Anna Pavlova, balerina absolută
Annei îi fusese dificil să se impună. Mâinile lungi, picioarele sever arcuite, gleznele subţiri, prea subţiri, au făcut ca prima tentativă de a se înscrie
Anna Pavlova era deja o balerină cunoscută a Teatrului Mariinski din Sankt Petersburg atunci când Mihail Fokin a creat pentru ea, în anul 1905, solo-ul „Moartea lebedei“. Iar baletul acesta incredibil de trist, despre viaţă, în ultimele ei clipe, despre moartea căreia i te predai, a devenit emblema Annei. Şi-apoi a devenit etern. Ca şi Pavlova. Balerina cu majuscule.
Dar până la gloria începutului de secol XX şi până la grupurile de admiratori ai dansatoarei, care se numeau chiar aşa, „pavlovaţi“, Annei îi fusese dificil să se impună. Mâinile lungi, picioarele sever arcuite, gleznele subţiri, prea subţiri, au făcut ca prima tentativă de a se înscrie, când avea 8 ani, la Şcoala Imperială de Balet din oraş, să fie un eşec. Avea o înfăţişare „bolnăvicioasă” – i s-a spus mamei. Doi ani mai târziu a fost admisă; dar nu semănă deloc cu balerinele timpului, solide, cu trup compact, musculos. I se spunea, simplu, „Mătura” şi Anna însăşi se înfuria teribil atunci când elemente cheie, care-i solicitau muşchii, nu-i ieşeau. Baletul acelor vremuri era mai mult o chestiune de tehnică, de execuţie acrobatică, privilegiind picioarele şi nu corpul în întregime. Anna, subţire, delicată, făcea cu greu faţă cerinţelor.
Foto: Historia.ro, www.russianballethistory.com