Celălalt Ronaldo. Povestea unui fenomen sau ce nu ştiai despre genialul brazilian

În ultimii ani, numele Ronaldo pare a fi o etichetă aplicată fotbaliştilor de geniu. Există cel puţin şapte fotbalişti profesionişti pe care-i cheamă astfel, şase originari din Brazilia şi unul din Portugalia, iar pe acesta din urmă îl cunoaştem cu toţii. Noi ne vom opri, însă, asupra primului mare Ronaldo, cel provenit din extraordinara fabrică de fotbal care este Brazilia.

Despre Ronaldo Luís Nazário de Lima mulţi nu se feresc să spună c-ar fi cel mai bun atacant al tuturor timpurilor. Iar în palmaresul lui, oarecum sărăcuţ faţă de al unui Lionel Messi, de exemplu, probabil că s-ar fi adunat mai multă glorie dacă brazilianul n-ar fi fost lovit de atâtea accidentări, în cariera lui. Chiar şi aşa, când s-a retras, Ronaldo avea în tolbă 467 de goluri, înscrise în 678 de me­ciuri. Astăzi în vârstă de 39 de ani şi retras din ac­tivitate, un Ronaldo aproape obez îşi trăieşte viaţa aşa cum doar un brazilian ştie s-o facă. Cu pasi­une. Aceeaşi pasiune care l-a transformat în cel mai prolific marcator de la campionatele mondiale de fotbal, acesta câştigând de două ori, alături de Brazilia natală, mult râvnitul trofeu. Şi, da, brazi­lianul are locul lui binemeritat în galeria stelelor, fiind unul dintre cei doar patru fotbalişti care au câştigat de trei ori trofeul Jucătorul Anului. În plus, brazilianul se mai poate mândri cu două distincţii Balonul de Aur, câştigate în 1997 şi 2002.

Nu poţi creşte pe străzile din Brazilia fără să loveşti mingea de fotbal, alături de băieţii din vecini, iar acest Ronaldo venit pe lume pe 18 septembrie 1976, în Rio de Janeiro, n-a fost o excepţie. Suntem siguri că tânărul de Lima, botezat după actorul preferat al tatălui său, Ronald Reagan, a spart multe geamuri prin cartier, exersându-şi în acest fel lovitura cu care avea să înscrie, mai târziu, gol după gol. Într-un documentar despre viaţa brazilianului, difuzat pe cana­lul Sky Sports, fotbalistul a fost descris de către apropiaţi şi vecini ca fiind un puştan foarte nesuferit. Unul deosebit de talentat, însă, căruia fotbalul îi curgea prin vene. Aşa că n-ar trebui să ne mire rapiditatea cu care Ronaldo a ajuns sus, printre mai marii fotbalu­lui. La doar 17 ani, viitorul fenomen era convocat în lotul brazilian care avea să se deplaseze la Cupa Mondială din SUA (1994), iar ochii cunoscători îl comparau deja cu o altă legendă locală, Pelé. Eveni­mentul fotbalistic a fost rampa de lansare a lui Ronaldo, căci imedi­at după aventura lui americană, brazilianul era licitat de clubul PSV Eindhoven pentru suma de 5,7 milioane de euro.

A urmat Barcelona, iar în campionatul spaniol Ronaldo s-a dez­lănţuit, fie numai pentru un sezon, cât a jucat la catalani: 47 de go­luri în 51 de meciuri, golgheterul campionatului, câştigător al Cupei UEFA cu echipa şi al trofeului FIFA Jucătorul Anului. „Pelé s-a în­tors“, titrau ziarele spaniole. Dar Pelé a şi plecat, în sezonul următor, să strălucească în Cizmă, la Internazionale Milano. Până în 2002, cât a jucat pentru echipa italiană, Ronaldo avea să adune noi lauri: încă două trofee FIFA Jucătorul Anului şi un al cincilea trofeu mon­dial cu echipa Braziliei, la campionatul din 2002. Italienii i-au spus Il Fenomeno, însă brazilianul se simţea mai degrabă un galactic, transferându-se în 2002 la Real Madrid, într-o eră în care clubul spaniol era plin de... stele. Steaua lui Ronaldo nu mai strălucea, însă, ca la început, din cauza accidentărilor şi a problemelor cu greutatea, dar, chiar şi-aşa, brazilianul îşi făcea norma: 118 goluri, în patru ani. În 2007, un Ronaldo „supraponderal“ era cumpărat de cei de la AC Milan. Cu toate acestea, se pare că brazilianul era criticat pe nedrept, kilogramele în plus fiind rezultatul unei afecţiuni de care acesta suferea, hipotiroidism, mai cunoscută drept boala tiroidei leneşe.

„Am pierdut pentru că n-am câştigat“, această replică sa­vuroasă, marca Gică Hagi, a lui Ronnie, căpăta o conotaţie tristă în aceşti ani în care brazilianul nu se mai regăsea. Este ironic cum acel Ronaldo fenomenal de debut, descris ca fiind „cea mai ra­pidă fiinţă pe care am văzut-o alergând cu mingea la picior“ (Bobby Robson, antrenorul Barcelonei), a ajuns, către sfârşitul carierei, să aibă probleme cu mobilitatea. Fenomenul n-a mai fost dorit nici la AC Milan, iar din 2009 s-a întors acasă, la echipa braziliană Corin­thians. Trei ani mai târziu, Ronaldo renunţa. „Dacă reuşea să se ţină departe de accidentări, avea toate şansele să devină cel mai bun fot­balist din istorie“, continuă Bobby Robson.

Pe 14 februarie 2011, într-o conferinţă de presă încărcată de emoţie, Ronaldo rostea acele cuvinte de care fanii lui se temeau atât de mult: se retrage. „Este atât de greu să părăsesc ceva care m-a făcut atât de fericit. Psihic, mă simt în stare să continuu, dar trebuie să admit că am pierdut bătălia cu corpul meu. Capul vrea să meargă mai departe, însă trupul nu mai rezistă. Este timpul să plec.“ Recor­durile şi spectacolul stilului său de joc, însă, au rămas.

Căci, dacă Ronaldo este un nume frecvent printre mai marii fot­balului, acest Ronaldo, Luís Nazário de Lima, este unic printre tizii lui. Noi spunem că este ultimul romantic al acestui sport şi nu ştim cine ne poate contrazice.

Jocul cu dragostea

Viaţa sentimentală a acestui fenomen este la fel de tumultuoasă şi pasională precum cariera lui fotbalistică. În 1997, Ronaldo a cunoscut iubirea tinerească alături de actriţa braziliană Susana Werner, pentru ca, în 1999, să accepte responsabilităţile mariajului alături de fotbalista conaţională Milene Domingues, cea care i-a dăruit şi primul fiu, pe Ronald, acum în vârstă de 15 ani. Un băiat care a moştenit ochii alunecoşi ai tatălui său, căci, anul trecut, adolescentul care lucrează ca DJ într-un club din Brazilia a fost fotografiat sărutând o femeie de… 27 de ani. Revenind la mariajul fotbalistului, acesta a durat doar patru ani, însă Ronaldo a avut curaj să mai spună o dată „Da“, în 2005, modelului şi VJ-ului MTV Daniela Cicarelli. Nunta a costat 896.000 de euro, iar mariajul a durat… trei luni. După un scandal cu trei travestiţi, pe care Ronaldo i-a agăţat într-un club din Rio de Janeiro, crezând că sunt femei, fotbalistul a trecut din nou pe la biserică, la braţul unei alte frumuseţi braziliene, avocata Maria Beatriz Antony. Aceasta a fost doamna de Lima între 2008 şi 2012, dăruindu-i starului două fiice, pe Maria Sophia şi pe Maria Alice. Un al patrulea copil, Alexander, născut în urma unei aventuri din 2005 cu o chelneriţă, l-a convins pe brazilian să închidă „fabrica“, declarând public că şi-a făcut vasectomie. Patru copii cu trei femei diferite sunt, într-adevăr, destui. N-a închis, însă, şi fabrica de dragoste, Ronaldo putând fi văzut, zilele acestea, în braţele unei blonde cu 15 ani mai tinere, Celina Locks. Din jocul iubirii, Ronnie nu s-a retras.

 foto: guliver/getty images/splash news, photoland/corbis images