Mesajul dur şi disperat al lui Tudor Chirilă: ”Ţara se împarte în două tabere, oamenii se ştampilează unii pe alţii cu vorbe grele, iar cazurile cresc!”

Tudor Chirilă a răbufnit pe pagina sa de Facebook, un spaţiu în care cândva mai avea o uşoară urmă de optimism în ceea ce priveşte situaţia ţării noastre.

Acum totul pare altfel, imposibil şi dezamăgitor. Artistul a scris o postare lungă, în care şi-a vărsat amarul pentru neputinţa în care se află România.

Iată mesajul cântăreţului: ”În ultimele zile am încercat să-mi adun gândurile fără patimă. După tragedia de la Constanţa am încercat din nou să înţeleg de ce suntem aici şi ştiu că poate nu am să scriu vreo noutate, dar câteodată să scrii face parte dintr-un soi de terapie de care avem nevoie cu toţii ca să putem să depăşim confuzia care riscă să ne acapareze.

Încerc să încep. Incendiul de la Constanţa  s-a întâmplat din mai multe motive: o infrastructură sanitară putredă, cârpită timp de 30 de ani cu intervenţii făcute inadecvat, că nu renovezi un spital ca o casă, o supraaglomerare a secţiei de terapie intensivă în strânsă legătură cu valul patru al pandemiei. În momentul de faţă în România  probabilitatea unui nou incendiu într-un spital este mare. Instalaţiile de oxigen sunt forjate la maximum şi numărul de cazuri bate recorduri zilnice, secţiile de terapie intensivă sunt pline până la refuz, numărul morţilor creşte. Astea sunt nişte adevăruri dure, dar ele sunt departe de marea majoritate a populaţiei care alege să nu se vaccineze. Aici fac o paranteză şi spun că textul ăsta nu conţine vreun îndemn la vaccinare. El încearcă să identifice nişte cauze.

De ce a eşuat campania de vaccinare? De ce România şi Bulgaria sunt pe ultimul loc ca populaţie vaccinată? Sunt mai multe răspunsuri. Primul ar fi legat de politicieni în general. După treizeci de ani de jaf şi incompetenţă generalizată un popor care a fost constant furat, înşelat, amăgit, obligat să trăiască într-o ţară fără insfrasctructură şi servicii sociale decente, şi-a pierdut DEFINITiV încrederea în clasa politică.  Astfel încât orice îndemn la un act colectiv de sănătate publică nu poate fi luat de bun, venind de la politicieni.  Într-o asemenea relaţie stat-cetăţean e greu ca politicanul să nu fie privit ca un potenţial călău care aplică o agendă criminală globală (vezi teoria conspiraţiei). E important să corelăm proporţia dintre rata de vaccinare şi nivelul de corupţie sau intensitatea luptei anticorupţie. Pe scurt realitatea este că România şi Bulgaria sunt cele mai nevaccinate  dar şi cele mai corupte şi sărace state din Europa. Lucrurile se leagă.

Un alt răspuns este legat de actualul guvern şi felul dezastruos în care a făcut campanie provaccinare cât şi modul în care a gestionat măsurile anticovid pe parcursul unui an de zile. După ce că pleci la drum cu un handicap uriaş pe care l-am descris mai sus (nu prezinţi încredere) mai vii şi cu o campanie cârpită, neunitară, arunci cu zeci de milioane de euro "sprijin pentru presă" fără să ceri lucruri concrete de banii ăia, iar comunicarea pro vaccinare e total lipsită de emoţie, de empatie sunt doar nişte sloganuri/îndemnuri reci, instituţionale. Să ceri oamenilor cu atâta lipsă de talent să facă un act de sănătate pus la îndoială de o puternică campanie anti nu are cum să-ţi aducă vreun rezultat. Fac o paranteză şi spun că acum vreun an de zile am citit în The Economist o declaraţie a unui expert de comunicare danez care spunea că ştiinţa a comunicat stângaci şi arogant necesitatea vaccinării. Pentru oamenii de ştiinţă să pui la îndoială utilitatea unui vaccin e o aberaţie, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să te înarmezi cu răbdare şi să cobori din turnul de fildeş al elitei în cercetare ca să explici într-un limbaj mai facil şi celor acaparaţi de convingerile anti vaccin, indiferent cum şi pe ce cale le-au dobândit. Aroganţa nu face decît să accentueze acest clivaj între nivelurile de pregătire.

Al treilea răspuns la eşecul campaniei de vaccinare este gestionarea în sine. Până şi aici politicul şi-a băgat coada în fel şi chip. Au fost mereu măsuri discriminatorii care la început vizau categorii restrânse de populaţie sau sectoare economice (cum ar fi momentul de acum un an în care se mergea la biserică, dar nu se puteau ţine evenimente în aer liber nici cu 500 de oameni), dar care cu timpul au ajuns să afecteze categorii mai largi de populaţie. Încă de la început guvernul a luat măsuri care nu păreau să urmărească neapărat o strategie anti-covid, ci mai degrabă să nu-i coste pe ei electoral, asta mai ales înainte să existe un vaccin, apoi măsurile au continuat să se bată cap în cap şi păreau mai degrabă făcute doar ca să constrângă la vaccinare. Adică acolo unde a eşuat o comunicare slabă, ineficientă, aproape inexistentă o să funcţioneze constrângerea. N-a mers. Guvernul nu a ştiut să se uite la Europa, nu a înţeles să nuanţeze şi mai ales să coreleze seturi de măsuri care vizează diferite categorii de populaţie (vaccinaţi, vaccinaţi trecuţi prin boală, nevaccinaţi, testaţi, netestaţi, etc) Incoerenţa, măsurile absurde şi discrimnatorii, neasumarea leadershipului şi frica decontului electoral au născut un monstru cu multe feţe care se numeşte simplu CONFUZIE. În cazul României una generalizată. Şi monstrul ăsta îşi face treaba şi suge cel mai important element nutritiv al unui popor: ÎNCREDEREA. Suntem o ţară decimată la capitolul încredere. Iar o ţară fără încredere între stat şi cetăţeni sau între diversele categorii de catăţeni  e o ţară care nu poate să construiască nimic.

Eşecul acestei guvernări şi al acestui preşedinte este că au subminat şi ultima fărâmă de încredere de care eram capabili. Şi asta riscă să ne coste şi mai rău. Încă un argument la eşecul vacinării îl reprezintă educaţia.  Pusă pe butuci în treizeci de ani, fără perspective, fără reforme, fără vreun consens care să depolitizeze un domeniu privit ca o sursă bună de manevre electorale, fără integritate academică, cu miniştri marionete care conduc un aparat instituţional încremenit în niciun proiect ai cărui angajaţi sunt greu de schimbat. Rezultate slabe la examenele importante, abandon şcolar, mai ales în zona rurală, curiculă livrată învechit, lipsa pregătirii profesorilor, mentalitate retrogradă toate astea contribuie la formarea unor adulţi nepregătiţi pentru competenţele vieţii din 2021, nepregătiţi pentru adaptarea la dinamica lumii din 2021 când joburile se schimbă cu viteză, când angajatorii  se uită după creativitate şi iniţiativă, când sunt din nou la mare preţ meseriile vocaţionale şi mai ales când adulţii trebuie mereu să înveţe CUM să înveţe pentru că suntem în mijlocul unei revoluţii tehnologice. Un individ educat ştie să-şi caute informaţia, s-o verifice, s-o aprecieze după nişte criterii care i s-au predat în şcoală. Un individ needucat cade pradă uşor manipulărilor de orice gen. Răul pe care televiziniunile mogulilor corupţi l-au făcut în România a produs victime  mai ales în rândul celor needucaţi, celor fără direcţie. Pentru ei apocalipsa conspiraţiei se întâmplă în fiecare zi. Mulţi dintre ei sunt izolaţi în mediul rural fără o viaţă dinamică care presupune călătorii sau schimbări de paradigmă profesională şi care privesc vaccinul ca pe o inutilitate din moment ce contactul lor cu lumea e incomparabil mai mic decât al unui orăşean. Integrarea satului românesc în procesul educaţional e ca şi inexistentă sau apare doar pe hârtie. Realităţile sunt altele, unele pe care de multe ori refuzăm să le conştientizăm. 

Am ajuns o societate polarizată: vaccinaţii versus nevaccinaţii. Fiecare cu argumente la care tabăra cealaltă e surdă. Un dialog al surzilor. Şi aici mai fac o paranteză la textul ăsta lung pe care nu ştiu cine o să-l citească până la capăt. Eu sunt  vaccinat cu Johnson and Johnson şi am şi trecut prin boală. În luna mai, înainte de programarea la vaccin am făcut un test de anticorpi şi am constatat că trecusem prin boală. Nu ştiu dacă  a fost vreuna din răcelile nasoale din 2020 sau 2021 (au fost două) că atunci m-am testat şi cu PCR şi cu test rapid, dar am ieşit negativ. Concluzie: sunt vaccinat şi trecut prin boală. În cercul meu de prieteni am oameni educaţi, oameni de la care am ce învăţa, oameni pe care îi admir pentru competenţele lor, pentru faptul că în profesiile lor sunt vârfuri. Şi unii dintre ei nu se vaccinează. Nu pot reduce relaţia mea cu oamenii ăştia la evaluarea unei opţiuni, indiferent că această opţiune se suparapune sau nu peste a mea. Eu nu mă pot lupta cu monstrul CONFUZIE de care vorbeam mai sus. Pe de altă parte vreau să-i preţuiesc pe oamenii ăştia pentru întregul pe care îl reprezintă în relaţia cu mine. Suntem patru vaccinaţi în formaţia noastră. Unul dintre noi este sceptic. Aşteaptă. În faţa lui a eşuat statul, cei treizeci de ani de incompetenţă, măsurile absurde, monstrul CONFUZIE şi toată infrastructura care ar fi trebuit să explice mai coerent că e rezonabil să te vaccinezi. De ce ar trebui să am eu succes în această încercare? Am eu instrumentele să am succes acolo unde a eşuat un sistem încremenit? Pot eu să mă lupt cu marea de fake news şi de manipulare care populează reţelele sociale?Ieri un fost angajat facebook a depus mărturie în faţa congresului despre practicile reţelei ai cărei algoritmi favorizează ştirile senzaţionale, segregarea, polarizarea, manipularea. Puteţi urmări presa internaţională. Cum pot eu să mă lupt cu asta? Marea pierdere a acestei pandemii este că vom ajunge să privim lucrurile în alb şi negru şi ceea ce ar trebui să ne unească ajunge să ne dezbine. Marii câştigători sunt ticăloşii din politică. Ei nu precupeţesc niciun efort ca să-şi urmeze agenda de clan în spatele unei pandemii reale în care 15000 de cazuri şi 252 de morţi într-o zi nu sunt vorbe. Oameni care ar fi putut să trăiască. 

Mă întorc la Incendiul de la Constanţa unde "greşeala" va fi vânată mult şi bine până când timpul o va face uitată şi mă întorc la educaţie. Greşeala e actor principal în sistemul nostru de educaţie. Suntem învăţaţi de mici că e rău să greşeşti, ni se scoate ochiul cu greşeala, se vânează greşelile, ai greşit, cine a greşit, cum se poate să greşeşti aşa, de ce tot greşeşti, e atât de greu să nu greşeşti? Greşeala e o povară pe umerii noştri de copii şi creştem aşa, cu povara asta care nu ne lasă muşchii să se dezvolte, ne apasă şi ni se îndoaie coloana. Din reflex ajungem să încercăm să ne scuturăm de ea, dar mereu încercând s-o aruncăm pe umerii altora sau undeva unde s-o preia altcineva, nu noi. Suntem obsedaţi de greşeală, speriaţi de greşeală, antrenaţi să depistăm greşeala în orice altă curte numai  în  a noastră nu. N-am fost încurajaţi să căutăm soluţii, ni s-a spus constant nu mai face asta, nu e pentru tine, stai în banca ta. Noi nu am fost învăţaţi că greşeala e o sursă de progres, una din care e musai să învăţăm ceva, dar ca să înveţi greşeala trebuie privită în copilărie cu mai multă relaxare ca să nu fii speriat şi să vrei s-o bagi sub preş de frica represiunilor. Aşa s-ar antrena responsabilitatea. Aia în care cineva spune, am greşit, e timpul să repar. Le spune şi altora, am greşit hai să nu facem aşa. Copiii generaţiei noastre sunt adulţii de azi crescuţi în această paradigmă în care responsabilitatea sperie, pentru că apariţia responsabilităţii e primul moment în care devii cu adevărat adult. România fuge de la locul accidentului.  Asta vedem când un prim  ministru ticălos pune eşecul campaniei de vaccinare în cârca influencerilor sau vedetelor, când îşi demite miniştrii fără explicaţii sau reproduce ca un papagal discursuri de la centru, asta vedem când un congres  ajunge să blocheze o ţară întreagă ca să-şi dispute doi papagali leadershipul unui partid pus pe împărţit miliarde de euro la baronii corupţi în timp ce alţi corbi politici dau rotocoale hoitului încă neputrezit definitiv.

Latest news e că a căzut guvernul Cîţu. Urmează încercarea unui preşedinte, la fel de ticălos ca prim ministrul lui,  de a-l repune în drepturi.  Cu orice risc. Că doar Superman se înţelege de minune cu Terminator. Ce ironie a căzut pe România. Să aibă un preşedinte care se ipostaziază în Terminator şi care face din asemănarea cu actorul din film un act de narcisism. Ticăloşia premierului şi a preşedintelui care au aruncat ţara în criză are legătură cu tot ce am scris mai sus. Pentru că o societate cu bolile de mai sus produce astfel de "lideri".  Klaus Iohannis a fost votat pentru nimic altceva decât că de partea cealaltă era Viorica Dăncilă. A fost votat pentru că o mare parte din populaţie era sătulă de mafia PSD. Ironia este că de fapt Iohannis a fost votat ca să aducă PSD-ul la putere, să refacă USL, să mimeze interesul pentru reformă (nici gând să reformeze PNL), să facă penibile jocuri de culise. Doar că asta aflăm doar în 2021. Acesta este leadership-ul din 2021. Păpuşa de la Grivco a devenit păpuşar.

Între timp ţara se împarte în vaccinaţi şi nevaccinaţi, oamenii se ştampilează unii pe alţii cu vorbe grele, iar cazurile cresc.”, încheie cu tristeţe Tudor Chirilă pe pagina sa de Facebook.

Foto: Cristina Gânj/Facebook Vama