Adevărate eroine. Cum a supravieţuit echipa revistei Vogue Ucraina primelor zile de război. “Rămân în Kiev şi transmit de aici!”

După prima săptămână de invazie rusească, aproape întreaga echipă redacţională e ediţiei ucrainene Vogue se afla în ţara lor natală şi a reuşit să-şi spună povestea după şocul primelor bombe aruncate asupra oraşului în care se aflau. “Acum ne-am găsit puterea de-a vă spune cum am supravieţuit acestor zile groaznice din viaţa noastră, care au început cu cuvintele: «Am fost atacaţi!»”, au scris redactorii Vogue Ucraina pe site-ul vogue.com.

Violetta Fedorova, senior web editor la vogue.ua

“Pe 24 februarie, la ora 6 a.m., m-a trezit telefonul unui vecin. «Suntem bombardaţi. Bombardează aeroportul Borispill. Dacă vrei să vii cu noi, fă-ţi bagajul! Noi plecăm!»”, a început Violetta să povestească despre experienţa ei cu invazia rusească. A împachetat cât pentru câteva săptămâni bune. De la acte, bani, haine şi apă, tot ce a încăput şi i s-a părut esenţial a reuşit să ia cu ea. S-a dus la ţară, la vreo 50km de capitală, unde era o casă de care ştia, iar drumul parcurs a fost de 9 ore.

Pe 25 februarie, şi-au dat seama că trupele ruse continuau atacul cu intenţia de-a se apropia de Kiev, iar ei se aflau chiar în drumul soldaţilor lui Putin. Au pornit spre vestul Ucrainei şi drumul de 800km pe care l-au făcut a durat 29 de ore. N-au dormit două zile, au mers continuu şi au mâncat mergând.

“Acum sunt doar la câţiva kilometri de vama slovacă, lucrez pentru site-ul vogue.ua şi sunt în constantă legătură cu presa internaţională. Mă simt diferită faţă de dinainte de-a fugi din Kiev. Mai matură, mai îmbătrânită. Acum îmi dau seama că n-am plâns deloc în aceste 9 zile de război care au trecut, pentru că e nevoie să ne păstrăm puterea”, a conchis jurnalista. 

Daria Slobodyanik, editor cultură

“Când a început războiul, dormeam”, spune colega Violettei. “M-m trezit când a sunat telefonul iubitului meu. «A început!»” Era 5.37. După numai câteva minute, Daria a început să simtă şi bombele. Nu-i venea să creadă că începuse războiul şi chiar se gândea dacă să se ducă, în acea zi, la serviciu sau nu. Apoi au urmat alte explozii. Una după alta. “N-am mers la niciun serviciu. Ne-am dat seama imediat că aveam să rămânem în Kiev”, a continuat Daria. “Rămân în Kiev şi transmit despre război pentru Vogue!”

Prietenul ei este doctor şi lucrează la un spital militar din capitala ucraineană. Şi-au petrecut amândoi patru nopţi în buncăr. Şi auzeau sirenele de câte patru ori pe noapte. “În loc să mă gândesc la moarte, mă gândesc la lucruri simple. La cafeaua bună pe care o să o beau în Podol după ce o să învingem inamicul. La cum o să mă spăl, în mod normal, pe cap. Acum mă tem să mă spăl pe cap, mă gândesc constant că n-o să aud sirenele din cauza apei…”

Valeria Lacoma, web editor la vogue.ua

24 februarie, ora 5 dimineaţa. Şi ea a fost trezită de cineva care a anunţat-o de începerea războiului. “Pe bune dacă nu exagerează!”, şi-a spus în timp ce mâinile ei umpleau de zor valiza cu haine. În acel moment, nimeni nu înţelegea adevărata dimensiune a tragediei. A decis să plece din oraş şi, pe măsură ce înainta pe stradă, şi-a dat seama cât de serioasă era situaţia în care se afla. Trafic imens, sute de maşini la coadă pentru benzină, mulţime de oameni la superparket, iar farmaciile erau închise.

“Am simţit pentru prima dată bombele explodând. Treceau pe lângă capul meu, iar podurile care făceau legătura între noi şi oraş se prăbuşeau în faţa noastră. N-am dormit trei zile. Mă apucase o teamă cruntă că vom fi rupţi complet de oraş fără mâncare, apă şi medicamente”, a declarat Valeria pentru vogue.com.

A reuşit, într-un final să iasă din Kiev, după un drum lung şi istovitor. “Sunt undeva în afara Kievului şi încă mai traversez Ucraina. Sper ca acest coşmar să se termine în curând!”, a povestit jurnalista la începutul lunii martie.

Foto - Instagram, vogue.com