La 74 de ani, Ilie Năstase se pregăteşte să fie din nou tată. Ce dorinţă neîmplinită are marele sportiv
Niciunul dintre copii săi nu a făcut performanţă în tenis, dar Ilie Năstase nu şi-a pierdut speranţa. Fostul mare sportiv şi soţia sa speră să devină în curând părinţi
“Nu am vrut să-mi forţez copiii mei să facă ceea am făcut eu. Dar, dacă vreunul dintre ei ar fi dorit să joace tenis, sigur că i-aş fi ajutat. Acum ne dorim să facem o fetiţă, este <ideea> Ioanei (Simion - actuala soţie a lui Ilie Năstase – n.r.), care să devină o altă Simona (Halep– n.r.) … dar asta nu-ţi garantează nimeni. Sigur, dacă vom avea o fetiţă, o vom putea îndruma să joace tenis, îi vom oferi toată susţinerea noastră dar, dacă va avea stofă de jucătoare, o să ajungă campioană oricum”, a spus celebrul sportiv în cadrul emisiunii “40 de întrebări cu Denise Rifai”, difuzată la Kanal D!
În copilărie, Ilie Năstase a cochetat nu doar cu tenisul, sport care i-a adus consacrarea, ci şi cu fotbalul. “Am simţit că voi fi un mare campion când am făcut trecerea de la fotbal la tenis. Antrenorul de la fotbal mi -a spus, la vremea aceea, că dacă vreau să rămân la fotbal îmi aduce o ciocolată mică; eu i-am spus că mie îmi plac ciocolatele mai mari.. Atunci, antrenorul meu de tenis a fost pe < faza >, şi a doua zi mi-a adus o rachetă (de tenis – n.r.) şi o ciocolată mare şi … asta a fost! Aveam 12 ani când am jucat primul meci de tenis, la care se uitau părinţii noştri, ai mei şi ai adversarului meu de atunci, un băiat de la Târgu – Mureş, care m-a bătut cu 6-0. Am început să plâng şi să spun că mie nu-mi place să pierd! Am avut ambiţia de a nu pierde de la 12 ani!”, a mărturisit marele campion.
Ilie Năstase, în vârstă de 74 de ani, acum tată a cinci copii, a rememorat amintirea cea mai dragă pe care o are cu mama sa.
“Ţin minte că eram un copil de 7-8 ani, şi aveam un singur trening. Toată săptămâna mergeam la şcoală numai cu acelaşi trening, iar la sfârşitul săptămânii, mi-l spălam. Mama era o femeie care se ocupa de noi tot timpul, eram şase fraţi atuncidar nu aveam posibilitatea să ne întreţinem. Singurul care era mai < răsărit > dintre noi era fratele meu, Costică, mai mare decât mine cu 11 ani, şi el deja lucra la Banca Naţională. Atunci am avut mare noroc că am dat peste un om extraordinar acolo, dl. Aurel Vijoli, care era guvernatorul Băncii Naţionale pe timpul ăla. Dumnealui, care venea în fiecare sâmbătă, la noi acolo, să vadă meciurile de fotbal, pentru ca locuiam în zona Progresul, trecea prin faţa casei, şi mama mă punea < dezbrăcat > la geam, eu avand 2-3 ani, iar dânsul venea şi-mi dădea o bancnotă de 10 lei nouăNu o luam eu, că eram copil, i-o dădeam mamei”, a povestit marele sportiv.