Celebrul scandal Bahmuţeanu-Prigoană
Una dintre stranietăţile perioadei ăsteia e că lumea se uită la politică. Cam atent. Nu ştiu ce pricepe. Dar se uită. Se uită că nici n-are la ce altceva. Că doamna Simona
Una dintre stranietăţile perioadei ăsteia e că lumea se uită la politică. Cam atent. Nu ştiu ce pricepe. Dar se uită. Se uită că nici n-are la ce altceva. Că doamna Simona e în concediu. Domnul Mădălin la fel. Domnu Dan, nu mai vorbim. El era în concediu mult înainte să şi-l ia. Ăştia sunt plecaţi. De data asta la propriu. Dar obiceiul unei părţi a publicului de a studia balamucuri e greu de debranşat.
Politica în momentul ăsta, datorită haosului de logică şi desfăşurare sugerează că există o Oana Zăvoranu şi la ei. Mulţimea din public ce zăpăceşte telecomanda până se propteşte în prima mahala acum priveşte instinctiv şi entuziast spre ceea ce se povesteşte că ar însemna CCR. Sau CSM. Sau mai ştiu eu ce. În cadrul ăsta există momente în care, chiar şi publicul bine definit de orice pare şi este stupid, pus în faţa evidenţei, nu reuşeşte să monteze capacitatea de a se opune ei. Ei, evidenţei. Şi atunci mai dibuieşte câte ceva. De exemplu, faptul că referendumul e judecat nu după legea referendumului. Ci după cea a alegerii preşedintelui. Există o limită a evidenţei în faţa căreia a strecura opinia e de un penibil grandios. Vizibil chiar şi de la nivelul celor experimentaţi în a defila spre el.
Atunci hai să remobilizăm mondenul. Micile telenovele de după-amiază. Poalele în cap puse în miezul nopţii. Avem în politică un om devenit celebru datorită lor. În mod stupid, e adevărat. El având nenumărate alte motive pentru a-şi justifica anvergura publică în mod corect. Vorbim despre Silviu Prigoană. Băi şi spontan te trezeşti cu Adriana Bahmuţeanu plecată iar de acasă. Şi începe tămbălăul. Dar se prinde greu. Că doamna Simona, domnu Mădălin şi restul sunt în vacanţă. Atunci o chemăm în prime time la Realitatea TV. O dăm pe posturile de ştiri. Şi tot aşa. Toate sub egida cum facem noi să vă ocupaţi şi de altele. Că după prea multă politică te mai trezeşti că începe lumea să priceapă ceva. "Nu ştiu dacă e bine, domnu' chestor!". Este că nu v-aţi gândit la asta?!