel cum se răspândeşte o cultură. Bunătatea este transmisibilă. Un om necăjit care a fost ajutat într-un moment greu al vieţii lui, cel mai probabil, va face la fel pentru altcineva. Şi cine crede invers, înseamnă că n-a dat destule şanse omenirii sau pur şi simplu nu vrea să deschidă ochii.

Au fost artişti care au schimbat lumea, visând copilăresc la pace, la iubirea necondiţionată, bunăstarea şi fericirea tuturor oamenilor indiferent de religie, rasă sau naţionalitate.

Pentru toţi copiii şi adolescenţii care mă urmăresc, pentru toţi oamenii care nu mai cred în asta: fiţi buni, fiţi înţelegători, iubiţi oamenii, iubiţi natura. Este singurul sentiment din care se poate naşte pacea. Faceţi bine din iubire, nu din interes. Iubiţi necondiţionat, nu din interes. Ajutaţi cât de mult puteţi, niciun efort nu este în zadar. Se vor întoarce sub o formă sau alta în societate, respectiv înapoi la tine. Asta e lecţia pe care am învăţat-o în aceste 4 săptămâni. Sună copilăresc, dar e mai real decât realitatea în care trăim azi.

Pentru cei care vor să ajute şi nu ştiu cum sau nu au apucat, îmi puteţi da mesaje şi eu redirecţionez către voluntari sau găsesc cazuri de refugiaţi care au nevoie de un anumit tip de ajutor. În general este nevoie de bani pentru bilete de avion/tren, cazare short-term şi long-term, cuşti pentru animăluţe şi transport aeroport-cazare”.