Actori emblematici care şi-au încheiat cariera în mod jenant
Nume precum Elizabeth Taylor şi Marlon Brando vor rămâne în istoria cinematografiei americane pe veci, însă nu şi datorită ultimului rol pe care l-au făcut.
Elizabeth Taylor – The Flinstones (1994)
Prestaţiile ei din Cat On a Hot Tin Roof şi Cleopatra sunt absolut ireproşabile, însă nu se poate spune acelaşi lucru despre ultimul rol din cariera legendarei actriţe. S-ar fi putut retrage în plină glorie, când avea întreaga lume la picioarele ei, dar Taylor a ales să mai dea o ultimă reprezentaţie. Şi, culmea!, în Flinstones, o peliculă complet sub demnitatea unui star hollywoodian de calibrul ei. Totuşi, ea a intrat în pielea personajului Pearl Slaghoople, care nu mai are nevoie de nicio prezentare, deoarece este opusul personajelor pline de substanţă pe care le-a interpretat Elizabeth în anii ei de glorie.
Joan Crawford – Trog (1970)
Altă divă supremă care n-a ştiut, din păcate, să accepte finalul carierei sale actoriceşti atunci când încă se mai putea vorbi despre aşa ceva. Un horror SF era ultimul gen de film în care ne-o puteam imagina pe emblematica Joan Crawford, cu toate astea iată că incredibilul a devenit realitate! Rivala ei Batte Davis a şi spus, la vremea respectivă, că n-ar apărea nici moartă într-o asemenea producţie! Auci!
Marlon Brando – Big Bug Man (2004)
Apocalypse Now, The Godfather, A Streetcar Named Desire sunt numai câteva dintre filmele care i-au făcut cinste actorului. În ceea ce priveşte pelicula Big Bug Man (2004)… ne abţinem de la comentarii. De ce a acceptat Brando să-şi treacă numele pe genericul acestui film? Există totuşi o explicaţie – Marlon şi-a dorit dintotdeauna să joace rolul unei femei şi, cum niciodată nu i s-a oferit ocazia până atunci, iată că a reuşit să-şi vadă visul cu ochii în 2004. Şi, încântat peste măsură, actorul s-a prezentat în studioul de înregistrat sunetul ca un profesionist – cu perucă blondă şi machiat!
Fred Astaire – Ghost Story (1981)
Cariera lui îndelungată, din care n-au lipsit musical-urile desăvârşite, ar fi fost suficientă pentru iubitorii de filme de calitate, însă Fred şi-a dorit să-şi facă apariţia ca Ricky Hawthorne, un om de afaceri care adora să le spună prietenilor poveşti înspăimântătoare. De ce? Nici noi nu ştim!
Judy Garland – I Could Go On Singing (1963)
În cazul ei, ne explicăm de ce şi-a dorit să apară în acest film, având în vedere că povestea este cât se poate de asemănătoare cu propria ei viaţă. La şase ani după lansarea peliculei, legendara actriţă şi-a pierdut viaţa în urma unei supradoze accidentale.