Atunci şi acum: Recunoaşteţi personajul?

19 noiembrie 2014 News

E o mare doamnă a muzicii româneşti, care a făcut istorie în ţară, dar şi în Polonia, Italia, Portugalia, Germania, Cuba, Israel şi S.U.A. cu piese ca „Strada Speranţei“, „Opriţi timpul“, „Ce mică-i vacanţa mare“, ori „Vino iubire înapoi“. V-am trezit câteva amintiri?

Corina Chiriac a aniversat recent împlinirea a 65 de ani, dintre care aproape 50 de ani petrecuţi pe scenă.

Din albumul ei cu amintiri ne-au atras atenţia câteva fotografii realizate în perioada de glorie a muzicii uşoare, imagini pe care astăzi le numim „vintage“, dar care multora dintre noi sau, mai curând, părinţilor noştri le trezesc emoţii puternice.

Corina Chiriac este fiica compozitorului şi profesorului Mircea Chiriac şi a profesoarei de pian Elisabeta Chiriac. Studiază pianul, vioara, canto şi teatrul, fiind colegă la I.A.T.C. cu George Mihăiţă, Florin Zamfirescu, Gelu Colceag şi Mircea Diaconu.

Debutează la Teatrul de comedie din Bucureşti, cu un rol secundar în piesa „Sfântul” de Eugen Barbu, în regia Sandei Manu şi face parte din echipa de studenţi actori care fac figuraţie la teatru, studiourile Buftea şi TVR.

În martie 1970 debutează la concursul TV „Steaua fără nume” şi lansează piesa „Valurile Dunării“, ceea ce-i aduce contracte în Polonia. În anul următor, câştigă premiul al treilea la Festivalul Cerbul de Aur cu piesa „Inimă nu fi de piatră“ şi îi apare primul disc single.

În 1972, Termină cursurile IATC, obtine diploma cu prestatia din piesa “Baba Rada” şi este repartizată la Teatrul de stat din Oradea, unde activează ca actor şi solist vocal, concomitent cu apariţia şlagărelor „Opriţi timpul“ şi „Banii“. În acelaşi an, joacă alături de Florin Piersic în „Aventuri la Marea Neagră“ şi apare în pelicula lui Sergiu Nicolaescu „Cu mâinile curate“.

Prima apariţie la Festivalul Mamaia are loc în vara acestui an şi devine o prezenţă constantă a acestui concurs până în 1988. Tot din 1972 începe şi seria turneelor în Republica Democrată Germană, timp de 11 ani.

Anul 1973 îi aduce artistei nenumărate colaborări cu TVR, Teatrul Constantin Tănase, diferite teatre din ţară, Consiliul Culturii şi ARIA, iar piesele interpretate de ea apar pe diverse compilaţii produse de Electrecord.

În 1975, se află printre primii solişti cărora TVR le realizează recitaluri color pentru schimburi culturale cu străinătate.

Anul următor îi aduce un rol în piesa TV „Domnişoara Anastasia“ şi un altul în fimul “Roşcovanul”, în regia lui Francisc Munteanu.

În noiembrie 1977, numele Corinei Chiriac devine cunoscut şi în Occident, după ce susţine o suită de concerte în Portugalia, alături de Cornel Constantiniu, şi apare pe o compilaţie editată în Cehoslovacia, „Corina, Aura, Marina“.

După turneul din ’78 în U.R.S.S., alături de Dan Spătaru, anul 1979 îi aduce artistei propriul show, de o oră, „Eu sunt Corina” (în regia Tudor Vornicu), primul show TV color realizat în România, care obţine şi un premiu la Festivalul Internaţional al filmelor de televiziune de la Montreux, Elveţia. În acelaşi an, este invitată să concerteze în Italia, timp de 11 luni, ocazie cu care o cunoaşte pe Gina Lolobrigida.

În ’80, participă la Festivalul de şansonete de la Koln, alături de formaţia condusă de compozitorul Horia Moculescu, iar spre sfârşitul anului participă alături de Cornel Constantiniu la schimburi culturale în Cuba.

Acolo este invitată să concerteze la show-ul lui Alberto Hererra la „Tropicana”, cel mai mare cabaret în aer liber din America Latină. Iar anul următor, cântă şi în Puerto Rico.

1983 este anul în care Corina Chiriac are un succes neaşteptat cu piesa „Ce mică-i vacanţa mare“ şi „Strada speranţei“ – care devine şlagărul ei emblematic.

După două turnee în Israel cu teatrul Constantin Tănase şi alte melodii lansate, chiar de Revelionul 1984-1985, artista are premiera filmului muzical de televiziune „Trio formidabil”, cu Alexandru Arşinel, Radu Gheorghe şi Marius Ţeicu, care îi aduce un premiu în Bulgaria, la Festivalul de Film „Charlie Chaplin“.

Îi mai apar piesele: „Nu te enerva“ (1986), „Nu mă uita de tot“ (1986), „Vino iubire înapoi“ (1987) şi „Trenul fericirii“ (1987).

Iar turneul din Statele Unite, început pe 1 octombrie 1988, împreună cu Maria Ciobanu, Florin Piersic şi Dumitru Fărcaş îi aduce un contract de colaborare permanentă la Televiziunea din Eureka – California, în urma căruia se stabileşte în S.U.A.

Timp de 6 ani, a locuit la Los Angeles şi a fost reprezentant delegat al Radioteleviziunii Române, a susţinut concerte în Chicago, New York, Palm Springs, Los Angeles ori Detroit, s-a ocupat de turneele altor artişti, a lucrat şi ca agent imobiliar, administrator de bloc şi reprezentant al unei firme japoneze de cosmetice, şi-a luat un atestat de ghizi şi s-a ocupat de problemele studenţilor străini de la Universitatea UCLA, ca manager al MZL Properties.

Pe 10 august 1994 Corina Chiriac revine în România.

În luna septembrie este translatoare şi maestră de ceremonii cu ocazia turneului efectuat de Gilbert Becaud în România şi îşi reia seria concertelor în ţară.

În 1996, este numită director al Casei Româneşti la Jocurile Olimpice de la Atlanta, S.U.A. Alături de ea participă: Alexandru Mironov, Nadia Comăneci, Theodor Meleşcanu.

Pe 25 septembrie 1997 devine actor la Teatrul de Estradă Toma Caragiu din Ploieşti.

Realizează, pentru TVR, emisiunile „Insomniile Corinei“ (1997) şi „Magazin duminical“ (1997).

Ajunge din nou în Germania cu un nou turneu şi, fiind octombrie, îşi sărbătoreşte acolo cei 50 de ani de viaţă.

Anii 2000 îi aduc alte noi formate: „Daţi vina pe Corina“, la postul Tele7ABC, „Ploaia de stele“, la TVR1, „Popstars“, la PRO TV, „Atenţie, se cântă!“, la TVR2, „Amfitrion Corina“ şi „Zig-Zag TV“, la TVRM, şi „Să v-amintiţi duminica“, la Naţional TV.

Pe 26 octombrie 2006 (de ziua ei) Corina Chiriac îşi face debutul în literatură. Cartea „Buscando l'amor“ („Căutând dragostea“) - vol. l, apărută la editura şi tipografia Gridsolo din Brasov, conţine nuvele şi poezii ce au ca temă dragostea. Titlul este în limba spaniolă, deoarece majoritatea nuvelelor le-a scris în timpul lungii vacanţe pe care a petrecut-o în Argentina în 2005.

Foto: pagina personală