Ana Maria, fiica poetului Adrian Păunescu, dezvăluiri tulburătoare: ”Comunic cu el în permanență!”

Tânăra a povestit despre incredibila legătură pe care o are cu tatăl ei, chiar și dincolo de moarte.

Ana Maria Păunescu, fiica poetului Adrian Păunescu, este invitata celui mai nou episod al podcastului „Altceva cu Adrian Artene” .

Tânăra a povestit despre incredibila legătură pe care o are cu tatăl ei, chiar și dincolo de moarte, dar și despre lucrurile mai puțin fericite care s-au întâmplat în familie după trecerea în neființă a lui Adrian Păunescu.

Înzestrată la rândul ei cu abilitatea de a aranja inspirat și cu emoție cuvintele în pagină, Ana Maria își exprimă stările și își continuă comunicarea cu al său părinte prin intermediul poeziilor care îi sunt legământ, pare, cu această existență.

„Sunt multe poezii care îi sunt dedicate lui. Chiar și versul ăsta, „ai vreme sa vorbim”, este extras dintr-o poezie despre el, pentru că dialogul ăsta așa a existat, scriindu-i câte o poezie, încercând să găsesc un răspuns la poezia respectivă. Odată mi s-a întâmplat, după ce am fost la cimitir la el, să găsesc un bon de benzină în mașină și să scriu o poezie pe care mi-am imaginat că mi-a dictat-o el. Vă spun sincer că mi-a fost teamă să nu interpreteze aceia care numai asta fac, să interpreteze greșit poezia mea și simțirea mea de atunci. Nu sunt toate, că viața mea de la un punct încolo, a căpătat și alte dimensiuni. Am o poezie, „Flacăra”, pe care am scris-o când revista a ajung la 1.000 de exemplare. Scrisori spre eternitate, pe care le tot arunc așa, spre un cer, pe care nu am încetat niciodată să-l iubesc și pe care nu m-am supărat că mi-a răpit atâția oameni dragi”, a spus Ana Maria Păunescu.

Spuneam că tânăra Ana Maria a atins în timpul discuție cu jurnalistul Adrian Artene și tema neînțelegerilor care există acum în familia ei:

„Cu siguranță e mâhnit, eu am și visat pe tema asta, îmi spunea să stau liniștită pentru că, mai devreme sau mai târziu vom semna un scenariu, m-am trezit din somn și am notat cuvântul pe un șervețel , pe care îl aveam lângă pat, dar cu siguranță e foarte necăjit, mi-aduc aminte cum se uita la alte familii cunoscute din România, care aveau scandaluri pe averi și așa mai departe și tot de aici din fotoliu se uita absolut îngrozit la spectacolul ăsta urât.

Nu cred că și-a imaginat vreodată astfel de probleme, ar fi făcut ceva să le evite, pentru că vorbim de un om care totdeauna s-a gândit la ceilalți, și apoi la el. Totuși, aveam 20 de ani când a început nebunia, acum am 30 și un pic, nu mai sunt nici eu chiar atât de tânără, deși nu îmi vine să cred că am depășit vârsta de 20 și ceva de ani. Nu cred că m-ar fi lăsat pe mine să mă maturizez în atmosfera asta, nu cred că ar fi vrut ca mama să îmbătrânească în această…Eu nici nu mai pot să fiu supărată…Am fost revoltată, am fost supărată…Până când?„, a spus Ana Maria Păunescu, în exclusivitate, pentru „Altceva cu Adrian Artene”.

Podcastul integral poate fi urmărit aici:

CELE MAI IMPORTANTE MOMENTE:

04:20 - Intro

05:24 - ”Eu am în permanență o comunicare cu el!”

18:05 - Teama de uitare și promisiunile care n-au mai fost îndeplinite

23:18 - Ce a ascuns, de fapt, ultima poezie scrisă din spital

26:53 - Nedreptățile care l-au usturat pe Adrian Păunescu

30:39 - A fost sau nu ”poetul de curte” al lui Ceaușescu

35:27 - Ce a cerut să i se scrie pe cruce

40:43 - ”Marele scop în viață al mamei a fost tata!”

44:50 - Nepoata s-a născut la aceeași dată cu bunicul poet

46:59 - Scria pe șervețele, în restaurante, oriunde

51:32 - Despre ”războiul” pe avere dintre moștenitori

58:39 - Dialogul fiică-tată, purtat dincolo de moarte

01:00:38 - 5 noiembrie, rana care nu se va închide vreodată

01:06:31 - Regretele care o urmăresc și azi

01:11:17 - Poezia pe care tatăl i-a ”dictat-o” din Ceruri

01:14:39 - Versurile pe care le-ar așeza sub icoana tatălui

01:19:50 - ”L-am visat destul de des!”